Sa petrecem.

Un lucru care m-a socat in regatul cel din departari, a fost modalitatea tinerilor(si aici includ si segmentul 25-31 de ani) de a se distra si de a percepe divertismentul.Inteleg ca este normal sa mergintr-un pub, sa socializezi, sa consumi ceva alcool, inteleg ca este normal sa agati intr-un pub sau sa te regulezi in vreo buda cu jeg de 2.3 cm pe tavan si pereti, dar instinctu curateniei se duce dracu dupa 4-5 shoturi de vodka(valabil pentru new-age fans).Inteleg multe chestii legate de distractie si de nevoia de a elibera stress si feromoni in cel mai apropiat mod cu putinta: mersul in club/bar/pub.
Eu nu sunt o persoana cu bani.Sunt o persoana saraca.Nu-mi permit nici sa-mi iau prezervative.Traiesc cu 40-50 de lire pe luna.In alte posturi explicam procesul renuntarii la alcool, substante parfumate, tigari...abandonarea vietii sociale.
Spun asta, pentru ca cel putin in coltul meu de lume, daca nu ai bani, nu te poti distra, nu poti chema pe cineva la tine acasa ca sa tragi o bauta, asa cum se intampla candva intr-o epoca nu tare indepartata intr-o capitala gri, jegoasa a unei tari cu o economie de subzistenta, dar cu un segment de populatie destul de prietenoasa.
Aici nu pot comunica.Nu stiu daca este bine sau rau, daca-mi doresc sa-mi fac prieteni noi, sau sa raman la vechii mei prieteni, nu stiu daca sa ma bag in seama sau sa-mi vad de ale mele, desi nu am venit aici ca sa stau de vorba cu toti si sa fac chermeze zilnic.
Insa mi-as dori sa ma pot distra si fara sa platesc 4 lire intrarea in nu stiu ce local sau sa pot discuta cu colegii de facultate si in afara unei mese pline cu halbe de bere.
Viata, cel putin in felu' cum vad eu lumea, se intinde dincolo de o masa cu halbe, unde lumea incearca sa abordeze din complezenta subiecte expirate, sau dincolo de petreceri tematice organizate de nu stiu ce institutie, unde petreci o noapte cica...spargand cateva zeci de lire(care pentru unul ca mine inseamna banii de mancare lunari), iar dimineata te trezesti cu prietenii cei mai buni, din care, o mare parte iti vor da add pe facebook, mentinand eteric legatura cu tine...dar pe care nu stii daca atunci cand te vor vedea pe strada vreodata te vor saluta.
Viata e mult mai mult, iar modul asta de socializare "cu sila", mi se pare orice in afara de un mijloc natural de a-ti face prieteni.
Aici tineretul se gandeste mai mult cat sa bea in pub maine seara, decat unde isi va gasi de munca maine dimineata.


Eu stiu ca prietenii mei m-au ajutat, ca au fost momente in care bautura curgea nopti in sir, au fost zile in care ne-am impartit painea si zaharul, au fost zile in care am cutreierat muntii, vaile, am dormit pe malul marii si am uitat de noi, ne-am spus vrute si nevrute, am mers la concerte, am zidit case, am cules pepeni, am trecut prin despartiri, prin confesiuni, prin orgii, prin cautari de sine.
Prietenii adevarati sunt aceia care raman ficsi, in colturi de realitate, chiar si dupa 20 de ani.

PS:poate de-aia nici nu-mi doresc sa socializez cu tot poporul.Nu toata samanta de pe camp e buna.Mereu e absolut esential sa o cerni.