Zorii scapatau dupa creasta dantelata a stancii...lumina invinsese.Tarlisua parea ca nu se trezise inca din somnul sau cel crunt de peste noapte, inca palpitand sub desmierdarea spiritului somnului.Poate avea sa doarma mereu de-acum incolo, uitata de divinitate, acolo...in mijlocul padurilor intunecoase, in miros de rasinoase...traindu-si fantomatica existenta sub impulsurile suculente ale noptilor de festin.
Monika Tunzi isi adunase deja grupul in fata portii si deja le dadea indicatii despre starea vremii si despre numarul de kilometri ce aveau sa il arcurga pana la lacul Sfintei Ana, dar pentru asta trebuiau sa strabata muntele...si padurile unde domnea mirosul rasinei:"
-Na bun acuma, eu vreau sa stiu cati dintre voi stiu ce este dincolo de piatra asta din fata...incepu ea miscandu-si soldurile pline de o grasime porcina, aratand spre muntele din fata.Joszef Princic a spus ca o sa ne ajute, no bun...ideea e sa avem timp destul sa pornim la drum ca pana la dioceza Ciucului mai e.
-Doamna Monika, o sa avem acolo si unde dormi?intreba Ion a lu Ana Valtoreasa.Ca na bun acuma, eu vin si cu alde fi-mea Vasilica si cu soacra mea sa ne rugam pentru al mic ce sade acasa ca doctorii de la Cluj o spus ca nu are sanse sa traiasca.O Tulai Domnie, daca-l faci bine, o sa lucre tata familia me pentru tinie!
-Asta nu stiu ce spune eu...parintele asa ne-o spus, asa va spun si eu.(deja incepuse sa-si frece mainile frenetic)...Om ave unde da nu-i bai.Sa ajungem acolo sa ne rugam, ca asta e important acuma.
-Da no bun Monika da pe copii unde-i culcam?Da io n-am cum sa fac atata pe drum tu, Monika.Mane in zori am liber da poimaine sara trebuie sa ajung la Kalmand sa lucru la ei la mina.
-Oi ajunge Tamas Lori...il linisti incurajator Victoria Balasz, o romanca sfrijita care era laptareasa, cu clientela la Bistrita si Gherla...ca se ducea la fecior-sau Vasile care era sef de sectie acolo.
-No bun tu Victorie, da numai sa iasa bine, ca de no...
-Ca de no, doar nu ne-om intorce, il ameninta pe un ton ferm Laura Lozenbold, o studenta la Targu-Mures la Medicina...avea sa iasa medic ORL-ist, si toata Tarlisua o vorbea de bine, dand-o ca exemplu copiilor, nepotilor si stranepotilor si calului din batatura.
-Da la noptie de ploua unde puii mei stam?intreba betiva satului, Natalia Carjan, femeie de vaza altadata la Ocolul Silvic Nasaud...ehe, vremuri.Cu 1300 de lei cat lua ea salariul isi lua cate un covor persan de la Mures si ii mai si ramanea pentru nutret o luna intreaga pentru vite...acum nu era decat femeia care iti cerea induiuosator un ban pentru "o pane", de pe pragul Bisericii Adormirea Maiici Domnului, din mila popei ortodox.
Ochii verzi ai Nataliei inca mai sclipeau ca alte dati cand mergea sambata cu Mocanita la Nasaud sa-si ieie cele trebuincioase in gospodarie cu al sau Tiberiu.Acu mos Tiberiu era mort si nici de coliva miercurea si vinerea nu mai avea bani si imaginea lui devenise una banala, inferioara paharului de palinca in constiinta ei.
Oamenii stateau in cerc si se uitau spre munte...Stiau ca nu e usor sa treci muntele cu copii si cu soacra ori cu mielul de 3 luni dupa tine...mai ales ca in august ploile sunte dese si repezi si reci si nemiloase, si padurile...si padurile....mustesc de rasina.
De mult nu se mai stransesera atatia oameni de-odata la poalele muntelui care le impusese atata respect de cand se stiau.Poate ca in societatea mercantila in care traim, astea sunt povesti dar in anumite locuri povestile nu s-au "pastrat", ele chiar dainuiesc, si il stapanesc pe om in pofida telefonului mobil sau al messengerului.Soarele sta tintit la trei sferturi pe bolta cereasca, iar un nor negru la apus prevestea o ploaie in zonele de deal.Dar nu si in Tarlisua.
Aici se adunasera in fata portii Monikai niic mai mult nici mai putin de aproape 130 de oameni care aveau sa se uneasca cu grupul din Kalmand pentru a merge la lac...dar mai erau 6 ore pana sa ajunga in localitatea inpricinuita...iar padurile musteau de rasina.
Rasina suculenta si aromata se rasfrangea pe scoarta brazilor si ademenea, ca ultima tarfa pe marginea unei sosele, ca tigara scapata in baltoaca in care a plouat, pe care o ridici si o reaprinzi si o fumezi incantat.Rasina era demonul si curva aceea careia nu-i poti rezista caci erotismul ei depaseste cunoasterea umana si se daruieste trecatorului.Dar rasina nu are demnitate, caci nu paraseste securitatea si enclava padurilor in care s-a trezit...ea cheama odata ce ai ajuns la ea.Nebagata in seama, rasina ramane la locul ei...cleioasa si aluneacoasa, mereu atarnand cand de un ram cand de altul, scurgandu-se lasciv pe coaja copacilor...intocmai ca balele unui incubus, fericit ca isi poate tortura victima, care tresalta cu sira spinarii jupuita si segmentata in patru parti, ore in sir, privind spre cerul senin al noptii, plin de stele pana ce acesta se topeste in albul de lapte al comei si al mortii.Apoi trupul ramane teapan, drept ca o linie de creta, excitat parca si totusi umilit.
Pacatul rasinei era acela ca exista acolo, in intunecimea padurii, ca logodnica violata care isi aparase onestitata si acuma astepta sa fie mireasa stigmatizata a desfraului.Fusese spurcata si de-aia nu mai avea catare, iar fata demna de odinioara nu mai era ceruta de niciun barbat.
Era rasina care chema spre implinire si isi lingea cu limba sa suieratoare buzele apetisante si cleioase ca balele verzi ale victimelor care cad prada dementei...umilite, tavalite si MURDARE.
"Caci pe cei care au fost MURDARI, Domnul lui Sion i-a alungat din Ierusalim, iar hainele lor au fost zdrente pentru totdeauna, apa lor a fost scuipat si hrana lor lacustele Egiptului", citea un ministrant rotofei in fruntea grpului procesional...Femeile incepsera sa spuna:"Bucura-te Marie cea plina de har", iar barbatii mai pe la coada, cu catehismul in mana, de-abia mai sopteau:"Sfanta Marie , Maica lui Dumnezeu, Domnul este cu tine"...[padurea astepta]
O masa compacta si delicioasa de sange si intesine se apropia ferm de poalele muntelui.Rasina incepu sa tresalte, provocandu-i orgasm de fericire...transformandu-se mai tarziu intr-o ejaculare precoce a macabrului in mijlocul cimitirului tineretii si al astutiei spiritului uman, atat de nesabuit.
Grupul, cand se despica pe doua coloane cand se readuna ca un stol de mierle ce nu isi gasesc starea pana ce nu se lasa intunericul.Numai ca acest stol, era unul prins de frigurile groazei si al mortii, al frisoanelor unei febre tifoide ce fusese cauzat de mizerie...caci in sufletele lor mizeria si pacatul si grundul si jegul se instalasera de mult.Nu observasera ca noaptea se asternuse de mult cu patura ei mancata de molii peste satul lor, nici ca soarele ala trufas de rasarea dimineata era unul gol si prea lipsit de forma si continut, nici ca disparusera atati...animale si oameni in eternul unor imprejurimi confuze.
Grupul inainta spre padure, lasand casa si biserica in urma, cu misticismul ei si ferventa ei alterata, atat de mica, atat de lipsiat de orizont si initiativa, atat de murdara in aparenta...erau la troita.
Christosul nu ii privea.Vroia sa treaca mai repede acest convoi alegoric dionisiac si sa il stropeasca cu vin mai degraba decat cu aghiasma, caci Christos bause prea mult din aceeasi apa cu ei si acum vroia vin.
"Si in zilele acelea, Racheela a lui Eszther fu chemata la Domnul.Si Iahve ii spuse:...", recita o calugarita benedictina de la Maria Radna venita tocmai de la Arad...grupul isi facu cruce simultan, intocmai cum fac yoginii o asana adunati pe un camp.Vazuta de sus , gloata ce se vroia a fi grup, era ca o omida paroasa cu corp alunecos ce nu mai avusese timp sa se mai faca nimfa, si de sus de undeva naiva, credea ca nu o paste nimic...dar bufnita pustiului o ochise cu ochiul ei de chihlimbar si ciocul ei coroiat avea sa ii desparta capul de ciudatul trup,
Era pe la orele serii cand ajunsesera intr-o poiana, inconjurata de copaci si unde mai era o troita in onoarea unui calugar trasnit candva in timpul unei furtuni.Padurea gemea sub dominatia vantului de seara, si pasarile de noapte incepusera deja sa tiuie.Monika Tunzi, istovita intreba pe Ion a Anei Valtoreasa:
-No bun...da cat mai e pana la Kalmand?rotindu-si soldurile grase incoace si incolo.
-Mai sunt 3 ceasuri, ca ne-am miscat cam greu Monika.Ti-am zis sa nu luam atatia plozi si betegi cu noi.
Ruga incetase de un ceas si fiecare spera sa se odihneasca un pic, ca mai apoi sa ajunga la Kalmand.Un aer rece si aromat de miros de starv si de rasinoase , venise ca o chemare inspre implinire in poiana.Femeile isi scosesera din sacosi hainele mai groase si incepura sa puna caciulite din lana copiilor.Se auzi ceva trosnind in padure si ceva ca un urlat de caine sfasie aerul, de undeva dinspre un palc de copaci:"-Au caini ciobanesti pe-aici?"intreba cu tigara intr-o parte proaspat apinsa Laura Lozenbold, punandu-si in evidenta pieptul generos.Nu prea era incantata de perspectiva ce i se oferea.
"-D-apai nu stiu eu domnisoara...or fi ca multe is in padure si in imprejurimile ei", replica un ministrant la vreo 17 ani, jucandu-i ochii dupa studenta la Medicina.Deja, avusese primele reactii biologice barbatesti cand o vazu cum fumeaza, si cum cu fata atat de avida de sex, isi plimba mana prin par.
"-Nu se combina asta cu mine", gandi Lorincz cu parere de rau si inghiti plin de pofta in sec.
De pretutindeni se auzeau trosnituri de rengi si vantul se intetise.Un nor negru acoperi deodata discul solar ce era gata sa se ascunda las si lipsit de virilitate dupa stanca, eternul sau apanaj.Rasina domina acum aerul si pervertea mintile oamenilor cu aroma sa aparent atat de diafana, dar in curand diafanul avea sa se transforme in macabru.
Peste sase minute convoiul porni din nou de aceasta data pe o cale laturalnica pentru ca era tarziu si copiii erau obositi iar in doua ore aveau sa ajunga in Kalmand, la grupul de acolo.
Cu siguranta lui Lorincz i-ar fi placut sa o atinga pe Laura, care nu isi terminase inca tigara, dar drumul avea sa se incheie maine si timp mai era.Arunca in rucsac catehismul si se indrepta spre un tufis dornic de a se autosatisface.
Grupul se departase deja la 30 de metri si nu parea sa mai astepte intarziati, mai ales ca rubensienei organizatoare i se facuse si foame.Rsina coplesea aerul cu imputarea sa scarbavnica si narile incepura sa se dilate ca excitate de presiunea erotismului , ca un fum de santal care primeneste aerul unei camere inchise.
Padurea era ea insasi o camera inchisa si o pivnita a tenebrelor ude cele mai cumplite cosmaruri care se nasc in inconstient prind viata, si aripi de inger cazut, aripi frante care amintesc de o vreme stralucita si de o civilizatie insulara pierduta, ca demnitatea umana care cedeaza liberului consens, ipsit de instinct si perspectiva.
Lorincz incepu sa se autosatisfaca gandindu-se la satena Laura Lozebold si la tigara pe care ea o tinea strans intre buze dand de inteles multe in imaginatia baiatului de 17 ani o posibila tentativa de act sexual.
De multe ori, femeia dorita apare chiar si atunci cand te rogi la Domnul si speri intru fericire si implinire, iar acum Domnul i-o scosese pe Rebecca lui Iacov in fata:"Ia-o si fa-o a ta".Orice barbat isi doreste, suprimat de evanescenta instinctelor sexuale sa o faca numai pentru sine pe femeia lui, chiar si pentru o ora intr-o noapte caci dimineata ea dispare si devine ori scolarita constiincioasa, ori asistenta care panseaza ranile celor suferinzi, ori farmacista care zambeste cu inteles dadndu-ti ok-ul cand ii ceri pachetul de prezervative, ori calugarita care isi acopera sfioasa formele in fata turistului care tosmai ce ii cere o informatie, ori studenta care citeste lingandu-si diplomatic buzele la biblioteca.
Acum Laura era a lui si impreuna se toropeau de placere.Privi spre cer si vazu negrul de nepatruns ca ochiul de guster al cerului..."Nu mai am mult...Monika a plecat inspre vale deja, trebuie sa termina mai repede..."
Cu o usoara sfortare isi dadu drumul...si simti libertatea si placerea pe care ti-o creeaza autosatisfacerea...Ministrantul isi incheie prohapul si trase in piept mirosul diafan de rasina...plin de incredere se orienta dupa directia inspre care cobora grupul.
Miscari subtile se auzeau printre crengi si tufisurile incepura sa fosneasca.Simti un miros iute ca de mormant si imbibat de sange in sterilitatea rasinei...apoi simti o rasuflare rece ca de gheata in ceafa...dar i se paruse.
Isi intoarse privirile si nu vazu nimic.Iesi dintre tufisuri.Soarele apusese de 5 minute.Aerul abunda in rasina si incepu sa isi croiasca drum pana la poteca pe care era posibil sa o fi luat grupul.
"Looooorinzzz", auzi un murmur in spate...era colegul lui de la cor din Kalmand, Ianosz.Dar nu era el..avea ochii spalaciti si era murdar si era plin de sange, si nu se mai barbierise de mult.
"Ianosz?Tu esti?Arati ciudat, man.", ii zise el lui Ianosz.
Dar tanarul il privi cu raceala, cu ochii fixati intr-o cautatura dementa asupra jugularei lui Lorincz.
"Te-ai masturbat, pal?"incepu sa rada frenetic aratarea."Mirosi a desfatare de la o posta".
"Oarecum...se rudina rotofeiul.Da ce?Tu nu faci, sau cum?Nu stii, no bine, atunci cand eram la Kalmand si tu te gandeai la Kinga Biosz?Aia de se duce la Targu Mures la liceu.Si mi-ai zis ca si tu faci"...
"Bad boy"..."Un bun ministrant nu face asa ceva"...
-"Iti bati joc de mine, Ianosz?Ce Dumnezeu?"incepu sa il priveasca cu dispret baiatul.Nu isi mai recunostea prietenul cu care vorbea fel de fel.
-"Dumnezeu a murit pe cruce, pustiule...mi-e foame si n-am alta alternativa decat sa ne jucam in seara asta.Iar tu vei servi ca instrument de joc".
-"Man, ai ceva, nu se poate"...
Deodata incubusul incepu sa rada , scurgandu-i-se bale in colturile gurii..."Chiar deloc...mi-e foame, da-te-n gatu' matii, n-ai auzit?"
Atunci rotofeiul izbi cu pumnii in abdomenul asa-zisului prieten al sau.Dar simti o durere ca si atunci cand ai izbi cu mainile goale o piatra.
"Nice try"...observa incubusul.Scoase limba si si-o plimba pe coltii galbeni si rosi.
Lorincz mai incerca sa mai dea o data, dar Ianosz ii para cu o mana cei doi pumni frangandu-i coatele...o miscare pe care orice maestru aikido ar fi fost invidios...Oasele pocnira, iar durerea cand maduva tasni fu enorma.
Ingenuncheat de durere, baiatul se uita cu indurare la bestia care il prinsese acum de gat.Ar fi vrut sa scape dar nu putea...dar...dar..nu era doar asta, mai era ceva...simtea ceva ca un ghiont intre picioare....si o vazu pe Kinga cea cu par rosu cum isi vara capul intre picioarele lui si ii desface prohapul, scotand o limba rosie si zemoasa din care se scurgea o saliva identica cu smoala, nefiresc de aspra...ca acelea ale serpilor.
"Dosoara nu!Am demnitate sa stii, Domnul fie cu tine..."
Dar deodata femeia incubusului incepu sa ii linga abdomenul si apoi sa il zgarie crunt ajungand la vena jugulara...privindu-l ademenitor in ochi, gustand degetul ca si cum ar fi testat o noua coca de cozonac.
"Stii ce pedepsesc cei care se autosatisfac, nu?"intreba ea razand un pic ca o liceanca din aceea ce asculta inca de parinti si care la 10 seara este in casa.
"Nuuu....gemu el de durere!Da-mi pace fiinta!"
"Asta patesc...", suiera ea si cu o gheara ii sfasie membrul iar cu cealalta gatul...si nu se opri pana ce capul nu fu despartit de trunchi...il jupui de viu trei sferturi de ora, in timp ce rotofeiul se chinuise sa nu se mai zbata...in timp ce Ianosz ii frangea oasele si radea cand le auzea trosnind, sfasiindu-i hainele, sudoarea scurgandu-i-se precum rasina pe trup.
...Monika Tunzi mai avea un ceas si ajungea la Kalmand...deja se vedea biserica printre brazi...lumina era aprinsa in turnul de veghe.Muntii Harghitei ii asteptau.
Festinul nu dura enorm, da cei doi incubusi nu mai puteau de fericire...era prima lor seara de cand vanau impreuna si asa aveau sa-si petreaca scarbavnica vesnicie, pandind tinerii si jucandu-se cu erotismul lor pana la nimicire, in spasme, in dureri, chinuri si groaza...caci cu asta aveau sa traiasca.Manjiti de sange si franturi de intestin, stateau intinsi pe malul raului din vale cu ochii ficsi la cerul monoton si negru.
Mirosea a rasina...Kalmand isi astepta grupul de credinciosi sa vina in vale spre ceasurile miezului noptii.Crucea lumina drumul catre localitatea respectiva, iar Ion a Valtoresei reincepu o "Osana intru cei de sus", cutrmurand valea.Pacatul se curmase in noaptea bistriteana.
In Riviere Salee Justine si alti doi frati incubus, turisti candva din Africa de Sud, torturau o vanzatoare care tocmai isi deschisese toneta, nu departe de "La Grande Place"...inima batanda si suculenta era subiect de disputa intre cele trei fiinte respingatoare.
Dar lumina zilei avea sa vina curand peste ocean, asa ca Desiree, precauta ii atentiona sa lase cearta si sa soseasca mai repede in casa ei, care era un "cuib" de altfel, caci altfel aveau sa se faca scrum.Justine alerga disperata spre cuib, in patru labe intocmai cum la trei kilometri de oras, o capra alerga ingrozita de fata unei vecine de-a ei.
In Martinica, copiii noptii nu fusesera hraniti la timp si acum le ear foame...iar foamea nu iarta.
No comments:
Post a Comment