Ascult pentru ca tin la oameni

Sunt aici ca sa ascult.Ascult praful cum se asterne pestre zestrea cartilor de demult, ascult vantul cum bate frunza n dunga, ascult barfele strazii, ascult pe cine are o poveste interesanta de spus si mi iese in cale.Imi place sa ascult oamenii, sa aflu ce anume fac ei sa transpara formei concrete a existentei, cum se lasa condusi de val, sau cum se dezlipesc din masa luptand cu atata devotament impotriva sistemului.
Ma uit la ei, si fac si eu ca Picco della Mirandolla, daca se subestimeaza, eu ii laud, daca se preamaresc eu ii ridic...daca el o facea pentru a reda un echilibru naturii umane, eu o fac dintr-un soi de prietenie.
Da, urasc oameni.Si iubesc oamenii.Urasc unii oameni.Iubesc unii oameni.
Ascult stand la masa cu persoane care au ce spune prin povestea lor, nu ca as fi seicul din 1000 si una de nopti avand in fata mea cate o Seherezada care sa imi spuna cate o poveste faina doar doar s-o face ca nu se urca pe esafod.Dar eu nu urc pe esafod pe nimeni.
Ascultand oamenii incep sa am dorinte, si anume ca fiecare om sa ajunga pe calea sa unde isi doreste, fiecare avnd destinul sau...de exemplu imi doresc ca colegul meu(mama ce misto suna cacofonia asta!!!sa mi trag palme) de camera sa ia licenta cu 10, si sa aibe parte de oameni faini, de altfel imi doresc sa ii sacrific in numele zeului soare pe altarul maya pe cei care nu se poarta frumos cu el(si stii ca as face asta oricand cu o deosebita placere)...deci daca vi s-a urat cu viata suparati-l...imi doresc ca Lena sa isi gaseasca un om care sa o merite si sa o aprecieze la adevarata ei valoare.
Cine este Lena?Pai se face ca Lena este o persoana minunata care a suferit mult dar merita o viata buna ca oricare dintre noi, o persoana dinamica si care te face sa te simti bine oricand aflandu-te in compania ei.Evil leidi you have all my consideration.
Mi as dori sa intre Shavy la fcrp, mi as dori sa repar anumite chestii sentimentale din trecut, mi-as dori sa am de munca, mi-as dori sa ma reimpac cu parintii si sa ma duc la ei de Paste si sa nu plec la Maramures asa cum voi face suta la suta...din pacate.
Mi-as dori sa mai stiu ce mai fac rudele mele.
Prea multe dorinte, prea multe nelinisti, tot atatea ofuri.De-asta imi place sa stau si sa ascult.Pur si simplu stau si ascult...pentru ca iubesc unii oameni.Si cand dau impresia ca intentia mea nu a fost inteleasa sau cand se intampla sa se manifeste bariere de comunicare n-aveti idee cat ma poate durea.Pentru ca eu nu ascult pe oricine, nu imi dedic ore iesind cu oameni sau stand pe mess doar de dragul de a o face.Chiar simt asta iar numarul acestui tip de oameni e relativ mic.Cum e si normal.
Facem din nou o recapitulare insilor la care tin:Vovin, porcul meu de Guineea, domnisoara Lena, Juditha, Vera, hm...edy(ne mai gandim)...glumeam...dooh!Aaaa...si doamna Nina Gutea de la Husi.Cam atata.Cu restul sunt sociabil, ne stim, ne salutam...ne ajutam, ne impartasim dar nu tinem.
Afectiunea vine fara un motiv anume.Se intampla sa faci doar distinctia rece intre prietenii apropiati sau indivizi de care chiar ai nevoie in jurul tau si persoane cu care socializezi sau cu care ai diverse relatii de variate naturi destul de des.Ceilalti poarta numele generic de:amici, prieteni, cunostinte si alte alea...vecini even.
PS:Worship your neighbours!Iote vezi, daca nu ma intelegeam bine cu vecina Ramona acu nu mai pupa Alexandros Maramu'...si facea sarbatorile in Bucuresti.Na...ca sa vedeti.
Hai ca ma cheama somnu'.
Ub3x si poop. :))))))))Hai, la Maramures cu mine!

Despre vinovatie...si despre efectul Varanasi

V-ati simtit vreodata vinovati?V-ati simtit vreodata strabatuti de gandul nefiintei si al inotarii intr-un ocean constient in care toate relele lumii sunt spalate?Da?Atunci veti intelege pozitia mea teoretica vis-a-vis de acest titlu.
Despre vinovatie scriu multi oameni cu mai multa sau mai putina sinceritate.Domniile voastre vor decide cat de sincer sau nu am putut scrie acest post...eu zic ca l-am scris cu atata sinceritate, atata cata mi-a mai ramas prin buzunare...cel putin daca demnitate nu mai am, macar sinceritate sa mai fie ramasa putina.
De la un inceput de vreme ma regasesc in povestile altora...ma regasesc cu greu in mine si totusi povestile altora sunt mai interesante, sunt mai pline de ceva anume...nu stiu de ce anume...sau observ ca altii au inceput sa traiasca aspecte ale vietii mele.

Am avut cam mult de invatat de la altii si inca mai am...nu stiu ceilalti cat au de invatat de la mine, sau ce anume am sa le ofer in schimb pentru atentia lor.
Gandul meu zbura acu ceva vreme haotic spre locuri ale copilariei mele, gen Galati...la locuri pe unde faceam ceva nebunii in vremea formarii mele ca adolescent.
Oare acum sunt matur?Sunt oare?

Doamne, frumoase muieri mai sunt pe la Dunarea de Jos...eh, asta e...ne multumim si cu fauna locala...mai mult sau mai putin atragatoare.


Si uite asa se face ca sambata cred ca o sa dispar prin acele locuri unde am prins radacini.Ma simt vinovat fata de locuri care cred ca m-au uitat, ma simt vinovat fata de trecutul meu care nu mi-a reprosat nimic...niciodata, necedand asediului si noianului de nelinisti si socoteli pe care numai inconstientul meu le-a scos la iveala.

Candva cineva cu care nu mai am de-a face(si nici nu mi-as dori sa am) mi a spus ca pe prieteni trebuie sa ii accepti asa cum sunt.
Uneori nu ii accepti fie si pentru cateva secunde ca mai apoi sa te caiesti zile intregi...judecandu te pe tine de ce anume ai reactionat intr-un anumit mod.Analizezi cursiv si vezi ca doar tu ai fost vinovatul.Am prieteni prea buni, sa stiti.
Si cuvintele sunt de prisos in acest sens.
Sa stau sa enumar acuma cate au facut edy si vovin pentru mine ar fi anost pentru ca ar fi mult prea multe...iar eu...eu....again, eu, nu i-am ajutat cu nimic.
Da, dude, ma simt vinovat fata de tine.Vovin nu va citi asta, dar nu asta e important ci faptul ca m-am descarcat si ca ma simt oarecum mai impacat.Imi cer scuze daca am adus in viata lui persoane de ultima speta sau daca l-am jignit cu ceva.

Fata de sor mea...asa ii zic eu...stim doar noi doi...Vera, vesnica mea Vera, iubita mea sora...ma simt vinovat ca mereu am gasit un pretext sa nu ajung la Iasi pt singurul motiv ca urasc orasul.But there s my sister.
Gomenasai...

Mergand pe acest filon al smereniei, iti dai seama ca ai gresit si fata de parinti cu care incerci sa te comporti cat mai distant, ca din pura rautate ai refuzat sa faci sarbatorile alaturi de ei si te duci de nebun in Vama sa tragi nu stiu ce pe nas si sa adormi holbandu te la o mare prea neagra de pacat.

Incerci sa ti gasesti o slujba decenta si nu gasesti.Asta de 4 luni.Incurajator, nu?Dar nu e facultatea de vina, nu e facultatea, nu e facultatea, nu e facultatea, noi astia de ne duxem la ea suntem de vina.

Iti dai seama ca ai luat un 5 frumos la un seminar care nu ti va folosi niciodata, ca ai trei restante mari si faine, si ca la vara pe caldurile de foc vei sta la Bucuresti sa inveti ....paradisul visurilor tale.In minte imi zboara atatea...imagini, locuri, haotic, fara sens, fara tel, fara sa-mi apartina...zboara spre delta din golful sufletului...unde secete au incercat repetat sa i soarba apa...aud piese de black metal pe ritmuri diafane de geampara ca la Tulcea, vad femei care danseaza pe sruguri desculte fluturandu si parul blond, vorbind ruseste si fiind imbracate in negru, in haine sumare, provocatoare si negre.

Vad cai care strabat campia intinsa stranind praful in jur...si eu cu un rucsac in spate asteptand sa vina ploaia.Aud trenul(...se aude trenul, deci vine ploaia)...ma uit la ceas si spun:E 7:00 pm.Tocmai a mai trecut juma de ora din procesul meu de ratare psihologica si profesionala.

Imaginea asta o vad in oglinda de ceva timp...cat de sinestezic se poate descrie in cuvinte...un individ pierdut la intersectarea dintre doua lumi.
Va decide unde ii va fi bine, sau poate nu e capabil, si poate e fericit asa cum ii sade, la rascrucea din cele doua lumi, ca un uyghur confuz care se intreaba...unde-l trage ata mai repede?Spre Europa sau spre Asia sa inconjuratoare?
Azi stiu incotro trebuie sa ma indrept:

1.primul pas:recuperare.
2.next step:incredere
3.last step:lupta continua si pretuire a propriului meu tezaur(in care includ prietenii)

I don t feel anymore like an Uyghur guy.

Rad si stiu cu incredere si cu mare bunavointa ca am mai pierdut o noapte, insa stiu ca va fi fost penultima sau ultima, stiu ca in seara asta am repetat 2 ore la chimie, ca am facut destula treaba prin casa in seara asta, mai mult decat poate fac altii intr-o saptamana, ca nu simt oboseala, ca am ascultat o balada portugheza azi toata ziua, ca peste 1 ora si un sfert ma duc la biserica.Nu sunt Siddharta Gauttama, nu-s Buddha de la Varanasi, nu m-am spalat cu apa din Gange, dar stiu cu siguranta ca azi am avut o revelatie.The show must go on...in a very particular way...caci uneori Varanasi pot fi prietenii, copacul Iluminarii il poate reprezenta camera si pelerinii ce vin la el...pot fi de pretutindeni...caci, o, prietene al meu, pierdut am fost si am fost gasit, plecat am fost si acum voi fi fost intors.


De azi voi fi un altul...pentru un viitor mai luminos...si nu e o reclama de la Orange...E O PROMISIUNE DE CARE AM DE GAND SA MA TIN.

De animalibus

Acesta nu este un copy paste cu idei "regandite" vis-a-vis de speta animala, ci doar un mic pamflet cu trimitere directa catre sentimentele si turturelele care au luat cu asalt reprezentarea mea despre lume.Ei bine, asa cum am amintit si in postul trecut, a venit primavara pe campii cu floricele mii si mii, pentru bunicute si copii...si pentru oameni care pana acu ceva timp obisnuiau in loc sa bea un ceai negru, alb, verde sau bicolor la ora 5, sa si verse frustrarea pe blog.

Ei bine dragii mei, azi vom vorbi despre natura umana ca parte integranta a naturii animale.Cel putin odata cu minunata primavara, multe chestii imi dau de gandit daca ceea ce simt sau ceea ce imi reprezint la nivel mental, trag mai degraba catre latura omului civilizat sau catre cea a animalului, spre acre privim cu atata obida si dispret.
Odata cu cresterea temperaturii din termometre, nu doar ca dorm mai putin, dar mananc si mai mult, incep sa percep diverse mirosuri (de care sincer nu eram constient inainte)...devin lucid atunci cand imi revin in memorie anumite intamplari considerate de mult uitate, o energie stranie imi dicteaza sa alerg, sa fac alea, alea, sa fug, sa urlu si sa strig ca unul din poetii dragi mie:"Este!"...dar cum mie nicio providenta nu are sa-mi trimita vreodata vreun pui de inger, tot ceea ce astept uneori de la o providenta indoielnica e un pui de somn.
Mai mult, tot cu anumite instincte si porniri animalice, am devenit mult mai agresiv atunci cand in jurul meu se creeaza un act de nedreptate(nu ca mi-as dori sa devin vreun Gavroche cu sapca uitata sau vreo Jeanne d'Arc arsa fara benzina)...si sunt sensibilizat mult mai repede de cauzele sociale.

De asemenea, manifest o seete "nesplicata", fata de evenimente si noutati.Primavara nu stiu neaparat daca scoate la iveala din oameni latura lor romantica, umana, nostalgica sau animalul inlantuit de o iarna(sau poate mai multe ierni, nu-mi dau seama).Sa fie asta primavara animalului din mine sau sa fie o primavara ca oricare alta?

Asta nu-mi explic... este o primavara a asteptarilor?Este o primavara a schimbarilor?Este o primavara a diversitatii?Daca cineva are la indemana raspunsul, sa mi zica si mie...daca nu, o sa ma conformez cu putinul daruit de natura inconjuratoare.
Si guess what?Am devenit insensibil la nesimtenia, absurdul sau ineditul vietii oamenilor marunti sau al unor oameni care nu-mi trezesc interesul.

Daca nu e diversitate, eu spun pass.Daca nu e cromatism, zic verde, daca nu e substanta, poti sa torni apa in wc-u dupa ce ti ai facut nevoia.
Se pare ca animalului din mine nu i place orice chestie nou aparuta daca nu e si originala sau orice unda de violet intr-un pahar de cola in care in prealabil s-a varsat si cerneala Hero chinezeasca atunci cand buzunarul nu iti va fi permis sa iei una mai scumpa.Existenta totemica nu e un tabu despre care se discuta la colt de strada spargand o samanta , ci mai degraba un alt mod de a fi de care inca nu suntem constienti, dar iata ca nu stiu cum se face dar ai mai vechi, stramosii nostri erau.
Nu stiu cat timp va tine aceasta perioada dar tot ceea ce pot sa spun este ca ma simt bine, dezinhibat si pregatit de noi provocari.Intrebarea mea este:Chiar trebuie sa scoatem din noi faptura asta cu aliura salbatica, bestia asta intarziata si pusa la zid, si haituita pana au zis mentalurile colective ajunge!!!!!!!...pentru a fi liberi?Si oare da bine asta?Dar e libertate?

Cam asta e existenta animalului...si acuma sa ma arunc ca malaca in mlastina:voi ati simtit asa?Simtiti ceva salbatic ca ia nastere inauntrul dvs odata cu mirifica primavara?Daca da, inseamna ca nu sunt singurul si ca mai exista viata extraterestra in univers.

Dimineti de vis cu turtureaua ciudata de la fereastra

A venit primavara...flower power, gratie si paralizie, liniste si pace...alea,alea.Si odata cu ea si ceva lumina pe strada mea.Nu ca as fi mare amator de zi insorite si de nu stiu cat timp dedicat admirarii frumusetii nepretuite a naturii inconjuratoare de o coplesitoare estetica statica gri, ci pur si simplu nevoile mele biologice armonizeaza perfect cu inceputul de primavara.
Motivul sau elementul de recurenta al acestei perioade, il constituie ciudata turturea slaba si jegoasa care vine sa huruie in zori de zi la fereastra camerei mele.Da frate, o nemernica de turturea(atentie:nu gugustiuc si nu porumbel, turturea, de aia care apare frecvent si suav pe cutiile de DOVE, o patrime crema hidratanta)...eh, se pare ca aceste caracteristici nu o reprezinta pe pasarea diminetilor mele de primavara.
Deci ganditi-va ca va treziti din pat si cand trageti draperia, odata cu soarele sfrejit care iti taie retina in mii de parti, se dezgoleste si turtureaua ciudata stand potrivnic intr-un copac uscat si negru, ale carui crengi bat in geam, ca de, administratora zice ca nu i treaba ei rotunjirea coroanei opacului si-asa are ea destule pasarele la cap...ceea ce e important e ca faptura mirabila, turtureaua in aceasta speta te sfredeleste cu un ochi tinta.
Se uita, tu te uiti la ea and so on...si ea se uita si tu te uiti,....e ceva ca in blestematia aia de Amintiri din copilarie cand Nica a Petrei era fugarit dupa ce sterpelise cirese de la matusa sa Mariuca..."vorba seea, si io fuga, si ea fuga"...nu intram in detalii care nu fac cinste blogului.
Ma bucura frate totusi uratenia aia de pasare care parca ai ceva sa i dai...asa se uita la tine.
Cine a spus ca turturelele is pasari romantice n a cunoscut-o pe asta.Doar pe Edgar Allan Poe l-ar fi putut inspira.

Primavara mi-a adus mai mult optimism, de exemplu imi incarc timpul as zice eu constructiv, si ma distrez mai mult.Ma bucur ca de curand am mers la teatrul Odeon unde am mers cu Vovin sa vedem piesa "Ghilgames", care a avut super distributie si care chiar ne-a mers la suflet, ca dupa aia am mers in Jack si ca pe la 1 si ceva noaptea noi hoinaream pe strazile de prin apropierea Eroilor...si ca ne am bucurat de spectacol...ma bucur ca vinerea asta vom merge din nou si ca va fi cel putin la fel de fain la stand up commedy, ma bucur ca fac voluntariat la Next, ca am oferta de la Selenis, ca de-abia atept Rock in Transylvanya , Artmania si B'est Festul...ca o sa am in curand doua joburi...ca voi lucra intr-un domeniu nou, ca sunt indragostit din nou (de cine nu spun), ma bucur azi am trecut la cultura si comunicare cu 5...desi toti eram paraleli cu subiectul, ma bucura enorm ca ii am pe prietenii mei langa mine si ca vineri va exista fairul de joburi al Palatului Sutu.

Ce nu ma bucura e faptul ca vad inca lume trista pe strada, ca nu toata lumea e fericita, ca unoeri fericirea se masoara in cat de gros e portofelul tau...si ma irita problemele la chimie, teama ca nu voi intra la farmacie, cele trei restante duse in spate ca un Atlas epigon si iluzia ca nu le voi lua pe toate trei in vara(asta daca deodata as fi ori:1.Supraom ori:2.Semizeu)...si ca uneori(adica de ceva timp incoace) lupt cu mine si cu lenea...chiar am nevoie de diversitate si cred eu asa ca primavara asta nu are nimic special, in schimb ofera sansa de a te salva de teroarea renuntarii si de un je m'enfichism de doi lei legatura de ardei copti...si anume:Let's pretend everything is fine and the things are in this way....
Ce ziceti...am dreptate sau nu?(decat sa dormi 14 ore zilnic, a doua varianta e mai faina)!Bat la pariu pe cat vreti.
Cat batem la pariu ca turtureaua nu va reusi sa ma deprime?Si ca va fi o primavara frumoasa si calda, presarata cu ploi si soare...voie buna peste ogoare.
Pe ce mizati?Cap sau turturea?(turturea ciudata...:))

Vorba ceea...orcs don't know it, orcs don't use it.

NB:Se vede ca nu am scris de mult, hm...mie mi se pare penal postul asta.No hai, ca am de dat niste buna dispoztie zilele astea pana vara cea mare si fara de sfarsit va veni.

Ne putem exprima liber sau nu in Romania?

De curand am auzit urmatoarea formulare la o persoana :"Cine esti tu sa ai blog?La ce iti foloseste?La ce bun?Nu sunt de acord ca oricine sa-si spuna parerea in Romania...pentru ca nu toata lumea e puternica."

Pentru ca mesajul este destul de elocvent, n-as vrea sa fac acum aporia teoriilor lui Nietzsche despre vointele tari care "apar ca trasnetul in istorie", si care vor conduce lumea, dar imi voi manifesta regretul ca astfel de reprezentari psihologice mai exista in Europa zilelor noastre si intr-o Romanie a contrastelor...in care , hm, incercam sa ne exprimam liber?

Pentru prima oara pe anul asta ma simt mandru de facultatea mea si am sa spun si de ce:m-a invatat sa ma exprim liber si m-a mai invatat sa argumentez ceea ce spun si ceea ce scriu.
La intrebarea:"De ce crezi asta?", persoana revoltata in legatura cu pozitia mea antilegionara(btw, tin sa mentionez:"Daca mai continui sa mai denigrezi legionarii o sa sfarsesti urat!"), n-a stiut ce sa-mi raspunda.A spus:"Asa este!"

Nu prea am simtul umorului, dar faza asta a fost tare.

Mai departe:"Ce castigi daca nu te uiti la tvu la toate mizeriile?"
Dou chestii mari si late:timp si imi conserv sau sporesc ceva imaginatie.(apropo, aceeasi parere o am si despre filme si despre jocuri)...si tot ceea ce striveste libera exprimare si ingradeste libertatea ori imaginatia care e tot o forma de exprimare libera.Si continui sa cred ca asa stau lucrurile.
E trist...se pare ca mai exista oameni revoltati de prezenta blogurilor, oameni care cred ca numai oameni ca Cristian Tudor Popescu pot scrie si numai Andreea Esca poate prezenta stiri, oameni care habar n-au pe ce lume traiesc si care nu transeaza informatia si se declara foarte mandri ca li se spala creierul.
Oameni care sunt impotriva "formelor de exprimare neautorizata" si impotriva a tot ceea ce e divers sau original.Oricum am senzatia ca am cheltuit timp destul scriind acest post.
Sunt mandru ca sunt blogger, voi continua sa-mi exprim deosebit de liber parerea, si sustin pe oricine imi iese in cale sa si faca blog.Dar na, cu toate ca am in lista de messenger oamnei care m-au facut fitos ca am blog(:))) Da, stiu e hilar!)ca deh, "asta e noul trend" cica, nu e nimic, fitos sau nu, updatat sau nu, i am proud of myself and of my blog.

Cred de asemenea ca oricine ARE DREPTUL SA-SI FACA UN BLOG SI SA-SI EXPRIME PAREREA, INDIFERENT DE VARSTA, SEX SAU STUDII ORI CLASA SOCIALA.Da, na...stai ca nu toata lumea e cool sa aibe hi5-uri si skinuri de profil cu stelute si cu dolar in spate sau cu D&G, da na...nu suntem culi, astia bloggerii, mai stresam si noi lumea in timpul liber, da bre, suntem si noi o paria refugiata prin nu stiu ce munti vremelnic, o musca cazuta(scuzati de cacofonie) in laptele prea cald.

Cam asta e Romania zilelor noastre dragii mei, astea sunt apele in care ne scaldam, si da exista oameni care e opun liberei exprimari, astia sunt, cu astia defilam.

Da be, multam fain la fcrp-u ca m-a invatat sa nu fiu mediocru si sa argumentez si sa lupt impotriva cenzurii si a incorsetarii informatiilor si a liberei exprimari.Alexandros pleaca capul in aceasta privinta.Arrigato gozoimasu!

Haide, bre!

Omege!Astazi este 28 februarie, ultima zi a iernii si prima zi cand realizez faptul ca mai sunt 4 luni si putin pana la marea admitere din vara...4 luni care cred ca vor fi cele mai libere fata de ceea ce va urma, fata de noianul(observati ce cuvant complicat...:))) de cunostinte ce imi vor lua cu asalt bulbul rahidian.
Adio partyuri saptamanale, adio baute, adio munte, adio frecat menta la caini pestriti, adio nopti pierdute prin fire...a sweet torture is waiting for me.Da, observ ca iarasi imi plang jalnic de mila pe acest amarat blog, dar stiti, chiar imi place viata si chiar n-am de gand sa imi torn cenusa in cap daca pronia de sus va decide ca astfel sa se incheie 5 ani de aici inainte.
Totusi, exista posibilitatea ca acesti 5 ani sa nu fie chiar asa de crunti.Pana la urma si Evul Mediu a avut anumite auspicii tulburi, si spre finele lui, s-a constatat ca a fost o perioada prospera din orice punct de veder la care oameni ca noi , in secolul XXI, inca mai viseaza...wharever.
Ciudat stiti ce e?Faptul ca nu mai fac fata celor doua manuale de chimie anorganica care m-au terminat din punct de vedere nervos, si inca n-a inceput distractia cu inca trei manuale de chimie organica.(desi chimia organica e mai simpla).
In jurul meu vad tot oameni ca si mine, care invata din greu pentru a intra in alte domenii mult sau mai putin dorite, si bininteles o vad zilnic pe my daughter, Heidi, strofocandu-se sa deseneze pentru admiterea din vara de la Mincu...la design interior.Ii urez succes in incercarea de a lua de coarne GD-ul(pentru cei ce nu stiau geometrie descriptiva, echivalentul de terminator psihic in materie de profil vocational pentru chimie).

Si uite cum isi inchid oamenii 5-6 ani din viata invatand.Numai ca neobisnuit fiind cu ceea ce VA URMA, tot aman:"Stai ca invat azi asta, si maine ma gandesc daca mai invat si asta"...and so on.
Ganditi-va ca nu prea e misto deloc sa inveti la chimie si sa socotesti zilnic 3 ore, in masura in care sufletul tau ar vrea ceva mai "uman if possible"...dar singura parte umana ar fi un referat la chimie pe care il citesc ca lectura suplimentara in loc de nu stiu ce recenzie pentru facultate "care detupa mintea".Prefer sa nu mi se destupe mintea pe aceasta cale, ci sa ma termin nervos zilnic, injurand si inecandu-mi in blackereala si alcool cele 4-5 ore de studiu...chiar daca in fiecare seara dupa ce ii multumesc lui Dumnezeu ca exist, urmeaza incontestabila intrebare:"Bai, chestie numit destin, oare intru?"
Ha?
Citeam acum ceva timp pe blogul cavalerului din Hermannstadt, Shavarsh, urmatoarea intrebare:"Why in the name of the big strawberry i cannot be focused on studying?", in cazul amaratei fiinte , economia, dornica de fcrp find.
Nu stiu cum e sa fii dornic sa intri la fcrp, dar stiu cum e sa fii stresat ca nu intri la UMF, mai precis la farmacie.
Eh, nu toata lumea a visat de mica sa ajunga PR -uri si advertiseri si nu mai stiu ce chestii de ti se limba plimba-n gura and so on.Ca eu stie ca eu cad era mic ...nu stia lumea de asa ceva si copiii cand sunt mici nu ti-ar raspunde ca vor sa fie PR-uri cand vor fi mari ca nu stiu ce mare om de care n-ai auzit nici cand te ai marit si ai intrat la facultate, dar trebui sa auzi!Nah!
In schimb, de meserii gen:avocat, medic, popa, militian, farmacist, inginer, arhitect, mai toata lumea a auzit, nu?
Eu merg pe ideea asta, pentru mine siguranta unui job si unitatea unei cariere este confirmarea faptului ca la 30-35 de ani am reusit sa-mi asigur un viitor.
Dragi PR-uri(stiu ca se spune pr isti, dar suna mai fain PR uri, suna mai a VIP ui, Star uri etc), va urez succes in rebeliunea dumneavoastra si in mirabila incercare de a schimba lumea!Mai promit sa mi iau si o punga de floricele(mama, ce pofta mi s-a facut), si sa urmaresc amplul proces de schimbare a lumii.
Cand va fi schimbata sa ma anuntati si pe mine!Sper sa termin farmacia pana atunci.
Si acum revenind la chestii serioase...va dau un sfat:daca tineti la viata voastra, chiar nu trebuie sa dati la facultati care o sa va macine buna dispozitie si o sa va serveasca drept biscuite la ceaiul de la ora 5 singurul neuron ramas singur de nebun pe campiile elizee din creier.
Asadar, cu un ultim efort, fac pe marinarul care nu stie sa inoate, si in loc de hei rup, fac ceva de genu:Hai bre!Hai martoaga trista, dii batore, dii sarace!Ca daca vrei sa intri, asta e pretul.Nu stiai?Ha?Nu stiai?Afli acum.
Haide bre, ca ma culc ca maine pe la 10, ma asteapta nemetalele si proprietatile lor...si tot maine pornesc in vanarea celor doua manuale de botanica.(am sa revin cu noutati despre proprietatile vitaminelor zilele acestea si pe verdeledeparis ca a inceput sa se ofileasca fara otravuri noi).

Si apropo de pretul scump platit de nebunul si nesabuitul candidat la facultatea de farmacie...atasez un videoclip cu mesaj special pentru ceilalti colegi de suferinta:Heidi, Vovin si Shavy.

Blood is the price of glory.

Meg sjel.

Azi voi scrie in norvegiana...m-a apucat asa, un dor nefiresc de tot felul de expresii si locutiuni adverbiale care imi vin in minte.Dedic acest post lui Lynne, si sper sa inteleaga faptul ca este prima oara cand scriu in norvegiana.Deci limba asta suna atat de bine, incat este nepermis de excitant sa nu te pui sa iei un pix si o foaie de hartie si sa scrii cateva ganduri.Desi suna destul de arid(oricum, chimia suna si mai naspa, va spun eu)...norvegiana are o expresivitate aparte, pe care si-au pastrat-o limbile nordice, atat suedeza cat si islandeza sau daneza.Limbile baltice si cele fino-ugrice si-au pierdut aceasta incarcatura simbolica pe care norvegiana si-a pastrat-o inca din cele mai intunecate secole ale sale de existenta.
Asa ca daca doriti sa stiti ce am sa insir mai jos, mai bine puneti mana pe un dictionar si rasfoiti, sau puneti mana pe casti si cealalta pe player si dati drumul la piesele mai vechi de la Dimmu, Bathory sau BURZUM.Anyway, cum eu n-am de gand acum sa dau foc vreunei biserici, si cum nu sunt Varg Vikernes, si cum n-am niciun Euronymous la dispozitie sa-i infig de 14 ori cutitul in inima, ma voi rezuma la cateva vorbe de duh referitoare la visul meu de a vedea Norvegia(si de a asista la un concert de black acolo)...jeez, ce de doua parale suna:"SA ASIST".Cum dracu poti sa asisti la un concert de black?Scuzati, e ora de vina.


Det er firts tid jeg skriver inne Norsk , så jeg er lite bit gyser idet jeg ve alltid drømmen av det realm.Thrabar av Norge er rettferdig tenking av en bortkommet verden av klokskap sjel er fremdeles yrke for dem strendene , like ved det iced sea.
Sincerik, jeg håpe en dag jeg ll har den sjanse å besøk den.
JEG d har lyst til delta med ett nasjonal sort metallisk festival inne Lillehammer idet jeg er en Dimmu Borgir fan og Gamle. samt å stemning humøret av går fri fro det kjent verden. Ysn t det stor?Den arv fordalv.:D
En gang imellom , du ha lyst til en fisken inne havet av sorg , ellers du rettferdig stemning realeased , bortsett fra hva den s høyst betydelig er det alt vi kanne oppfatte våre grunn- følelsene av realeasing våre indre følelse isn t den?
Ist den?Iste neer dun van tu?
Sannheten makt av sort metallisk står i sin kjernen og i sin grunn- følelse den gir å mennesket hvem forklarte seg , hvilke er det alt magnificent.Just forestille seg! Den s fra meg innfallsvinkel , langt ettall av de fleste betydelig stilarter av gjengivelsen oss selv. mene s meg drømmen og jeg d har lyst til besøk Norge ettall day.My drømmen fullfilled. Bortsett fra meg sjel er doomed idet jeg være nødt til å vær inne Rumensk for en stund. jeg håpe jeg ll skrive bedre neste tid , på gjensyn tid , nei se. frk. så mange Kveld og Lyla fra Lillehammer.All det best fra meg og meg leserne.Guldeban eine gusbar bloguskith.

Daca v-a placut, va atasez una din multele piese preferate de la Dimmu...Sorgens Kammer, faina piesa, in traducere in limba romana, insemnand ceva gen Camera Tristetii, sau the Chamber of Sorrow.(in engleza, desi n-as fi sigur ca tocmai atat de matematic s-ar traduce, intrucat norvegiana este mai expresiva decat engleza).






I hope it s ok.And that you may have enjoyied what i have writen above.As the title said, it s all about my soul("meg sjel")...and about wisdom, sleepless nights and blak metal.
Once again, this post is dedicated to Nightelf from Lillehammer, Norway, and to Lyla from Alesund.