Cu gandul departe

O noapte nedormita.Inca una.Nu ma simt obosit.A fost o noapte in care mintea mi-a fugit departe, a umblat hoinara pe strazile pietruite ale trecutului.A uitat o vreme de lume.Nici nu a stiut biata de ea ca e noapte, ca toate pasarile dorm si ca gainile clocesc cele mai mari oua noaptea.Nu i-a pasat.
Mintea unei pasari de noapte zboara departe, in dimensiuni pe care nu le putem masura cu termeni proprii de intelegere.
Mintea mea saraca a facut aseara compromisuri...s-a lasat inselata inca o data, a ales sa piarda.S-a prabusit in gol, beata fiind...a cazut mult si bine.S-a trezit pe fundul unei prapastii, s-a ridicat, si-a lins ranile deschise, a sperat de n ori sa moara din cauza pierderii infinite de sange.
A stat inerta cateva ceasuri.Timpul chiar nu mai conta.A stat asa pana ce i-a venit sufletul la loc.
A stat pe malul unei mari, in plina iarna, a mancat covrigei cu scortisoara, s-a bucurat de fragezimea si de mirosul lor.A fost copil pentru o secunda.Si-a dat seama ca nu mai poate fi.A avut impresia caderii in gol din nou.A avut doar impresia.Nu a cazut.
Vedea siluete, femei, destine.Nu le putea atinge.Erau imagini.Imagini vii care vor ramane acolo mereu.Mintea mea, ca o martira s-a dus sa se roage in catedrala gotica a unui orasel plini de oameni noi, oameni necunoscuti.
S-a rugat o vreme.Dumnezeu i-a zis sa mearga mai departe.Sa-si gaseasca trupul.Si mi-a gasit trupul inert.Hoitul viu, povara pe care va trebui sa o duca mereu.

E dimineata.Nu sunt obosit.Cum am mai zis.Dar vad motanul in fata mea.Cu un ochi doarme, se gandeste la trecut, cu altul ma tinteste.Si adoarme..."iar in visul searbad al unui motan se strang toate visele lumii"...scria pe undeva in Sarmanul Dionis.















A, da...asta e motanul.Puteti sa-i ziceti Set sau Nosferatu sau Saiba sau Little Satan sau Iubire sau Bunny...raspunde la toate numele astea.Se intampla ca am o fixatie cu privirea pisicilor.El a fost muzul meu din dimineata asta.

Ce daca n-am dormit?Mi-am futut iar creierii cu nimicuri, cu stafii, cu pereti, cu imagini si cu sunete...cum e asta de mai jos...daca scrolati mai jos...e o chestie pe care am pus-o pe repeat de ieri la pranz.
(faceti abstractie de numele scabros al trupei...chiar fac muzica buna)...

...si tot ce a ramas in mintea mea acum e o idiotenie formata din imaginea unei plaje viscolite, unde un eu de acum doi ani se plimba cu o sticla de bere-n mana...si cu imaginea unei catedrale gotice dintr-un regat de peste mari...in care nu m-am rugat, dar am cerut un raspuns...pe fundalul muzicii mai jos postate.

PS:stiu ca este un post incoerent.Fragmentat.Prost.Nu pot gandi in enunturi complexe la momentul asta.E vid in creierul meu.

A!si nu mai am ciocolata si nici bere-n frigider.Ma duc sa rastignesc niste vrabii cu capu-n jos.Ne mai auzim zilele astea.




Si uite cum te pot face privirea tampa a unui motan si piese ca asta de mai sus sa scrii treburi ca astea.