Faza cu plecatu de-acasă

A remarcat careva noul trend în blogosferă vis-a-vis de expatrierile tomnatece?Nu?Chiar nimeni?
Hai că v-ajut eu dacă nimeni da chiar nimeni nu pare a-și aduce aminte...păi se face că sunt diverși indivizi, cu precădere individe care caută, mă rog, găsesc necesar să împărtășească unui univers întreg de monștri ai dramei cât de dureroasă este despărțirea de casa părintească, de mama și de tata, de frați și de surori, de perușul Rori și de mâța Rodica...mâță care va suspina și ea, evastată fiind la rându ei într-un ungher...părăsită de vlăstarul cel mai cel al familiei.
În general posturile care se vor lacrimogene încep prin apell la simțuri...Vai, dar iată Eu, Lăcrămioara(colegii îmi ziceau Lacra, iar papagalu mă alinta din când în când Ema), eu prima elevă a clasei și cea din urmă târfă a buzilor din liceu, eu da, da!eu!care-am fost șefa clasei și care eram supercunoscută pe ulița a doua din sat, cum faci la stânga, deci EU, mă voi despărți de mâța mea dragă, pe cine voi mai mângâia eu, cui îi voi mai spune eu noapte bună, îi voi spune pa lu mami și lu buni și lu Rori (megatears fallin behind the curtain).Și mai spune ea faze cum n-o să uite ea pe nimeni și cum că e o patrioată0nrăită dar uite că de patrioată ce e ea o să-i zică papa like 4evah lu țara mamă.Mai mult așa din patriotism.

Ok.Nao comes the dissecshun, you attenshun seekin whore!Me not gunna believe that s%^^t.Esta claro?

Deci bă, aceasta, stimată pizdo, nu știu cum m-aș putea exprima mai elegant dar mi-e cam silă de oameni ca tine!Serios.Dacă erai așa de emotivă ȘI ȘTIAI CĂ VA FI DUREROS ȘI CĂ AI SĂ SUFERI, ATUNCI NU PLECAI!Simplu.
Adică genu ăsta de oameni încearcă să ne convingă pe noi ăștilalți că ei sunt niște victime ale sorții și că surpriză! ei nu se așteptau să le fie așa de dor de familie și că despărțirea avea să fie atât de cruntă, chiar dacă își pregăteau plecarea de mai bine de 8 luni.Da uite cum ne-ncearcă emoțiile pe ultima sută de metri.
Aceiași oameni ne spuneau tot la ei pe blog acu jumătate de an poate...ce entuziasmați sunt ei să pășească în pământul plin de flori al Occidentului și cum sunt ei gata să-nceapă o viață nouă departe de tot și de toate.No hai, că deja devine scârbos...eu nu-nțeleg de ce oamenilor de genu ăsta nu li se dă-n pula mea un ban ceva să nu mai poată utliza blogosfera. E enervant, poluant, ieftin, clișeic, ilogic...you name it.
Fazele cu patriotismu latent și cu Vai ce greu îmi vine să-mi fac bagaju să plec din casa părintească îs prea last century.Or maybe I'm just too evil, who knows?!
Ce-i cu drama asta?O parte din prieteni tot ai să ți-i pierzi, mami și cu tati or să fie și ei fericiți dacă tu ești fericit/ă, Rori o să facă niște ouă mari de aur și mâța la rându ei o să trăiască la infinit clipe de nostalgie-n care tu, eroul familiei te joci cu ea și-i schimbi nisipul.
Deja mi-a dat o lacrimă.

Hai, gura mai mică, ăștia care căutați atenție căzând în sfera penibilului și vedeți-vă de drumurile pe care cu bună știință le-ați ales acum luni de zile.

Hai că mi s-a luat.

x