Grețoșenie.

De curând am dat peste niște chestii...pe-aci prin blogosfera asta și tot răscolind și răscolind ce-mi dau dioptrille să văd?Numa bloguri de rahat.
Fără a avea pretenția că ce aștern io acilișa, frustrarea și anxietatea, ar avea notă de ceva artistic, risc să jur cu mâna pe fundiță și cu arse-ul pe oliță că mie mi s-a cam cramponat sucu gastric la ce am putut citi și viziona pe unele bloguri.
Mai nou, Uța Pamfile și cu Ina Inimioara au găsit de cuviință că twittteru nu mai e ok și au început să se răhățească prin blogosferă, vânzând ciorapi, parfumuri, handmade shit-uri sau pur și simplu dând lecții de viață.
La mine-n sat era odată, într-o vreme demult dusă, o ciocănitoare pe care nu te-ncumetai să-ți dai nici mucii și de când s-o mutat pasăre-asta la oraș mai mare, și-a tras website cu domeniu.ro(că se vrea o naționalistă, deși judecând după numeroasele posturi monografice despre diverse țări din Străinezia , n-ai zice).Să moară Țaca!
Și tot scrie ea la ea pe site că merge pe la concerte gen Bjork, Sting sau Timpuri Noi, având pretenția că mai sus citații ar fi vreo revelație underground de n-a auzit nimeni pân-acu, tot se laudă că merge la munte și la mare, dă sfaturi cum să se-mbrace ăla și-ălalaltu, deși ea arată ca o bălărie,(aspect tipic de lesbiană la 1m55 de care te lovești sâmbăta seara-n Kulturhaus sau miercurea după 18 00, la Grădina Verona), e extrem de involved în voluntariate de-astea gen "Vezi ce fac io neplătită și ce nu faci tu, fraiere!!!Bazinga!" șiiiiii ce mi-a plăcut mie cel mai mult la fata asta e că se consideră o "tânără speranță"...
Ok, am înțeles că ea se vrea o culă și c-a uitat că dădea din buric pe la-nceputu liceului pe manele, sau că se-mbrăca de la en gros prin generală, but still, stop giving pieces of advice, biatch!!
Now rili.
Din cauza unei maimuțoaice ca asta mi-am vărsat cafeaua pe mine fără să vreau și-a trebuit să-mi bag pantalonii la spălat.Am mai consumat și detergent.Fuck that.
Mă-ntreb acuma pe cine ar interesa ce scrie una ca aia sau cine ar dori să citească recenzii făcute de Sulănica după ce a lăsat din mână cartea cu rețete ca la mama-n bătătură și s-a apucat de Kurt Vonnegut și de Ryu Murakami.Mori, fă!
Despre fenomenul acesta amplu al voluntariatul am mai discutat noi și în alte rânduri, dar devine deranjant de penibil să faci din asta o carte de vizită.E ca și când ți-ai trece grosimea și lungimea membrului în cv(citit siviu) sau adâncimea vaginală, deși asemenea detalii pot fi destul de relevante la angajare în multe orașe din provincie mai mici sau mai mari.
Numa dărâmături și zguri din astea populează blogosfera de la un timp și ce este revoltător e faptul că numărul lor sporește ca râi canină.Nu îmi doresc ca blogosfera să aducă încet-încet a haifaiv.Că e de maro p-ormă.
Altele au bloguri cu poze făcute la cafenele sau cu țoale azvârlite pe pat și la tag pun branduri.
Se duce lumea de râpă.Curând.
Ai că mi s-a făcut greață.Mă duc până la frigider să storc o lămâie.

Ce face?Ce?

Ce poola mea.Am ajuns la concluzia ca soarele rasare la fel de des de cate ori apune.Departe de a fi un truism, mult timp am trait cu credinta ca soarele apune mai des decat rasare.Ce dulce era aerul noptilor.
Acuma ma scot din sarite pasarile care incep sa cante la 6 dimineata.Pentru cei ce nu stiu, in fata casei alor mei, si-au facut veacul de vreo 3 ani jumate niste papagali verzi.Ciudat cum incalzirea globala si migratia speciilor aviforme afecteaza trezirea mea de dimineata.Imi bag ceva in ei.Nu asta ma macina.
Acelasi lapte cu cornulete, cu baghete din orez cu scortisoara sau cereale cu ciocolata, acelasi unt pe paine neagra, acelasi gem de fructe-de-nu-ma-uita, aceeasi oranjada.
Pe zi ce trece imi fac iar ordine prin haine, numar camasi, pun curele deoparte, descopar ca nu ma mai incap pantalonii, o camasa sta sa pocneasca pe mine, incep sa numar prezervative nefolosite de peste o luna, ma indragostesc de pantalonii mei de piele si renunt sa mai alerg seara.Care-i vrajea pana la urma?
Imbatranesc?Mi se rupe?Ma ingras din prea multa nesimtire?Posibil.
De ce nu ma mai framanta nimic si de ce visez noaptea?Imi vine sa ma cac pe felia de paine din dimineata urmatoare.Am sentimentul iluzoriu unui protagonist dintr-un film din ala de duzina din Franta anilor '70-'75 cand actorul stia ca si maine va repeta aceeasi scena dar va trebui sa se prefaca tocmai ca e ceva neprevazut.
Al dracu neprevazut.
Descopar ca oriunde as fi in lumea asta, mereu exista un motiv recurent.Si recurenta e grava, undeva aproape letala.
De ce mie mi se rupe cand exista unele beibi carora incepe sa le pese de o fantoma de-a mea?Cand or sa-mi suga poola or sa constate ca raman cu aburul in gura.Nu e indicat sa sugi pl la fantome.Banuiesc.
Si stai...maine e dimineata.Cacat.Imi pun perna-n cap si o sa ma rahatesc inca o data pe incalzirea globala ca a adus flegmele alea de pasari din junglele amazoniene sau africane direct in palmieru' din coltu strazii.Daca aia au conceput KFC, eu as crea brandul:RFFP..Rome fried fucking parrot.

Tout a l'heure.





"Sadistic cuts that form allegiance from within
The seasoned crap we take to form a better grin for granted
I'm no exception?
The pole of ressurrection
We play it up then we die, ignorance, sacrifice, glorifying " (am bagat si eu doua versuri ca nu-mi cer de mancare)


Doua vorbe despre baietii astia: canta fain, fac muzica, is din Fetesti, undeva prin Ialomita, am fost la un concert de-al lor, ii ascult de vreo trei ani, stiu sa transmita ceva, de fapt is ceva cam mult pentru patria noastra.A, si n-am baut cu ei la masa.Ziceam si eu asa.