Sa gasiti repede elfu, elfu mic si rau care a furat amintirea trista a verii, sa il trageti de urechile alea mari si tuguiate si sa mi-l aduceti.Da, unde o fi oare elful?Stie careva?Ultima data statea ascuns intr-o barca de bete de chibrit, pe lacul scurgerilor de memorie...statea si astepta impulsuri.
Ochii sai citoplasmatici flexionau lumina rece a trecutului...acum sunt opaci.
Prindeti elful si aduceti-l pe scarnavul ala de m-a pus pe drumuri de cateva zile...ala de nu ma lasa noaptea sa dorm, nici aer sa trag in piept, ala de statea mereu pe capul meu si ma cicalea de ziceai ajunge.
Elfu care a furat fericirea candva, dar care a scapat-o pe drum si eu am gasit-o...ca de, elfii nu fura niciodata complet ceva.Sa-l legati bine si sa nu-i dati drumul pana ce nu va asigurati ca nu mai misca.Va va privi rautacios, va va ocari sapte vieti si va va ierta daca ii dati putin elan...atat incat sa fiti fericiti, destul de mult ca sa va distruga.
E lumea plina de elfi...da elfu meu e vornic, peste trei sate de oameni marunti...cu aspiratii marunte, care viseaza la neimplinire.
Acum m-a parasit pentru ca el stie ca nu mai are ce cauta in mine si in lume mea exterioara...acum haladuie in cautarea altor sate...in vremuire pustie...care aduc vant de rau prin valea carnala a facerilor...si a desfacerilor.
Si dupa cu am aflat tot ieri, care a fost o zi speciala pentru mine, fericirea e irationala, pe cand elful vine atunci cand gandesti prea mult...si te chinuie, si te framanta si te bate in cap cu evanghelia fidelitatii...ca e preot peste traire.
Unde naiba-i elfu?Unde-i elfu?Unde s-a ascuns?Uite elfu.Nu e elfu.Elfu rau s-a ascuns.
No comments:
Post a Comment