Allons-y.

La capatul oricarei bucati frante de pamant incepe o mare.La capatul oricarei mari se casca un nou uscat, o noua lume, alte vicii, aceleasi clisee, niste forme reciclate, aceleasi zile si nopti...noi vise.
Fiecare om are dreptul sa viseze si nu conteaza cat departe speram sa ajungem cu gandul, nu importa sacrificiul pe care trebuie sa-l facem...odata ce am ajuns la stadiul de existenta artificiala...nu cred ca mai poate fi imbunatatit nimic.
Este jocul lumii, al copacilor, al muntilor, al oamenilor, al drumurilor.Anul asta am invatat sa ma reindragostesc.De drumuri, sa le iubesc si sa ajung undeva aproape de infinit calatorind.

Mereu mi-a placut povestea aia scrisa de JRR Tolkien, inainte sa atinga apogeul cu Stapanul Inelelor...e o carticica de vreo 200 de pagini numita "Hobbitul" si acolo arata de cata stapanire da dovada o fiinta simpla cum e hobbitul, cel care nu vazuse mai departe de granitele Pamantului de Mijloc si de fundatura in care traia si in care hora de la fiecare sfarsit de saptamana era singurul mainevent din regiune.

Pornit in lume, creatura paroasa invete sa fumeze, sa socializeze si sa zica in temrenii lui de intelegere ca "sky is no longer the limit"...si totusi...cand se va fi intors in Fundul Sacului, va descoperi ce singur si ce batran e...si ca si-a ratat tineretea umbland pe drumurile unei noi lumi.
E important ca in lume sunt drumuri si care duc mereu spre ceva necunoscut.Am sa ma bucur de maine incolo de necunoscut, voi umbla prin lume si voi cauta oameni.Voi sadi un copac, voi pune bazele unei case si candva a unei familii...

Iar Dumnezeu ne da drumuri iar noi alegem cai...caci necunoscute ne vor ramane mereu aceste cai.
Drumurile sinuoase, meandrate, mereu vor avea rolul de aii indrepta pe oameni, de a le trasa o cale dreapta intre doua puncte.Cam asta este paroxismul vietii.

Ah.Uitai sa mentionez.Am trantit poza cu moaca mea ca o trimitere destul de voita spre vechiul meu ego care a cazut la datorie infrant acum ceva secole.Saracul de el.

Sunt oameni care aleg sa nu plece in necunoscut, in lume pentru a-si intalni destinul...sunt oameni pe care destinul ii cheama si aceia nu se vor satura pana nu vor ajunge la El.La destin...care e si Bine, e si Extaz, e si Adevar, e si Frumos.

Ma bucur ca sunt un om adaptabil in medii straine si ma bucur ca simt chemarea valurilor din marea sudului.Voi inota prin ea chiar daca toate panzele mi se vor fi inecat...stii ca inapoi nu exista cale...nu-ti ramane decat sa-ti iei iar traista in spinare si sa urci muntii si vaile si sa bati potecile salbaticiilor si ale mediilor urbane din lume.Destinul te poarta si daca-ti place, lasa-te purtat...respira aerul rece al noptilor si arunca-te in necunoscut.Invata sa renasti si sa speri in continuitate.Este ca un ciclu care nu trebuie intrerupt.Lasa viitorul sa vina la tine si invata noile legi ale unei alte firi.

Si cand cea din urma lumina se va fi stins in calea mea voi sti atunci ca am ajuns pe un pamant al fagaduintei de mult visat.

Ca sa ajungi departe trebuie sa stii sa spui la revedere.In mai putin de 12 ore voi fi in zorii unei alte lumi.Lumea trecutului este plina de ruine si in curand corbii si pasarile noptii vor veni sa se hraneasca din cadavrele propriilor mele amintiri.Sa lasam asadar ruinele deoparte si sa construim o alta lume.

La revedere, Romania.Ramai cu bine.Iti doresc un viitor mai bun decat perspectiva propriului prezent.Ramas bun.




"Freedom comes when you learn to let it go, Creation comes when you learn to say no."