Yo!

Pe voi nu vă irită multitudinea asta jenibilă de oameni/pesudo-artiști la douăzeci și ceva, uneori chiar treizeci și ceva de ani care se află încă în căutarea personalității?A produce sau a promova arta în genere nu înseamnă a posta zeci de instagrame pe facebook și tumblr și în niciun caz nu se rezumă la a o arde prin cluburi și baruri de fițe. Un om care simte într-un mod câtuși de puțin artistic nu va recurge la photoshop-uri pentru a își putea masca slăbiciunile și nici nu va încerca să înlocuiască imperfecțiunile cu aroganța. Dacă bei cafea fără zahăr, dacă te uiți la comedii noir și asculți God is an astronaut și consideri că Praga e culeanu asta nu te face artsy. Serios. Nu trebuie să-mi mulțumești pentru asta. Însă îmi poți face o mică favoare dacă dorești. You can lose the fuckin' attitude will ya? E gratis. Sărna.

N-am io treaba cu poezia

Tot ma simt improscat de tot felul de intrebari legate de statutul meu de poet. Pentru ultima oara tin sa amintesc tuturor ca nu am cochetat niciodata cu poezia, nici macar beat fiind. De aceea consider nu doar ca nu ma reprezinta, dar mai mult asocierea mea cu sfera lirica o interpretez mai mult ca pe o jignire. Specializarea mea a fost si se pare ca este si in continuare romanele cu caracter dramatic. Poezia in genere mai ales ce se scrie la noi prin Romania mi se pare o mare laba trista.Curand voi reveni cu un post legat de tarfele din Romania care se vor scriitoare. Se pare ca mai nou ca sa ai succes "pe piata", trebuie sa scrii ceva absolut gretos gen Twilight si neaparat trebuie sa inserezi elemente din viata personala (e.g. genul de muzica preferat) pentru a spori originalitatea propriei scriituri in care vrajitoarea Andreea asculta Amon Amarth acasa la vampiru' Radu.Hai coae, serios.Man the fuck up will ya! Eu unu' nu scriu si nu am scris in viata mea carti cu vampiri care se indragostesc sub clar de luna.La mine predomina futaiu' si curvaraseala. Imi pare rau dar nu ma simt coleg cu fiintele astea. Compara-ma cu Sandra Brown si cu Guillaume Apollinaire si probabil o sa ma simt mai bine. Haipa.

Domle' îmi dai și mie cafeau-aia odată sau ce faci?

Acum vreo 5 ani rețin că eram undeva prin Ungaria, între Gyor și Viena, mai precis în mijlocul unei pustietăți.Peisaj monoton, nestrăbătut, lin.Puszta, cu alte cuvinte, sau câmpie sălbatică cum îi spun oamenii locului.Era noapte, trecut bine de ora 2 și era super mega frig.Simțeai hainele cum se lipesc de tine și cum frigul nopții îți intra în oase încet. Mașina oprise la un telepass din ăla de unde-ți poți cumpăra Haribo și apă Evian sau Voslauer de-aia cu aromă de fructe la extra preț.În noaptea aia însă țin minte că tot ce îmi doream era o cafea caldă pentru a mă mai revigora și rețin cu acuratețe că nenea ungur de la cafenea de-abia înțelegea engleză și deși mereu am urât să gesticulez, la acel moment a trebuit să o fac..Îi tot spuneam eu că de fapt eu crăp de frig și că aș dori foarte mult o cafea, știi...ca să nu deger.S-ar fi oferit el să-mi încălzească coaiele?Nu cred. În final am primit mult dorita cafea și am ieșit din telepass.M-am așezat la vreo câțiva zeci de metri pe iarba plină de rouă.Purtam pantaloni scurți și șlapi.Nu speram să fie atât de frig totuși la latitudinea respectivă pe la începutul lui septembrie.Începeam să simt dorul căldurii din Italia.Dorul pastelor și dorul de limoncello, hehe În acea noapte însă mi-am înfășurat hanoracul gros cu glugă în juru-mi și am început să privesc cerul.Era o noapte super rece, nesperat de rece și după câteva minute bune petrecute în afara mașinii deja intrasem într-o stare din aia în care plăcerea se îmbină cu discomfortul creat de temperatura scăzută.Nu cred că erau mai mult de 6 grade oricum. Privind spre cer, vedeam stelele.Păreau departe, sus în înălțimi și preț de câteva secunde am simțit răceala lor.Îmi sorbeam cafeaua fierbinte rezemat de rucsac, stând pe iarba aceea semi udă nerealizând că de fapt era târziu, că de fapt undeva în niște orașe din apropiere oamenii normali dormeau fără să le pese de frig. În acea noapte însă m-am bucurat de frig.De fiecare pișcătură și de fiecare încrețire a pielii în raport cu frigul. Am stat acolo poate vreo douăzeci de minute, bucurându-mă de cafeaua caldă și de aburul ei până când am plecat mai departe către locul ăla în care orizontul devenea roșiatic, semn că soarele avea să răsară.Mirosul cafelei a persistat mult timp însă în nările și în mintea mea mult timp după plecarea din acea pustietate. Am uitat să mai privesc spre cer. Poate pentru că în colțul meu de lume cerul este mereu acoperit de nori.

Laudă pământului

Nu mi-e somn.Am renunțat să lupt cu insomnia în momentul în care am început să conștientizez că mai presus de toate stă sentimentul cu care rămâi după o noapte de nesomn, durerea din oase, uitarea dorințelor.Devii mult mai important pentru tine însuți decât orice alt mărunțiș.Același moment uluitor în care renunți să îl mai consulți pe Freud când visezi ceva ciudat.Visele devin din ce în ce mai scumpe în ziua de azi și puțin și le permit. Am renunțat la pastile în clipa în care am descoperit fericirea trecătoare a ușurinței cu care te așezi pe iarbă, pe pământul ud, te uiți către norii negri de deasupra ta și simți cum somnul vine.Acum un an și ceva m-am trezit cu o gâscă sălbatică la capul meu și nu am cuvnte să descriu panica ce m-a cuprins când i-am văzut ciocul orientat către mutra-mi.(am oroare de gâște și de rațe deopotrivă, e o ciudățenie da asta e, n-ai ce să-mi faci și-n plus cic-ar mai fi niște zeci de mii de cetățeni în situația mea, ceea ce, iată-mi face deodată somnul mai liniștit). Azi nu mai am chef să adorm prin gări sau prin ploi.Azi am chef să mănânc mult, să ascult Agalloch până la extenuare, să stau așa vreme pierdută și să îmi apropii depărtările și amintirile și cărările. Dă-l dreq de xanax și de lexotatrin, ce atâta cheltuială, ce atâta umblat joia pe la farmacii?Unde mai pui privirea iscoditoare a domnișoarei farmaciste care te va disprețui mereu pentru condiția ta mizeră.Farmacistele nu au inimă.Nu poți pretinde compasiune nici dacă le babardești preț de câteva ceasuri.Candelele alea cu lavandă de la glade îs de 1000 de ori mai bune când vine vorba de adus somnul la ore prielnice.Și mereu îți vor zâmbi dimineața in colțul lor umbros. Și am atâtea pe cap, futu-i. Anyhow, bfn. A. ps: iar asta-i așa mai de luni de dup-amiază.v-am lăsat http://youtu.be/FzZs0nDBKLE

Bucuria cea mai mare

Iar m-am înconjurat de cărți.

Suspicious.

Mă simt exact ca în clasa a 11 a sau a 12 a când mă pregăteam intens ba pentru naționala de filosofie, ba pentru cea de geografie.Pe o parte a patului stăteau cărțile de geografie și științe naturale, caietele cu notițe luate temeinic și hărțile mute care-mi vorbeau de la sine iar pe cealaltă parte stăteau adunate piramidal cărțile și tratatele de filosofie.Dormeam 4-5 ore pe noapte și nu dovedeam să citesc ba dintr-o carte ba din cealaltă carte, aveam creioane foarte bine ascuțite și-mi subliniam ce îmi plăcea.La sfârșitul zilei mai treceam o dată prin tot și apoi preț de două minute îmi reproșam cu privire la capitolele pe care nu m-am axat deloc.

Astăzi am simțit cumva că toate acele cărți de filosofie îmi ziceau răspicat din pat unde le trântisem lipsit de orice sentiment: "De ce ne-ai uitat?"
My heart melted in that very second and then...
Tot învățând pentru examene cu etuziasm, am ajuns la concluzia că mie chiar îmi place ceea ce fac și că undeva într-un viitor apropiat sper eu, tot efortul meu va culmina în ceva fabulos.

Mâine mă voi duce iar la librărie să îmi mai cumpăr o carte faină.

Mă simt bine astăzi.Mă simt eu.

Hai, că nu te mănânc!!

Mă gândeam eu așa că tare bine ar fi să dau de o individă în prezența căreia să pretind că sunt un novice și s-o las pe ea să se dea mare și să-mi dea lecții de viață ca orice femeie trecută prin viață.
Dar ceva parcă n-ar fi în regulă, parcă n-aș fi eu, adică să las așa o individă să îmi cosume timpul șsă îmi fută nervii cu excesele ei de feministă tardivă.Și dacă nu e bună la pat?Și dacă e din aia care mă obligă să mănânc ce gătește ea?Și dacă își pune bani pe cartelă numa ca să verifice ce fac îm momentul de grație X?Helllll nooooo!
"No great loss!"cum ar fi zis un personaj pe numele său Irma Lafayette din The Stand a lui Stephen King.
Și totuși mă gândesc că unele femei îs făcute să fie bune în pat, în timp ce altele îs bune la dat din gură chestii faine care te lasă cu gura căscată preț de câteva secunde.Mai rar să găsești pe una care să nu te plitisească, dar să fie și superbună la așternut de numa mamă mamă.LOL
Femeile românce în general nu văd mai departe de ograda lor și de multe ori TIND să încurce borcanele crezând că dacă le fuți de două trei ori, gata vrei neapărat și o relație.
Femeia româncă nu știe să fie curvă decât la începutul unei relații, ca mai apoi odată cu trecerea timpului să se facă fată de casă, decedând treptat în monotonia impusă de condiția femeii familiste/de carieră, care sub apanajul carierei sau al noii familii, nu mai este capabilă să incite sau să își inspire partenerul.
Da oricum am zis papașivoiebună conaționalelor și asta de ceva ani, atunci când mi-am dat seama că mentalitatea e de fapt cea care claustrează pe românca noastră de restul lumii.

"E o generalizare misogină", or să sară numai decât cu gura cititoarele, dar stați liniștite fetelor, ȘTIU că sunt și câteva dintre voi mai diferite de turmă, dar în esență 99% sunt după descrierea făcută de mine.
Și oricum cu câteva sute de individe ieșite din turma câtorva milioane bune, nu se creează niciun alizeu postmodern.
Și totuși, dac-ar fi așa...reducând la absurd ecuația, aș invita o Mărie sau o Ileană de-asta autentică, aș lăsa-o să mă inițieze
cum știe ea mai bine, i-aș lăsa ei cuvântul cel dintâi, sfaturile cele mai bune, asta ca să-i arat că nu sunt ca CEILALȚI, aș lăsa-o să-mi gătească borhoturile ei ca mai apoi să-i zic: Hai, că nu te mănânc!Vino aci-n pat.

Dimineață, oricum nu aș mai fi acolo lângă ea.Asta pentru că toți suntem o adunătură odioasă de misogini, de mitocani, de prost crescuți și de porci proaspăt ieșiți din cocină.
Groh!Groh!

Mie-mi place Stephen King mai mult decât să mă fut

Fact: mie chiar îmi place Stephen King.Șisăvăzicșidece!Mă sună acu 2 seri pe la 3 jumate dimineața o fostă fb cu care mă mai dădeam în bărci așa ocazional anul trecut.

Da?
Hai până la mine că sunt singură acasă și n-am ....(lol, oricum erai sigură acasă pentru că LOCUIEȘTI SINGURĂ)---știți, pe mine mă cam ia durerea de cap de la cretinismele astea gen hai să căuăm un pretext ca să obținem pulă.Mereu mi s-au părut lesbienele niște femei cinstite și așa cu o oarecare coloană vertebrală, față de tipele hetero care mereu se-ascund în spatele unor pretexte(de cele mai multe ori de căcat). Dacă ești cumva bisexuală și citești postu ăsta ești safe.

Bine, ea femeia asta de m-a sunat, e ok așa ea ca om, predă astrofizică aicea la noi la universitate, are 24 de ani, e cochetă, elegantă, ai ce discuta cu ea, are și bani.E-n regulă fata, nu asta ar fi problema, da uneori își mai dă în petec și începe cu clișeisme de-astea care de cele mai multe ori nu mă impresionează, da ce-am zis...hai să fac o pauză de la Bag of bones, cartea pe care tocmai o REîncepusem, și-am zis hai n-o fi crimă dacă întrerup puțin.

Îmi iau o haină mai groasă, hanorcceva pe mine ies la 4 dimineața din casă, frig frig, mi se lipiseră boxerii de cojones și sentimentu era destul de aiurea că-mi venea să mă scarpin pe stradă dar pentru că eu sunt un domn chiar și la 4 dimineața pe o stradă pustie, nu mi-am permis așa că am sărit un gard ca de 70 de centimetri și cu un gest vitejesc m-am ascuns după un stejar ca să mă scarpin.La 5 metri de mine, o mâță hoinară se uita nedumerită.

Îi zic: Marș, fă de-aci, am treabă ceteuiți, tu n-ai?

Pe urmă mi-am dat seama că n-avea.


Îmfine, ajung la respectiva, bunăbună, trecând peste accentu ei polonez care mă seacă haide la o cafea.I-am zis că nu beau că stau nașpa cu corazonu, dacă nu hai la o cafea atuncea haiînpat.

Fata era pregătită, spălată parfumată toate alea, na ca orice corporatistă care se respectă și care avea chef și de discuții post intercourse.În căcat, vreau și io 21 de mii de lire salariu pe an.
Încep treaba și dă-i și dă-i da după vreo 10 minute îi zic: auzi știi ceva, io termin în seara asta mai repede că am lăsat pe noptieră Bag of bones!!!
Ea cumcecare?

Până să-și dea seama cum stă treaba, eu deja terminasem ce-aveam de făcut, ea nu ajunsese la orgasm.LOL, so selfish of me ain't it?

Îi zic panevedemmâinelaocafea!Știam că mâine cheamă ea pe altu în orice caz ca să o rezolve, da cu un sentiment de bucurie am plecat de la ea, și anume acela că ajung repede acasă să-mi termin cartea și cum am ajuns preț de 8 ore asta am făcut.

M-a sunat a doua zi adică ieri să-mi spună că ar vrea să ne vedem iar.În altă zi.

Doamne, am nevoie de ajutor, cineva să-mi fac un test Rorschach asap!!

Gata, io plec la mare.