Despre vinovatie...si despre efectul Varanasi

V-ati simtit vreodata vinovati?V-ati simtit vreodata strabatuti de gandul nefiintei si al inotarii intr-un ocean constient in care toate relele lumii sunt spalate?Da?Atunci veti intelege pozitia mea teoretica vis-a-vis de acest titlu.
Despre vinovatie scriu multi oameni cu mai multa sau mai putina sinceritate.Domniile voastre vor decide cat de sincer sau nu am putut scrie acest post...eu zic ca l-am scris cu atata sinceritate, atata cata mi-a mai ramas prin buzunare...cel putin daca demnitate nu mai am, macar sinceritate sa mai fie ramasa putina.
De la un inceput de vreme ma regasesc in povestile altora...ma regasesc cu greu in mine si totusi povestile altora sunt mai interesante, sunt mai pline de ceva anume...nu stiu de ce anume...sau observ ca altii au inceput sa traiasca aspecte ale vietii mele.

Am avut cam mult de invatat de la altii si inca mai am...nu stiu ceilalti cat au de invatat de la mine, sau ce anume am sa le ofer in schimb pentru atentia lor.
Gandul meu zbura acu ceva vreme haotic spre locuri ale copilariei mele, gen Galati...la locuri pe unde faceam ceva nebunii in vremea formarii mele ca adolescent.
Oare acum sunt matur?Sunt oare?

Doamne, frumoase muieri mai sunt pe la Dunarea de Jos...eh, asta e...ne multumim si cu fauna locala...mai mult sau mai putin atragatoare.


Si uite asa se face ca sambata cred ca o sa dispar prin acele locuri unde am prins radacini.Ma simt vinovat fata de locuri care cred ca m-au uitat, ma simt vinovat fata de trecutul meu care nu mi-a reprosat nimic...niciodata, necedand asediului si noianului de nelinisti si socoteli pe care numai inconstientul meu le-a scos la iveala.

Candva cineva cu care nu mai am de-a face(si nici nu mi-as dori sa am) mi a spus ca pe prieteni trebuie sa ii accepti asa cum sunt.
Uneori nu ii accepti fie si pentru cateva secunde ca mai apoi sa te caiesti zile intregi...judecandu te pe tine de ce anume ai reactionat intr-un anumit mod.Analizezi cursiv si vezi ca doar tu ai fost vinovatul.Am prieteni prea buni, sa stiti.
Si cuvintele sunt de prisos in acest sens.
Sa stau sa enumar acuma cate au facut edy si vovin pentru mine ar fi anost pentru ca ar fi mult prea multe...iar eu...eu....again, eu, nu i-am ajutat cu nimic.
Da, dude, ma simt vinovat fata de tine.Vovin nu va citi asta, dar nu asta e important ci faptul ca m-am descarcat si ca ma simt oarecum mai impacat.Imi cer scuze daca am adus in viata lui persoane de ultima speta sau daca l-am jignit cu ceva.

Fata de sor mea...asa ii zic eu...stim doar noi doi...Vera, vesnica mea Vera, iubita mea sora...ma simt vinovat ca mereu am gasit un pretext sa nu ajung la Iasi pt singurul motiv ca urasc orasul.But there s my sister.
Gomenasai...

Mergand pe acest filon al smereniei, iti dai seama ca ai gresit si fata de parinti cu care incerci sa te comporti cat mai distant, ca din pura rautate ai refuzat sa faci sarbatorile alaturi de ei si te duci de nebun in Vama sa tragi nu stiu ce pe nas si sa adormi holbandu te la o mare prea neagra de pacat.

Incerci sa ti gasesti o slujba decenta si nu gasesti.Asta de 4 luni.Incurajator, nu?Dar nu e facultatea de vina, nu e facultatea, nu e facultatea, nu e facultatea, noi astia de ne duxem la ea suntem de vina.

Iti dai seama ca ai luat un 5 frumos la un seminar care nu ti va folosi niciodata, ca ai trei restante mari si faine, si ca la vara pe caldurile de foc vei sta la Bucuresti sa inveti ....paradisul visurilor tale.In minte imi zboara atatea...imagini, locuri, haotic, fara sens, fara tel, fara sa-mi apartina...zboara spre delta din golful sufletului...unde secete au incercat repetat sa i soarba apa...aud piese de black metal pe ritmuri diafane de geampara ca la Tulcea, vad femei care danseaza pe sruguri desculte fluturandu si parul blond, vorbind ruseste si fiind imbracate in negru, in haine sumare, provocatoare si negre.

Vad cai care strabat campia intinsa stranind praful in jur...si eu cu un rucsac in spate asteptand sa vina ploaia.Aud trenul(...se aude trenul, deci vine ploaia)...ma uit la ceas si spun:E 7:00 pm.Tocmai a mai trecut juma de ora din procesul meu de ratare psihologica si profesionala.

Imaginea asta o vad in oglinda de ceva timp...cat de sinestezic se poate descrie in cuvinte...un individ pierdut la intersectarea dintre doua lumi.
Va decide unde ii va fi bine, sau poate nu e capabil, si poate e fericit asa cum ii sade, la rascrucea din cele doua lumi, ca un uyghur confuz care se intreaba...unde-l trage ata mai repede?Spre Europa sau spre Asia sa inconjuratoare?
Azi stiu incotro trebuie sa ma indrept:

1.primul pas:recuperare.
2.next step:incredere
3.last step:lupta continua si pretuire a propriului meu tezaur(in care includ prietenii)

I don t feel anymore like an Uyghur guy.

Rad si stiu cu incredere si cu mare bunavointa ca am mai pierdut o noapte, insa stiu ca va fi fost penultima sau ultima, stiu ca in seara asta am repetat 2 ore la chimie, ca am facut destula treaba prin casa in seara asta, mai mult decat poate fac altii intr-o saptamana, ca nu simt oboseala, ca am ascultat o balada portugheza azi toata ziua, ca peste 1 ora si un sfert ma duc la biserica.Nu sunt Siddharta Gauttama, nu-s Buddha de la Varanasi, nu m-am spalat cu apa din Gange, dar stiu cu siguranta ca azi am avut o revelatie.The show must go on...in a very particular way...caci uneori Varanasi pot fi prietenii, copacul Iluminarii il poate reprezenta camera si pelerinii ce vin la el...pot fi de pretutindeni...caci, o, prietene al meu, pierdut am fost si am fost gasit, plecat am fost si acum voi fi fost intors.


De azi voi fi un altul...pentru un viitor mai luminos...si nu e o reclama de la Orange...E O PROMISIUNE DE CARE AM DE GAND SA MA TIN.

De animalibus

Acesta nu este un copy paste cu idei "regandite" vis-a-vis de speta animala, ci doar un mic pamflet cu trimitere directa catre sentimentele si turturelele care au luat cu asalt reprezentarea mea despre lume.Ei bine, asa cum am amintit si in postul trecut, a venit primavara pe campii cu floricele mii si mii, pentru bunicute si copii...si pentru oameni care pana acu ceva timp obisnuiau in loc sa bea un ceai negru, alb, verde sau bicolor la ora 5, sa si verse frustrarea pe blog.

Ei bine dragii mei, azi vom vorbi despre natura umana ca parte integranta a naturii animale.Cel putin odata cu minunata primavara, multe chestii imi dau de gandit daca ceea ce simt sau ceea ce imi reprezint la nivel mental, trag mai degraba catre latura omului civilizat sau catre cea a animalului, spre acre privim cu atata obida si dispret.
Odata cu cresterea temperaturii din termometre, nu doar ca dorm mai putin, dar mananc si mai mult, incep sa percep diverse mirosuri (de care sincer nu eram constient inainte)...devin lucid atunci cand imi revin in memorie anumite intamplari considerate de mult uitate, o energie stranie imi dicteaza sa alerg, sa fac alea, alea, sa fug, sa urlu si sa strig ca unul din poetii dragi mie:"Este!"...dar cum mie nicio providenta nu are sa-mi trimita vreodata vreun pui de inger, tot ceea ce astept uneori de la o providenta indoielnica e un pui de somn.
Mai mult, tot cu anumite instincte si porniri animalice, am devenit mult mai agresiv atunci cand in jurul meu se creeaza un act de nedreptate(nu ca mi-as dori sa devin vreun Gavroche cu sapca uitata sau vreo Jeanne d'Arc arsa fara benzina)...si sunt sensibilizat mult mai repede de cauzele sociale.

De asemenea, manifest o seete "nesplicata", fata de evenimente si noutati.Primavara nu stiu neaparat daca scoate la iveala din oameni latura lor romantica, umana, nostalgica sau animalul inlantuit de o iarna(sau poate mai multe ierni, nu-mi dau seama).Sa fie asta primavara animalului din mine sau sa fie o primavara ca oricare alta?

Asta nu-mi explic... este o primavara a asteptarilor?Este o primavara a schimbarilor?Este o primavara a diversitatii?Daca cineva are la indemana raspunsul, sa mi zica si mie...daca nu, o sa ma conformez cu putinul daruit de natura inconjuratoare.
Si guess what?Am devenit insensibil la nesimtenia, absurdul sau ineditul vietii oamenilor marunti sau al unor oameni care nu-mi trezesc interesul.

Daca nu e diversitate, eu spun pass.Daca nu e cromatism, zic verde, daca nu e substanta, poti sa torni apa in wc-u dupa ce ti ai facut nevoia.
Se pare ca animalului din mine nu i place orice chestie nou aparuta daca nu e si originala sau orice unda de violet intr-un pahar de cola in care in prealabil s-a varsat si cerneala Hero chinezeasca atunci cand buzunarul nu iti va fi permis sa iei una mai scumpa.Existenta totemica nu e un tabu despre care se discuta la colt de strada spargand o samanta , ci mai degraba un alt mod de a fi de care inca nu suntem constienti, dar iata ca nu stiu cum se face dar ai mai vechi, stramosii nostri erau.
Nu stiu cat timp va tine aceasta perioada dar tot ceea ce pot sa spun este ca ma simt bine, dezinhibat si pregatit de noi provocari.Intrebarea mea este:Chiar trebuie sa scoatem din noi faptura asta cu aliura salbatica, bestia asta intarziata si pusa la zid, si haituita pana au zis mentalurile colective ajunge!!!!!!!...pentru a fi liberi?Si oare da bine asta?Dar e libertate?

Cam asta e existenta animalului...si acuma sa ma arunc ca malaca in mlastina:voi ati simtit asa?Simtiti ceva salbatic ca ia nastere inauntrul dvs odata cu mirifica primavara?Daca da, inseamna ca nu sunt singurul si ca mai exista viata extraterestra in univers.

Dimineti de vis cu turtureaua ciudata de la fereastra

A venit primavara...flower power, gratie si paralizie, liniste si pace...alea,alea.Si odata cu ea si ceva lumina pe strada mea.Nu ca as fi mare amator de zi insorite si de nu stiu cat timp dedicat admirarii frumusetii nepretuite a naturii inconjuratoare de o coplesitoare estetica statica gri, ci pur si simplu nevoile mele biologice armonizeaza perfect cu inceputul de primavara.
Motivul sau elementul de recurenta al acestei perioade, il constituie ciudata turturea slaba si jegoasa care vine sa huruie in zori de zi la fereastra camerei mele.Da frate, o nemernica de turturea(atentie:nu gugustiuc si nu porumbel, turturea, de aia care apare frecvent si suav pe cutiile de DOVE, o patrime crema hidratanta)...eh, se pare ca aceste caracteristici nu o reprezinta pe pasarea diminetilor mele de primavara.
Deci ganditi-va ca va treziti din pat si cand trageti draperia, odata cu soarele sfrejit care iti taie retina in mii de parti, se dezgoleste si turtureaua ciudata stand potrivnic intr-un copac uscat si negru, ale carui crengi bat in geam, ca de, administratora zice ca nu i treaba ei rotunjirea coroanei opacului si-asa are ea destule pasarele la cap...ceea ce e important e ca faptura mirabila, turtureaua in aceasta speta te sfredeleste cu un ochi tinta.
Se uita, tu te uiti la ea and so on...si ea se uita si tu te uiti,....e ceva ca in blestematia aia de Amintiri din copilarie cand Nica a Petrei era fugarit dupa ce sterpelise cirese de la matusa sa Mariuca..."vorba seea, si io fuga, si ea fuga"...nu intram in detalii care nu fac cinste blogului.
Ma bucura frate totusi uratenia aia de pasare care parca ai ceva sa i dai...asa se uita la tine.
Cine a spus ca turturelele is pasari romantice n a cunoscut-o pe asta.Doar pe Edgar Allan Poe l-ar fi putut inspira.

Primavara mi-a adus mai mult optimism, de exemplu imi incarc timpul as zice eu constructiv, si ma distrez mai mult.Ma bucur ca de curand am mers la teatrul Odeon unde am mers cu Vovin sa vedem piesa "Ghilgames", care a avut super distributie si care chiar ne-a mers la suflet, ca dupa aia am mers in Jack si ca pe la 1 si ceva noaptea noi hoinaream pe strazile de prin apropierea Eroilor...si ca ne am bucurat de spectacol...ma bucur ca vinerea asta vom merge din nou si ca va fi cel putin la fel de fain la stand up commedy, ma bucur ca fac voluntariat la Next, ca am oferta de la Selenis, ca de-abia atept Rock in Transylvanya , Artmania si B'est Festul...ca o sa am in curand doua joburi...ca voi lucra intr-un domeniu nou, ca sunt indragostit din nou (de cine nu spun), ma bucur azi am trecut la cultura si comunicare cu 5...desi toti eram paraleli cu subiectul, ma bucura enorm ca ii am pe prietenii mei langa mine si ca vineri va exista fairul de joburi al Palatului Sutu.

Ce nu ma bucura e faptul ca vad inca lume trista pe strada, ca nu toata lumea e fericita, ca unoeri fericirea se masoara in cat de gros e portofelul tau...si ma irita problemele la chimie, teama ca nu voi intra la farmacie, cele trei restante duse in spate ca un Atlas epigon si iluzia ca nu le voi lua pe toate trei in vara(asta daca deodata as fi ori:1.Supraom ori:2.Semizeu)...si ca uneori(adica de ceva timp incoace) lupt cu mine si cu lenea...chiar am nevoie de diversitate si cred eu asa ca primavara asta nu are nimic special, in schimb ofera sansa de a te salva de teroarea renuntarii si de un je m'enfichism de doi lei legatura de ardei copti...si anume:Let's pretend everything is fine and the things are in this way....
Ce ziceti...am dreptate sau nu?(decat sa dormi 14 ore zilnic, a doua varianta e mai faina)!Bat la pariu pe cat vreti.
Cat batem la pariu ca turtureaua nu va reusi sa ma deprime?Si ca va fi o primavara frumoasa si calda, presarata cu ploi si soare...voie buna peste ogoare.
Pe ce mizati?Cap sau turturea?(turturea ciudata...:))

Vorba ceea...orcs don't know it, orcs don't use it.

NB:Se vede ca nu am scris de mult, hm...mie mi se pare penal postul asta.No hai, ca am de dat niste buna dispoztie zilele astea pana vara cea mare si fara de sfarsit va veni.

Ne putem exprima liber sau nu in Romania?

De curand am auzit urmatoarea formulare la o persoana :"Cine esti tu sa ai blog?La ce iti foloseste?La ce bun?Nu sunt de acord ca oricine sa-si spuna parerea in Romania...pentru ca nu toata lumea e puternica."

Pentru ca mesajul este destul de elocvent, n-as vrea sa fac acum aporia teoriilor lui Nietzsche despre vointele tari care "apar ca trasnetul in istorie", si care vor conduce lumea, dar imi voi manifesta regretul ca astfel de reprezentari psihologice mai exista in Europa zilelor noastre si intr-o Romanie a contrastelor...in care , hm, incercam sa ne exprimam liber?

Pentru prima oara pe anul asta ma simt mandru de facultatea mea si am sa spun si de ce:m-a invatat sa ma exprim liber si m-a mai invatat sa argumentez ceea ce spun si ceea ce scriu.
La intrebarea:"De ce crezi asta?", persoana revoltata in legatura cu pozitia mea antilegionara(btw, tin sa mentionez:"Daca mai continui sa mai denigrezi legionarii o sa sfarsesti urat!"), n-a stiut ce sa-mi raspunda.A spus:"Asa este!"

Nu prea am simtul umorului, dar faza asta a fost tare.

Mai departe:"Ce castigi daca nu te uiti la tvu la toate mizeriile?"
Dou chestii mari si late:timp si imi conserv sau sporesc ceva imaginatie.(apropo, aceeasi parere o am si despre filme si despre jocuri)...si tot ceea ce striveste libera exprimare si ingradeste libertatea ori imaginatia care e tot o forma de exprimare libera.Si continui sa cred ca asa stau lucrurile.
E trist...se pare ca mai exista oameni revoltati de prezenta blogurilor, oameni care cred ca numai oameni ca Cristian Tudor Popescu pot scrie si numai Andreea Esca poate prezenta stiri, oameni care habar n-au pe ce lume traiesc si care nu transeaza informatia si se declara foarte mandri ca li se spala creierul.
Oameni care sunt impotriva "formelor de exprimare neautorizata" si impotriva a tot ceea ce e divers sau original.Oricum am senzatia ca am cheltuit timp destul scriind acest post.
Sunt mandru ca sunt blogger, voi continua sa-mi exprim deosebit de liber parerea, si sustin pe oricine imi iese in cale sa si faca blog.Dar na, cu toate ca am in lista de messenger oamnei care m-au facut fitos ca am blog(:))) Da, stiu e hilar!)ca deh, "asta e noul trend" cica, nu e nimic, fitos sau nu, updatat sau nu, i am proud of myself and of my blog.

Cred de asemenea ca oricine ARE DREPTUL SA-SI FACA UN BLOG SI SA-SI EXPRIME PAREREA, INDIFERENT DE VARSTA, SEX SAU STUDII ORI CLASA SOCIALA.Da, na...stai ca nu toata lumea e cool sa aibe hi5-uri si skinuri de profil cu stelute si cu dolar in spate sau cu D&G, da na...nu suntem culi, astia bloggerii, mai stresam si noi lumea in timpul liber, da bre, suntem si noi o paria refugiata prin nu stiu ce munti vremelnic, o musca cazuta(scuzati de cacofonie) in laptele prea cald.

Cam asta e Romania zilelor noastre dragii mei, astea sunt apele in care ne scaldam, si da exista oameni care e opun liberei exprimari, astia sunt, cu astia defilam.

Da be, multam fain la fcrp-u ca m-a invatat sa nu fiu mediocru si sa argumentez si sa lupt impotriva cenzurii si a incorsetarii informatiilor si a liberei exprimari.Alexandros pleaca capul in aceasta privinta.Arrigato gozoimasu!