Lumea Noua

Lumea Noua ne dezvaluie tainele ei.In aceasta Lume inveti sa fii tu cu tine, departe de tot ceea ce ai fi cunoscut candva.In Lumea Noua, de care m-am temut vreme uitata, nu exista nici bucurii, nici griji, nici intristari.Exista doar gandul ca a doua zi trebuie sa fii mai bun in actiunile tale decat ai fost azi.
Astazi mi-am dat seama ca nu mai apartin fostei mele lumi si nu intamplator spun asta, mai ales datorita unei abandonari totale.Este toamna in regatul cel de peste mari si inca nu a inceput sa miroasa a gutuie.Peste tot se vad poteci acoperite de frunze aramii si rosii care iti implinesc oarecum fetisul cromatic.Iti induc daca vrei, o stare de transa...care poate dura doua secunde sau pana la infinit.
Nu am intalnit niciodata in tara din care vin atata pace, in mijlocul toamnei, atata romantism(am spus romantism? :| :|), atata exuberanta, e ca un sfarsit de drama de 400 de pagini, in care eroii dau coltul rand pe rand si ramane Eroul.Ma intreb de ce mnazau scriu siropos la ora asta.
Nu stiu.Ceva ma face sa scriu asa.Scriu pentru ca asa simt.Astazi, mergand pe strazile acoperite de frunze ale unui oras 2/2, mi-am dat seama ca ma simt bine.Ca iubesc cerul si norii, pamantul, ca iubesc dimineata si ca ma simt viu.
Traiesc printre oameni pe care abia incep sa-i cunosc, le povestesc despre mine si despre viata mea, ei imi povestesc despre modul lor de a percepe viata.
E liniste.Mereu este asa.Ploua des.Ma intreb de ce naiba nu se produc inundatii.Cad frunze.Niciodata copacii nu raman dezgoliti.Dumnezeu iubeste pamantul asta.
Azi m-am simtit parte din lumea asta.M-am simtit viu si un nou ego s-a nascut in mine.Un alt fel de a fi.Lumea Noua vrea ca eu sa fiu al ei.Ca orice calator prin lumile existente, e cazul sa ma asez si eu intr-una din ele.Sper ca aici sa se opreasca odiseea cea mare.Iubesc Lumea Noua si simt cum ma indragostesc de ea.

Ar fi ipocrit sa spun ca mai sunt fiul pamantului in care m-am nascut.Undeva, intr-un colt de suflet, mereu voi fi acel fiu uitat al unui pamant aflat in departari de care nu-mi aduc aminte...insa nu pot sa neg cum Lumea Noua se baga adanc in sufletul meu, imi schimba perceptia, cumpatul si imi deschide larg orizontul.

Fiul pamantului sau nu este decat acela care traieste prin el si care se simte strans legat de toata enigma pe care orice patrie o poarta.