Este 3:17.Dimineata si nu mi e somn.
Am dezamagit o lume.Am primit suportul si iubirea prietenilor mei.M-am indoit de ei.What for?Pentru un ideal care a fost numai al meu...al meu si simt ca va fi al meu daca vreau sa mor in anonimatul camerei mele.Dar nu mai imi permit luxul asta.Deschid ochii catre o lume.O lume care a fost a mea si va fi a mea si in continuare...o lume strapunsa de impulsurile dragostei.De feromoni care au mustit in funduri de epoca stinsa...in scrum de tigare si zat de cafea.
La dracu!!!Dragostea face rau.Da, o banalitate, dar eu ma numar printre aceia care nu se indragostesc la foc automat de 3 ori pe an si o data la hram la Paste...nu de alta dar fac exceptie numai la alde pisi mici si hidoase care se dau de o vreme bunicica la mine.Sincer...la cat de scarba mi e acum de ceea ce am putut sa simt...s-ar cere ca rezonanta si o melodie indiana de doi lei...in care un el se uita pe furis dupa un boschete exotic din poliester catre o cadana fricoasa careia ii e frica de futai.
Ma rog...poate par mai vulgar in dimineata asta amortita dar sper ca intr o zi sa pot da mai multa expresie cuvintelor mele.
Te-ai indragostit veodata?Ai sperat?Ai investit timp, sentimente, aspiratii?
Sfat:Daca detii asa ceva investete-i in animalul tau de companie.El te va iubi neconditionat.Porcul meu de Guineea nu s-a bucurat pana acum de toate astea si stiu ca in retardarea sa infinita, el ma iubeste.Si imi spune:Sa nu mai pui mana pe cutit.
Te vei taia!
Imi mai vine ceva in minte acum...basmul crud al nordicului Andersen...Hans, Christian(ioi, da lung nume mai are)...si imi amintesc cum a sfarsit biata fetita cu chibrituri...pentru ca cerea si ea iubire.Si eu am cersit si acum ce a mai ramas din mine?Nimic...acum sunt al prietenilor mei.Lor vreau sa le dau cat de cat ceea ce pot oferi cu demnitate.Mi-au oferit iubire neconditionata, mi-au dat incredere si mi-au dat motive sa mai zic vietii DA o data.
Daca in cazul fetitei cu chibrituri, ceva era putred in regatul plin de biscuiti al Danemarcei, in regatul meu nu mai e decat un cal care nu mai e de vanzare...il dau prietenilor mei sa l calareasca pe gratis cat vor si sa l aduca seara inapoi in grajd sa-l tesal.
Cat de prost am putut fi Doamne?Cat de inchistat?Merita sa dai un femei o viata?Sa te certi cu prietenii pentru ea?Sa ii faci scarita la cer, chiar daca treci printr-un Purgatoriu unde fel de fel de oamnei te vor lecui de mofturi si de frustrari adolescentine.
Si ce-ti mai ramane, Adame?Parasit de ceea ce ai iubit...in restristea neinteleasa a unui sufet sec?Coaie, iti mai raman...viata, prietenii, un rasarit nou...vesnicul rasarit...un animal de companie, planuri de viitor...un munte in plus de urcat, calatorii, sute de motive sa faci toate astea.
Si da frate...banal si asta dar da...dupa ce iubesti iti dai seama ca ai reaterizat pe planeta-muma, si iti dai seama...ca mai sunt fete.O da...mai sunt fete!
Chiar asa?Da, mai sunt fete.Si toate is ale tale.Totul depinde doar de tine, Alexe...daca o sa mai faci ce ai facut si in trecut...si inca un sfat:Nu ii mai dezamagi pe prietenii tai ca (nu ca or sa te abandoneze)...dar nu e etic.
Hai ca ma bag la somn...azi trebuie sa ajung la BCU sa citesc niste chestii care or sa mi foloseasca la Judecata de Apoi pentru o materie care ma lasa "cool" ca sa nu spun rece...de la o facultate care imi da aceleasi senzatii cool...de mai bine de un an.
Ma bucur ca am invatat sistemul osos.
Ma bucur ca sunt viu si ma mai bucur ca pot arunca o privire intensa asupra paradisului pierdut al carui stapan sunt de azi.
No comments:
Post a Comment