visul norvegian (Det norsk drøm)

De curand am aflat care este cel mai bun loc din lumea asta, din punct de vedere economic si social in care poti trai.Bineinteles ca fiecare dintre noi are un loc mistic, ascuns in sufletul sau, unde se retrage ori de cate ori se simte slab, cotropit sau constrans de vicisitudinile vietii.
Nu despre un astfel de loc este vorba in postul de astazi.Mai exact, este vorba de Norvegia.Este un loc, pe cat se pare de real, pozitionat chiar in nordul mamei Europa, insa ce face din aceasta tara "cel mai bun loc din lume"?
Sa fie economia in plina crestere, sa fie sistemul social bine pus la punct, sa fie educatia gratuita, bursele fabuloase ale studentilor de acolo sau salariile de minim 2800 de euro pe luna?Ori taxele si impozitele care reprezinta 30% din venitul lunar, ori chiriile de minim 500 de euro pe camera,sa fie carierele oamenilor de acolo, afluxul deosebit de mare de straini care sosesc lunar acolo sa munceasca sau sa ramana pentru totdeauna, ori cele 4-5 luni in care soarele este inghitit de noaptea cea lunga, ori arhitectura caselor care par niste bomboane de ciocolata invelite in staniol mov?Ori fiordurile, muntii, zapezile, oceanul, oamenii, cea mai scumpa bere din Europa, cele mai frumoase fete din lume, cei mai multi satanisti pe metru patrat?Cele mai multe trupe de black metal, cel mai mare gdp din lume, cele mai bune fructe de padure?
Toate aceste elemente contrastante totusi, fac din Norvegia o tara de vis.Mereu cand traiesti pe o pajiste, te gandesti ca iarba de pe pajistea din vale e mai verde decat cea unde pasti tu si te gandesti sa lasi pajistea pe care pasti pentru a gusta din iarba cea mai verde din verdeturile posibile.
Si dupa un timp iti dai seama ca Uite, nu era chiar asa cum ai crezut...
Recunosc ca sunt o persoana materialista si recunosc ca acolo unde exista bani, acolo apar si eu...mereu ma las condus de gustul lor si sacrific orice in numele acestei Maha Kali care este banul.
Imi doresc un master in stiintele pamantului.Mi-l doresc pentru a putea intra in industria petroliera si pe piata muncii din Norvegia.Ma straduiesc sa invat norvegiana, tocmai pentru a spori sansele de a fi angajat acolo.Ma gandesc ca daca nu incepi de undeva, nu vei termina profesional nimic, nicicum.
Intrebarea este: voi fi oare fericit dupa ani de zile de truda si de peregrinari?Sau am incetat sa ma mai intreb asta?Pana la urma ce conteaza...plec si n Norvegia daca mi se ofera bani, educatie si un loc unde sa pot dormi...incep totusi sa nu imi mai pun intrebarea "De ce plec?", "Pentru cat timp?", "Pentru ce?" sau "Ce fac cu trecutul?"

Trecutul arde mocnit.Norvegienii, mai nou ard biserici ca sa se incalzeasca, eu mi-am ars fotografii, ganduri, amintiri.Cand plecau pe Marea Nordului, vikingii, ardeau un drakkar pentru a isi aminti ca stramosii lor nu se vor mai intoarce in lumea asta, sa-i bantuie.
Si totusi...acolo e capatul lumii.Norvegia se afla la capatul lumii mele.Dincolo de acest pamant, se desfasoara oceanul, oceanul de vise, moartea si kali yuga.Vreau sa vad Marea Nordului in aprilie, cand este prea cald sa mai crezi ca este iarna, dar totusi nesperat de rece incat sa te incumeti sa faci plaja.Vreau sa vad marea asta inghetata la mijlocul lui aprilie.

PS:36 de lire e o oferta nesperata.Cine ar zice nu, unei excursii de 3 4 zile in Norvegia la mijlocul lui aprilie?Eu unul nu as spune nu, motiv pentru care am rezervat un bilet.Vreau sa cunosc tara asta, satana asta inghetata care ma bantuie si ademenitor, imi spune ce bine va fi daca voi trai acolo...si parca diavolul asta nordic face timpul sa curga in limbi de foc...pentru ca de cand mi-am propus sa plec acolo, nu mai exista nici 4 ani , nici mari, nici pamanturi, nici oameni, nici ganduri...nu exista nimic intre mine si ea.Norvegia va trebui sa fie a mea.