Ce ai mai făcut, vere?

Mereu am urât oamenii care se supraestimează deopotrivă cu acea încrengătură a speciei umane care se dorește a fi un grup de isuși și ioane d arc care vor mântui mapamondul de păcat și desfrâu și care vor scăpa lumea de carii.(ce mișto ar fi să mă scape cineva de carii, acuma pe bune)Fiecare are modelul său social în interior.Nu e nevoie de alte modele de perfecțiune umană fizică și morală ca să ne dăm seama cum trebuie să fim, pentru că ordinea și conduita noastră morală a fost prestabilită undeva la începuturile civilizației așa că modelele sociale pot să sugă p**a anticipat.

Niciodată nu mi-au plăcut oamenii care spun bancuri în ideea de a fi funneh sau de a face pe ceilalți să râdă (acum pe bune, eu dacă am o zi f***ă, oare de ce crezi că aș râde la o glumă citită de pe net și expusă cu o logoree nativă?), oamenii care țin morțiș să se bage în seamă sau oamenii care scriu mai mult decât citesc.

De cele mai multe ori când întrebi un ins, un individ de pe stradă ce a mai făcut, el se va lăuda cu ultima beție, ultimul scandal, ultima femeie care i-a căzut la pat, ultimul articol vestimentar cumpărat.
Niciodată nu am presupus că omul poate fi mai mult decât țărâna din care a fost plămădit de divinitate, dar un efort considerabil, o detașare de mocirla asta de natură pe care o are, un sprint spiritual către o altă dimensiune cum ar fi cea profesională sau a cunoașterii ar fi parcă mai wow (cel puțin pentru mine), decât să aud un: Ăăăă, ăăă, păi ăăă, am băut!

Wow!Chestiile astea le făceam și eu, măi Gheorghe, dar le făceam și mă mândream cu ele când încă nu făcusem 20 de ani.Să te lauzi că ai futut-o pe Aurica după ce a ieșit schimbul 3 sau că ai spart trei sferturi din salariu la Mol nu prea-mi stârnește râsul când tu ai 26 de ani și Aurica vreo 23.

Uneori acest tip de oameni scapă de povara unui neajuns, alteori nici nu se pune problema unei conștiințe.O societate dreaptă și armonioasă, așa cum spunea Aristotel este aceea în care există ordine și disciplină bazată pe virtuți de bravură căpătată în războaie.

Oare nu avem războaie sociale?Nu trebuie să luptăm destul pentru a dobândi acele virtuți?Cu ce îi ești superior porcului sau vacii din ogradă care se uită senin la tine știind că va primi mâncare?
Trăind în mediocritate, vom muri în mizerie.Vom construi turnuri de cretă care se vor dărâma.Iar aceste modele sociale pe care le zărim în societate astăzi la orice chioșc, aceste ființe de o puritate și modestie de netăgăduit, unde fi-vor oare?Vor zbura toate într-un stol către îngeri?Dar noi, ăștia de pe pământ ce vom face?Că eu nu sunt un înger și nici nu pot să zbor că nu am fost prevăzut cu aripi, dacă se dărâmă turnu meu mâine.

Probabil că vom sta cu sapa într-o mână și cu sacoșica de semințe proaspăt aduse din casă în cealaltă și vom tot sparge uitându-ne când la ăla, când la ălălaltu care tocmai trece pe ulița noastră, pentru că nu-i așa...întotdeauna a fost mai grasă vaca vecinului și mai frumoasă găina cumătrei Leana de peste gard.Și nu-i așa, tot noi suntem cei care știm câți bărbați au intrat pe poarta ei într-o viață.
După ce ni se vor termina semințele, oare ce vom face?

În concluzie mie nu-mi plac oamenii.