Bullshit!Bullshit!!!!!!!

Se stie ca prietenia te invata sa descoperi pe tine insuti si sa iti riterezi valorile, mai ales daca este destul de profunda si oamenii cu convingeri comune se unesc in diversitatea aspiratiilor lor.
Eu sunt mandru de prietenii mei pe care ii am, nu sunt multi dar pur si simplu daca n-ar fi ei o parte din existenta mea ar fi secatuita de vointa oarba de a trai cum m ar fi invatat candva maestrul Schopenhauer, acum ceva timp.
Sunt fericit ca stau cu cucii mei pana dimineata si barfim, si cadem beti si construim o lume noua, in care exista opt regi.Fara ei nu as fi nimic, si fiecare zi reprezinta o noua descoperire pentru mine, ca stau de vorba si primesc sfaturi de la cucii mei.
Da, pai noi ne iubim...foarte mult si cand spun asta spun ca este o iubire provenita din inima, una frateasca.Numai ca vedeti domniile voastre, destinul contraataca s te sileste sa pierzi nopti gasind noi strategii.De data aceasta strategiile materiale, nemernicul de prozaism al societatii ma impinge sa ma intreb daca prietenii mei mai pot locui cu mine si gandul asta ma ingrozeste.
Daca sunt ceva momentan, trebui sa-mi plec palara si sa spun ca datorita lor sunt, ei m-au convins de multe si tot ei m-au ridicat la statutul de shrink.
Daca imi place ceva sa fac cu desavarsire, este sa ajut oamenii, dar pentru ei nu pot spune ca ii ajut ci involuntar imi dau si viata pentru ei si vorbesc foarte serios, in sensul ca viata mea le este datoare.Candva viata mea a fost salvata.
Va doresc sa aveti si voi prieteni macar pe treimea astora ...a cucilor mei, si veti vedea.Veti privi viata altfel.De cate ori am cazut, am fost ridicat si am multumit Domnului ca exista asemenea oameni.
Acum ma revolt, umanitate, si strig :Bullshit!Bullshit!!!!Bullshit!!!Dracu sa te ia, de soarta care ne guvernezi!
Ma revolt ca uneori totul se reduce la bani, si ca uneori soarta asta faina rau te mai pune sa si alegi, dar eu nu fac alegeri atunci cand vine vorba de fratii mei.Pentru noi e totul sau nimic.
Stiu ca voi gasi izbanda.Nu sunt atat de fraier incat soarta sa ma cucereasca cu tentatiile ei de avocat caruia nu i s -a dat decat jumatate din onoarariu.
Nu, sentinta este data.Noi meregm mai departe, the fellowship will survive, si ma gandesc ca voi reusi pentru ca numai gandul la asta ma trimite la nepretuire.
Sa ai prieteni ca ei, e nepretuit.
Acum o sa le spun ceva care ei stiu bine bine, si anume o chestie pe care ne-o spunem zilnic:Va iubesc cucii mei!
Si de ce am scris articolul asta?Pentru ca ei merita asta, pentru ca nu exista niciun fel in lume de existenta prin care sa le pot multumi.
Cum zicea unul din ei care in treacat fie spus este unul dintre best frienzii mei ever:FRATIORII SE AJUTA!
Asa sa fie, so God help us!

Pitesti, orasul fetelor frumoase.

Pitestiul este cu sigranta un oras plin de fete frumoase, si asta este concluzia la care am ajuns mergand prin orasele patriei.Nu vreau sa fiu subiectiv, dar tare faini sunt oamenii din judetul Arges si din Pitesti cu precadere...iar asta hotarasti dupa ce vizitezi orasul.
Din pacate exista un oras in Romania plin de oameni mitocani, un sat cu pretentii de mare metropola, Constanta, o chestie care este etalon de judecata de valoare, care te face sa cantaresti mai bine felul de a fi al oamenilor.La capatul celalalt se afla Pitestiul.

Unde mai pui, ca pitestenii au fete faine, si inteligente, si cu perspectiva si frumoase la stat...ce isi poate dori mai mult un barbat de 20 de ani decat sa dea peste o gramada de femei faine...si nu am ajuns la concluzia asta pentru ca vezi Doamne ma voi muta in Arges sau ca cei mai buni prieteni ai mei sunt din Pitesti, lucru adevarat si binecuvantat de Dumnezeu.
De fiecare data cand ma duc pe-acolo pe langa faptul ca sunt foarte fericit, vad foarte multe fete frumoase, si de asta va puteti convinge mergand acolo.Uneori nu iti trebuie o vesnicie sa iti dai seama ce inseamna frumusete.

Am un mesaj catre pitesteni:Fiti mandri de orasul vostru, de fetele pe care le aveti la voi, acolo...de petrecerile voastre, de felul vostru de a va manifesta, de tot ceea ce va reprezinta.

Articolul asta li l dedic celor din Fellowship si le promit ca in curand ma vor vedea mult mai des in oras.

Mergeti si vedeti cat de fain e Pitestiul si oamenii ce stau in el, cu precadere fetele.Pitesti girls, you re f......g HOT!Pitesti, u re cul.

Jaggermeister(when s needed).

Am in fata mea sticla de Jaggermeister la care am visat de mult...sticla mea pe cinste, pentru care am dat de multe ori regatul si inca un cal.Acum, caii mei nu mai sunt de inchiriat, nu am chef sa ii mai dau din grajd pentru toate promisiunile mele.
Ma bucur ca ploua si ca e frig, ca fumez tigara pe ritm de ska, si ca o mana de oameni incearca sa imi explice ce mult conteaza sa incep un nou capitol in viata mea.

Sticla de Jaggermeister e mai translucida decat in toata agonia mea, in care am sperat, in care am daruit si am crezut ca intr-o zi va fi bine.Acea zi n-a venit.
Iau un pahar, trag aer in piept si bine fac si reflectez putin asupra mea...revin la vorba celor din jurul meu...sa fiu asa cum ma simt eu ca e bine.
De ce sa incerc sa fiu un adolescent intarziat?De ce sa incerc sa imi placa lucruri care m-au lasat intotdeauna rece?Poate vreau mai mult de la viata , si asa cum spun si ei, impreuna reusim.
Acum sunt eu cu mine si cu nemernica de sticla in fata,care ma ademenste cu mirosl ei de bitter transant si cu irezistibila culoare verzuie, numai ca otrava asta face bine mintii, pe cand cea a iubirii distruge si trup si suflet.

Revin la vorbe din trecut, sau forme de idei care s-au izbit de mine ca un iceberg in deriva prin costele Tenerifelor...uitat din lunile de la inceputul primaverii.
Asa cum iarna s-a terminat in sufletul meu...o noua materie mai vie ca niciodata s-a intelenit sa se converteasca in graunte de speranta.

Vorbele astea spun clar si tare ca pot avea pe cine vreau, si nu ca sunt eu Lawrence al Arabiei ci ca asta merit...cica.Poate de azi o sa le iau in seama, poate de azi voi fi eu cel de acum mai multe luni...si ma bucura ca imi simt capul greu si ca inca aud ploaia care imi spune ca ma pot descarca.


Spun adio sirului de nopti pierdute si atator ipoteze si formulari, cand e asa fain sa te gandesti numai la tine si sa lasi pe fiecare in voia sortii.Poate cer mai mult de la soarta decat ea insasi imi poate oferi, poate am avut un motiv de slabiciune si daca am invatat ceva a fost sa nu ma mai incred in orice forma erotica...pana la urma totul e devianta.

Nu mai vreau sa ma mai supun unui chin, nu mai vreau sa duc dubla existenta, sa inteleg pe fiecare, sperand in maturizare candva...ca termenii marcanti ai unei existente vor fi intelesi in deplinatatea esentei lor ca:viata, dragoste, moarte si incredere.

Cand cineva va intelege toate astea, atunci ma va domina, pana atunci in schimb mirosul de bitter ieftin imi va aminti mereu ca nu trebuie sa mai cad in tentatii momentane care sunt atat dde infantile...si ca mereu exista o armonie a sufletelor pe care nu o vei gasi momentan, dar la care te face sa crezi sticla faina de licoare verzuie.


Hai imbata-te, ordinar ce esti!Uita ce e de uitat, fii mai putin prost pe viitor, ca vei musca cu mi multa incredere din viata asta, care in p..a mea e a TA!!!!!!Si sa dormi, asta sa faci, ca ai stat 5 luni sa faci nopti albe.

Aurora boreala s-a diminuat, sa vina noaptea cea zdravana si sa cada peste sticla de Jaggermeister, sa aline suflete si indrazneli.

Ce v-ati face fara mine...

La intrebari de genul celei care confera sens acestui titlu, am ajuns reflectand putin asupra conditiei mele...si anume de persoana care asculta mult, traieste mult si primeste inzecit...si totusi ma intreb ca daca viata mea ar fi alta, cu siguranta locul meu nu ar mai fi la fel, si m-as simti naspa.

In primul rand, datorita faptului ca eu convietuiesc in aceeasi locuinta cu inca cinci-sase frati de-ai mei, am invatat sa ascult, si sa stiu cand acestia au nevoie de ceva fara sa-mi spuna, si asta pentru ca stiu ca intr o viata anterioara chiar am facut parte din aceeasi familie.Chiar daca de multe ori izbucnesc mici neintelegeri, luam repede cursul de teoria comunicarii si aplicam o metoda de acolo, ca na, eu le am cu papagalul asa cum m-au catalogat ei, motiv pentru care voi fi si omul ce se va ocupa de promovarea altor planuri de-ale noastre...ma rog, cu voia lui Dumnezeu la anul.
Urmeaza acum etapa sentimentala, si anume atunci cand cineva are nevoie de mine, acel cineva care ocupa jumatate din sufletul meu, poate viata asta si inca una...atunci cand cineva are nevoie de incredere si stie ca numai la mine o poate avea, atunci cand vorbim ore in sir, cand ne spunem ce trebuie schimbat si ce nu...cine e vinovat si cine e de urcat cu o treapta mai sus, pe esafod, unde un calau simpatic foc iti taie capul in timp ce trupul tau se prabuseste excitat.
Mai exista si etapa prieteni, dar nu de categoria celor din apartament, pentru ca asa cum am mai spus, ei sunt ca un fel de frati, adica ducem existente care sunt comutabile in spatiu si timp.
Prietenii sunt de fapt pozitionati in ierarhia reala, cu o treapta mai jos, acolo unde eu gasesc interesant cate ceva de invatat de la fiecare, ca daca toti ar fi la fel, nu ar mai fi prieteni cu mine, pentru ca nu imi plac fiintarile intru monotonie, si din pacate am intalnit la viata mea destule.

Ca vorbesc cu ei la telefon noaptea de ma uita Dumnezeu, ca ii cicalesc, ca trag de ei sa iasa in oras, ca beau cafeaua dimineata la vecina mea care sta la doua blocuri si pe urma vine la mine sa bea ceai de cirese, pe urma mergem la facultate.
Ca ascultam muzici impreuna, ca uneori discutam fugar cand ne vedem, dar pe urma inrosim messul si ne zicem vrute si nevrute, sau mai socializam pe la baute ori mergem prin munti...carunti, batrani munti.
Si iata-ma-s si la capitolul parinti, care ntotdeauna au avut o temere in privinta mea...mai nou primesc un telefon in care sunt intrebat daca nu cumva am de gand sa fug in Canada, si sa nu termin facultatea asta care imi ofera un viitor!!Acuma, sincer, as ramane 1000 de kshana indice acolo, si Shamballa daca ar fi tot in Canada as rea sa fie...dar sincer, nu as risca sa raman pe meleagurile alea mai mult de doua luni, mai ales ca am si un termen garantat de o viza, pe care trebuie sa o respect.
Nu fug de nimeni si de nimic, cred ca am ajuns la varsta la care stiu ce vreau, ba mai mult, astia ai mei nu m-ar lasa acolo, pentru ca stiu ca au nevoie de un advertiser pentru firma noastra de arhitectura-proiectari...asa ca road back to Bucharest is undoubtful.
Si acuma va intreb eu asa pe-astia toti citati mai sus:Baaaaaaaai!Ce v-ati face fara mine, pui de cuc?Huh?Daca maine da metroul si febra galbena peste mine, ce faceti?O sa mancati coliva de-aia buna cu jeleu si o sa ma imbracati cu ceva negru(btw...slava cerului si cuprinsului pamantului...ca majoritatea hainelor mele sunt negre)...o sa ma lasati la morga, unde-i fain ca stiati ca o viata intreaga mi-am dorit sa ajung in Laponia, asa ca in morga e numai bine, si a doua zi varsati un teanc de flori pe care le-am urat oricum o viata...si vreo douazeci de kilograme de pamant...cam atata.

Ce o sa va faceti fara mine?Va spun eu:Gasiti pe altcineva.Si stiti de ce va spun asta?Banuiti?Pentru ca va iubesc, de-asta.Si in ziua de azi e cam mult.Da stiu ca nu e zi sa nu i multumesc lui Dumnezeu ca va am.

Bucurestiul noptilor mele...

Niciodata nu am fost atras de un oras precum Bucurestiul, niciodata nu am sperat sa apar vreodata imaginea acestui oras.Gri neutru, suparat, agresiv...polarizand contextul unui oras segmentat intre dorinta expansiunii si nevoia anonimatului timpuriu.Poate ca asta am gandit pana de curand...pana acum cateva saptamani, cand am descoperit Bucurestiul...mare, provocator, irezistibil, orasul tacut al noptii care este al tau.
El devine, fiind cuprins de forma, noutatea extrema a fiintarii factice intru noapte, intuneric, libera constrangere.
Pentru a nu ma intelege gresit, va trebui sa faceti un exercitiu de imaginatie, si sa va inchipuiti la modul cel mai grosolan, dupa capacitatea fiecaruia, ca eu nu sunt genul de persoana care intelege viata nocturna a Bucurestiului prin baruri pana la miezul noptii, si cheama repede un taxi ca sa-i duca acasa, sau genul care pierdut, in oras la miezul noptii, gaseste o intrare intr un club de pierzanie si astfel si a atins scopul delectandu-se pret de cateva momente.
Nu domnilor cititori, Alexandros, copilul noptii merge pe strazi pustii noaptea si se bucura de ea, se bucura de lumina diferita a strazilor, de pietrisul sau zgrimturos si de cladirile mutante ale zilei care invita, care cheama sa le descoperi valul de cadana...pe care lumina bolnava a noptii...li-l confera.
Noaptea e in natura mea, noaptea da libertate pornirilor, te face sa te simti tu si sa te imbeti cu viata de extaz in pripa...e fain rau de tot orasul noaptea.Si asta daca am si prietenii mei langa mine.

Se face ca Dumnezeu cand a facut lumea asta, aceeasi pentru tot glodul-norodul, a despartit intunericul de lumina, si a zis Fiat lux, acel lux, care ramane adorat de unii oameni, dar pe de alta parte a ramas si intunericul sa fie adorat si slavit de blackeri.
Asa se face ca suntem noi, opt prieteni vechi, sau cel putin asa ne place noua sa credem, ca de fapt nu ne stim de cand lumea si pamantul, ne stim destul de recent ca interval temporal, si totusi avem impresia ca ne stim de mult...timp batut de vanturi potrivnice.
Si avem o pasiune sfanta, si anume sa iesim noaptea din casa noastra cea faina, si sa ne ducem in oras, cu ultimul metrou pe care eu il asociez deseori cu un dric...si coboram de obicei prin Piete...e minunat sa fie 11 si ceva noaptea, sa-i vezi pe ultimii muritori cum se indreapta gabiti spre casa si sa vorbesti tare de tot, astfel incat toti maidanezii sa latre la tine.

Ziua urasc cainii aia rapanosi cu bale la gura care dau din coada din dotare, imprastiind acarienii care incotro poate, dar noaptea simt un soi de complezenta, intrucat si ei sunt copiii noptii.

Lumina nu apare decat ca un cadru abstract care se leaga de hazard.Te arunca in realitatea revoluta care iti aminteste ca dimineata orasul va fi la fel de plin de gropi, si ca aceleasi cladiri vai de steaua lor te vor inconjura...aceleasi care te cheama sa bei, sa joci si sa te depravezi.

E minunat spectacolul noptii, mai ales spre orele diminetii cand obositi dupa vreo doua vodci si sase beri de caciula care cum a mai luat prin rucsace, fiind ametiti, ne spunem ce avem pe suflet, in locuri in care ziua oamenii discuta la telefon probleme legate de stress si de ziua de maine care oricum nu conteaza petru noi pentru ca dimineata ne prinde dormind.Este de fapt odiseea prieteniei si a hoinarilor care sunt fericiti astfel...pe care nu-i bucura nimic mai mult in lume.


Vantul proaspat te trezeste, si vezi in jurul tau inca 7 oameni care simt ca tine, si care stii ca iti sunt ca frati...alaturi de care asculti muzica care iti place si cu care fumezi si ultimul chistoc de trabuc, care te ridica atunci cand cazi rupt fiind, de beat.

E noapte in Bucuresti si opt oameni care par mai degraba ciocli, se bucura de festinul oferit de oras in perioada nocturna...fiecare stie ca trebuie sa-si traiasca clipa si mediteaza...si isi accepta conditia sa unica de adorator al noptii...al maidanezilor si al linistii nefiresc de compacte pe care o da noaptea.

Si noaptea e astfel in orice oras, in orice casa, pe orice strada, in fiecare piata unde opt roackeri fani de black, discuta aprins, se imping, ajung de multe ori la bataie, mediteaza si isi construiesc o lume.



PS:Acum ma adresez tie, stii tu.Stii foarte bine ca nu pot renunta la viata mea si oricat de mult ai pleda pentru aducerea unei culori datatoare de viata in lumea mea, aceasta este singura cale prin care ma vad implinit, si sincer stiu ca te bucuri, ca traiesti cu aceeasi intensitate cand stii ca sunt implinit.Negru, e de fapt cea mai complexa forma de a percepe lumea in dezarmanta sa restriste.

Unde i elfu?Unde s-a ascuns?

Sa gasiti repede elfu, elfu mic si rau care a furat amintirea trista a verii, sa il trageti de urechile alea mari si tuguiate si sa mi-l aduceti.Da, unde o fi oare elful?Stie careva?Ultima data statea ascuns intr-o barca de bete de chibrit, pe lacul scurgerilor de memorie...statea si astepta impulsuri.

Ochii sai citoplasmatici flexionau lumina rece a trecutului...acum sunt opaci.

Prindeti elful si aduceti-l pe scarnavul ala de m-a pus pe drumuri de cateva zile...ala de nu ma lasa noaptea sa dorm, nici aer sa trag in piept, ala de statea mereu pe capul meu si ma cicalea de ziceai ajunge.

Elfu care a furat fericirea candva, dar care a scapat-o pe drum si eu am gasit-o...ca de, elfii nu fura niciodata complet ceva.Sa-l legati bine si sa nu-i dati drumul pana ce nu va asigurati ca nu mai misca.Va va privi rautacios, va va ocari sapte vieti si va va ierta daca ii dati putin elan...atat incat sa fiti fericiti, destul de mult ca sa va distruga.

E lumea plina de elfi...da elfu meu e vornic, peste trei sate de oameni marunti...cu aspiratii marunte, care viseaza la neimplinire.

Acum m-a parasit pentru ca el stie ca nu mai are ce cauta in mine si in lume mea exterioara...acum haladuie in cautarea altor sate...in vremuire pustie...care aduc vant de rau prin valea carnala a facerilor...si a desfacerilor.

Si dupa cu am aflat tot ieri, care a fost o zi speciala pentru mine, fericirea e irationala, pe cand elful vine atunci cand gandesti prea mult...si te chinuie, si te framanta si te bate in cap cu evanghelia fidelitatii...ca e preot peste traire.

Unde naiba-i elfu?Unde-i elfu?Unde s-a ascuns?Uite elfu.Nu e elfu.Elfu rau s-a ascuns.

Si eu te iubesc!!

Azi a fost o zi fericita pentru mine...m-am intalnit cu persoana mea draga la care tin mai mult ca la viata mea si poate ca o parte din sensul vietii mele il reprezinta insasi ea...pentru ca prin ea traiesc.Si daca am invatat ceva in viata asta mare si ipocrita, am invatat sa ma bucur de orice...poate de aia il si iubesc pe Dumnezeu asa de mult.

Dar azi am invatat ceva deosebit de ciudat....si anume...ca atunci cand sperai ca iubirea e pierduta, ea se ntoarce in mii de forme, care sunt sincere...ca de fapt cand o vezi plangand iti dai seama ca rabdarea e siguranta de care are atata nevoie, ca atunci cand o vrei ...ea stie deja.

Ca putem sta imbratisati mult timp, fara sa ne pese...de lumea care se invarte in jurul nostru....ca periferia sociala in care traim tinde vertiginos spre simbolistica centrului.

Well, sunt fericit azi ca stiu ca ea mi-a zis ca ma iubeste, ca stiu asta...ca mi-a lipsit si ca in noptile mele de betie cand cadeam rupt, cineva se gandea la mine....cuiva ii pasa, acel cuiva care n-a avut parte de iubire mult timp.

Nu stiu daca intelegi cat mult tin la tine...daca viata intreaga ar fi asa de monotona incat sa dea sens altor vieti...daca nu am mai fuma tigara aia trista si am incerca sa facem alte chestii...ca atunci cand stam despartiti...si poate vara a fost un test.

Imi cer scuze fata de voi, cititorii mei daca domniile voastre considera oportun ca textul asta e kitschos sau se abate de la regula posturilor de pana acum...dar fiecare om sub asediul emotiilor si al fericirii, se bucura de darul minunat pe care il face erosul asta....si cauta sa dea si altora.

Da, stiu azi ca ma simt bine...poate nu gasesc cuvinte dar stiu ca lumea noastra nu e pierduta, ca merita sa beau si sa mai cad in sant de 1000 de ori...sa ma ridic plin de noroi , sa mi dai o palma asa cum mereu vrei sa faci...si sa stam impreuna, sa devenim impreuna ceea ce suntem deja...copia fidela a idealului nemeritat.

Mai exista ideal azi?Mai exista cred unii.Stiu ca atunci cand vei citi postul te vei bucura...stiu ca te vei gandi ceva timp la asta si stiu ca iti convine ca exist...si exist, iata-ma-s...si mai spuneai ca toamna nu e buna pentru treburi de-astea...ei, cine stie?

Oricum, iti raspund desi ai simtit perfect ca am facut-o de multe ori, cu precadere azi...mai mult decat tot intervalul de timp de cand ne cunoastem...Da, si eu te iubesc...sa nu te mai indoiesti niciodata de asta.

Pe voi, cei care cititi, nu pot decat sa va respect si sa imi cer scuze daca dvs consderati acest text vulgar sau inoportun, dar MA REPREZINTA, pentru ca azi am fost dupa multe zile fericit...ca de fapt stiu ca merita sa dai ca sa primesti.