Naturalismul m-a fascinat întotdeauna prin bogăția de elemente pin care își construiește realitatea.Îi este superior realismului care doar creionează o copie fidelă a realității.Naturalismul însă se asigură că nu îi va scăpa niciun detaliu, nu va omite nicio trăsătură a vreunui element real.
Este un stil adevărat, bogat, eteroge și compact.Este însăți esența Adevărului.Fie că vorbim de pictură, artă decorativă sau literatură, naturalismul este observat ca o fereastră deschisă către lume, proiectând un orizont conform cu realitatea, complex, prin care cititorul poate face apel la propriile simțuri.
De multe ori am folosit sinestezia pentru a induce cititorului plăcerea lumii pe care o descoperă.Apelul la mai multe simțuri este acela datorită căruia suntem capabili să atingem, să simțim sau să vibrăm în conformitate temporală cu personajele.
O literatură potrivinică Adevărului este aceea în care realitatea este multiplicată până la abstract, iar după cum știm abstractul nu poate fi perceput prin simțuri.Dar poate fi intuit, iar intuișia nu oferă o cale spre Cunoaștere.
Aici s-a dat de zeci de ani bătălia crâncenă între scriitorii absurzi, avangardiști și naturaliștii care păstrează intact firul epic al realității.
Mereu mi-am imaginat simbolistica naturalismului ca o Carta Marina alcătuită din mii și alte mii de elemente care impresionează prin vechimea și veridicitatea lor.
Naturalismul a avut mereu curajul să spună "EXISTĂ UN SINGUR ADEVĂR.REALITATEA ESTE DOAR UNA.ȘI ESTE DEFINIT PRIN AUTENTICITATE ȘI BOGĂȚIE".
Pentru că iată, în artă putem vorbi uneori și despre multul cel frumos, multul care impresionează și ne ia ochii, căci iată se pare că ce este mult, enciclopedic este de fapt întruchiparea Adevărului unic.
dragostea e ca o căpiță de păi
11 years ago
2 comments:
Naturalismul este un realism exacerbat dar nu favorizand specia umana ci dimpotriva uratind-o.Scriitorii naturalisti scot la iveala resorturile ereditare bolnavicioase, primare si deloc magulitoare ale omului vazut mai mult ca animal biologic(agresiv, bolnav, ipohondru, nebun) decat ca animal social, cum il vad realistii. Nu e nimic frumos/estetic in a-l localiza pe om pe scara evolutionista, cum o facea Zola,decat sa-i urmaresti curgerea in fluviul social.Naturalistii uratesc omul, ii vad viata ca pe o fisa medicala si scot la iveala ereditati incarcate, monstruozitati, picanterii subsonstiente.E cam mult, nu?
Eu sunt un scriitor naturalist, Pompilia.Dacă vrei să îmi cunoști latura literară, te invit să accesezi blogul Povestea Jamilei care se află în blogrollul meu și pe care sunt postate primele 13 capitole din primul meu roman, o dramă psihologică, în ordine.
Post a Comment