Povestea vanzatoarei de iaurt(sau "Intamplare din Tirolul de Sud"

Trentino(Sud-Tirolen, Alto-Adige):06.pm, 15 august 2006(ceata cat cuprindeai cu privirea)
Eram in tren de ceva vreme si vroiam sa termin tot ceaiul verde din ceasca de portelan de Shanghai.Ma trezisem din somn si ma frecam la ochi, cascand sub impulsul aburului din ceasca, un abur verzui ca veninul care se ducea spre nicaieri.Tirolul se anunta a fi un tinut plin de speranta care ma astepta dupa atatea luni de sedere in micul meu oras de provincie uitat in Campia Baraganului , unde de decenii nu se petrecea nimic.Daca vreti era un fel de Salem's Lot, numai ca vampirii haladuiau in voie oricand, iar copiii astia nestaviliti ai noptii ma insotisera si aici in Tirol.
De-abia asteptam sa cobor in gara la Gemona(Gemen) si sa trag in piept aer de munte tare ca in Alpi.
Prietenii mei Heidi(ai carei parinti erau din Gemen) si Krystoph care era din Malta, priveau cum cestile cu ceai tresaltau la fiecare panta traversata de tren pe batranele sine construite candva de taranii austrieci in secolul trecut.Eu incercam sa aflu ce avea sa imi rezerve Tirolul, tinutul asta de dincolo de munti, plin de sate ordonate de o vointa divina si presarat cu vaci rupte din reclamele pentru Milka si cu fete blonde cu ochi albastri-la fel ca si Heidi-una si una.Si cum Krystoph avea sa devina preot, eu baiet la 17 ani, aflat prin alte tinuturi, unde timpul, pacatul si gloria se masoara dupa alte legi, eu veneam sa ma bucur de generozitatea lumii alpine.
Dupa un ceas de asteptare, trenul ajunge in statie iar acolo vad numai lume peste care timpul se pare ca nici nu a trecut.Heidi ma ia de mana si imi spune ca am ajuns.Naucit dupa somnul aiurea din tren, incerc sa fac cativa pasi dar ma simteam ceva confuz.Pe strazile inguste din Gemona, oamenii se vanturau care incotro apucau precum intr-un Babilon al muntilor.
Nu pot sa va impartasesc ce minunat este sa privesti crestele inghetate ale Dolomitilor in linistea lor mormantala, in timp ce in jurul tau vezi numai case cu acoperis din ardezie roscata, piatra si bazalt pe jos si ferestre cu flori galbene , albastre sau rosii.In piata centrala, nimerisem exact la targul de Sf Maria cand toti taranii italieni si germani isi aduceau laptele cel mai proaspat si Emmenthalul cel mai dulce, iar eu mare consumator de lactate incepusem sa dau raite printre standurile cu iaurt de fructe.Imi amintesc cat de mult m-au cautat Heidi si Krystoph in ziua aceea, desi orasul era mic in sine.
Am intalnit-o acolo pe Brigitta, o tanara de 18 ani care vindea iaurt cu mere, o tanara blonda cu ochi verzi si dinti albi precum laptele pe care il vindea, si cu sani generosi care isi faceau loc increzatori prin decolteul rosu al bluzei.Desi nu stiam germana, decat "Bitte" si "Danke schon", incercam sa intru in discutie cu tanara.Speram sa inteleaga engleza sau daca nu italiana, desi nu tineam mortis la a doua varianta.
Tocmai in momentul in care vroiam sa cumpar 2 litri de iaurt, adica 6 euro(tinand cont ca era natural), ea imi face semn cu ochiul si imi da o carte de vizita, pe care nu aveam sa o citesc pe moment.I-am zambit frumos, deja putin confuz de imediatul care se desfasura in fata privirilor mele, si apoi cu greu m-am intors spre locul in care imi aminteam eu a-i fi lasat pe cei doi prieteni ai mei.Cu toate acestea, cand m-am intors am vazut-o pe tanara cea blonda punandu-si sanii la fel de mult in evidenta si zambind parca ceva mai frumos unui domn care era prea mare sa imi fie frate-cel putin dupa aspect-si prea tanar sa imi fie tata.Cu toate acestea, mi-am indreptat pasii spre o noua zare si anume, aceea marcata de capatul strazilor inguste, aproape de un magazin de artizanat, inchis si pe care scria "Ferie"(adica in italiana sarbatoare, vacanta).Atunci, dupa aventura cu vanzatoarea din piata, am scos din buzunarul de la camasa cartea de vizita, in care scria Brigitta, un numar de telefon scris cu cifre de culoare roz cu caracter aldin, sub care erau 5 randuri in limba germana:erau enumerate anumite substantive, intrucat erau scrise cu majuscule.Bag inapoi hartia in buzunar si incep din nou cautarea celor doi amici, care nu se stia pe unde se aflau si de cat timp ma cautau."Sa fi trecut asa de mult de cand m-am despartit de ei?", nu de alta dar ma apasa greu in spate rucsacul si incepuse sa ploua.
Ploua mocaneste peste lume cu pacat si nu-mi parea rau.Un viitor preot si o hair-stylista ma cautau de zor de ceva timp si eu nu puteam sa le dau niciun semn de viata.In cele din urma ma asez pe lespedea rece si umeda a unei biserici lutherane, privind spre cerul gri, care parea despicat, ca gura unei hymere care nu mai mancase nimic de vreme uitata.Ploua peste Gemona si ploua peste lume, caci ploaia nu iarta, ci mereu aminteste, de lucruri care au fost si nu mai sunt , de lucruri care sunt, dar nu ar putea fi, de decadenta si desfrau, de teroare si de burlescul acestei lumi epifanice care nu are alta sursa de energie decat mercantilitatea.Stiam ca am sa adorm in curand pe lespedea umeda, dar eram mandru ca adormeam in ploaie, cu adidasii plini de noroi, si cu pletele ude.Mirosea a umezeala si a tot ceea ce vegetatia asta minunata emana atunci cand ploua.
Ploua.Si eram cel mai castigat om de pe pamant.



Gemona(Gemen):12:26 pm.Noapte.Cald.Pe fundal se aud caini.


Ma trezesc sub mirosul de ceai de tei, pe care l-am urat de cand ma stiu.O doamna la vreo 35 de ani cu trasaturi germanice si cu un capot maro a priveste atent in timp ce eu incerc sa ma ridic.M-a intrebat ceva dar eu nu am putut sa-i raspund, intrucat nu vorbeam limba ei materna.Dupa 2 minute in care ne-am privit reciproc, ii intind mana si ii spun:"Mein namen ist Alexander".Atata stiam, atata i-am zis.Tintuindu-ma si mai tare cu privirea, dupa alte 3 minute timp in care am incercat sa ma ridic in sezut, aud:"Mama, vin acum...", iar ulterior am rcunoscut vocea intepata a amicei mele.Aveam sa aflu ca doamna mai in varsa decat mine era mama lui Heidi.Tot atunci aveam sa aflu cat de mult ma cautasera ei prin tot centrul Gemonei ca in final sa descopere un tanar jegos, cu pleata nespalata care dormea fericit in ploaie pe treptele bisericii St Marthin(San Martino).Desi era traziu in noapte cele doua femei imi povestisera tot felul de lucruri "Ab Gemona condita", si mai aflasem ca prietenul meu Krystoph dormea la ora aceea.
Avea safie cel mai bun ceai de tei pe care l-am baut vreodata.Dar mai aveam sa aflu un lucru.
Heidi ma privi foarte atent, si scrutandu-ma cu privirea drept in mijlocul fruntii ma intreba cu referire directa la biletelul pe care il gasise mama ei in buzunarul de la piept, atunci cand a vrut sa imi spele camasa.I-am spus de unde il am, povestindu-i de intalnirea cu incantatoarea vanzatoare de iaurt din centru.Ea imi arata biletul, iar brusc cele doua femei incepura sa rada ca apucate.Mi-am zis:"Sunt nebune, ce le-o fi apucat?!"Atunci Heidi imi traduse-vazandu-ma atat de contrariat- ceea ce era scris sub numele Brigita, foarte frumos adus din condei:"Stapana.Fac totul la dorinta clientului.Rog seriozitate.Tanara senzuala, blonda, bi," si insira acolo niste elemente care sunt menite sa aduca la apogeu orgasmul masculin si feminin laolalalta.
Brusc, am ramas impietrit la aflarea vestii.Nu prea iti este dat in viata de prea multe ori sa primesti de la fete de 18 ani cu fete angelice carti de vizita in vederea unui tacam complet la domiciliu...Am mai aflat apoi ca tanara Brigitta isi castiga astfel existenta si ca profita de orice ocazie sa atraga noii veniti in oras sau turistii mai ales.De asemenea Heidi mai ma informa, neslabindu-ma din ochi ca Brigitta era cautata de ceva vreme de politia austriaca si de cea italiana, si acum probabil gasise prilejul sa se ascunda sub masca unei simple vanzatoare de iaurt avand in vedere zilele de "Ferie", sarbatoare al caror spirit luase in stapanire de cel putin o saptamana si jumatate Italia.
Tot atunci am mai aflat si ca in Tirolul de Sud nu traiesc numai vaci, marmote si oameni linistiti care sunt suficienti lor in atmosfera lor alpina, ci si vanzatoare de iaurt.Pe moment eram gata sa renunt la faimoasa ciocolata din Alpi si sa cad in tentatiile paradisiace ale iaurtului cu mere ale Brigittei.Mult timp am regretat alegerea facuta si inca mai aveam pana nu demult in minte imaginea acelui domn care parea prea tanar sa-mi fie tata si parca prea batran sa-mi fie frate careia Brigitta ii zambise mai frumos decat o facuse de fata cu mine.Atunci mi-am dat seama care este diferenta intre "vizitator" si "client fidel" in tinutul prieteniei si al laptelui, inecat in fumurile albe ale Dolomitilor ce dorm in transa lor milenara pe care le-au lasat-o zeii de la facerea lumii.