Welcome to my world!

Drama "oraselor-sate"

2012-01-30T05:32:00.000-08:00

Na, am zis ca o sa scriu despre treaba asta odioasa orice-ar fi.Tot am cautat niste motivatie zilele astea si-am zis: "Domle' una si cu una fac doo, eu tre' sa-mi vars ofu neaparat in legatura cu orasele mici ale patriei, ca numai denumirea lor insasi mi se pare strigatoare la cer"

Cu totii am trecut macar o data printr-o localitate cu doua sau trei scari de bloc, inconjurate complet de case in curtile carora localnicii(orasenii) cresc vite, porci, cai, pasari, iepuri si alte oratanii. Uneori, de la caz la caz, cum iesi din scara blocului dai de camp si de un minunat lan de floarea soarelui sau de porumb, prin care vara mai zaresti cate-o orasanca, doua, la sapa, "cum is femeile".(nu e de mirare ca in scarile blocurilor se aduna soareci)

Orasele astea isi trag lunga lor istorie seculara din negura evului comunist, cand oricarei comune mai mari cu potential agricol sau forestier i se atasa imediat un combinat, o fabrica de ace brice si alte chestii ori un C.A.P. sau o fabrica de conserve unde toate femeile din sat puteau fi angajate, facand trecerea de la traditionala sapa-care curand avea sa devina un hobby de week-end in aer curat- la decapatul ardeilor grasi sau la spalatul muraturilor.
Potentialul economic al comunei crescand, normal ca orgoliul socialist a simtit mereu nevoia de a construi ceva edificator in cinstea progresului catre civilizatie si modernitate, si anume blocuri gri de 3 sau 4 etaje, pe partea cealalta a strazii pe care se afla de obicei si C.A.P. ul sau fabrica de conserve, ca atunci cand deschizi geamul dimineata sa poti da de mirifica priveliste impusa de propriul loc de munca ce avea sa-ti marcheze de-a pururi conditia-din om la sapa devenai automat orasean cu acte-n regula care munceste la combinat sau "la conserve".
De-a lungul sutelor de ani, satenii au inceput sa isi formeze o falsa identitate despre sine, si anume...aceea ca ei, ca sa vezi, ar fi oraseni si ca mai mult (idee dezvoltata prin anii 90) spatiile in care locuiesc poarta denumirea de "spatii urbane".

Desigur ca multi dintre voi probabil vor incepe acum enunturi care contin inevitabil structura cabalistica "tuzgatu", daaaaaar la randu-mi, provin dintr-un oras-sat, asa ca stiu ce rahat mananc iar asta nu ma impiedica sub nicio forma sa sanctionez aceasta unitate administrativ-teritoriala absolut inutila pe harta tarii.

Majoritatea acestor "medii urbane" despre care vorbesc sunt raspandite in general in afara arcului carpatin, in principal in zonele de campie si dealuri joase, unde dintotdeauna agricultura a proliferat.
Printre acestea amintim: Ianca, Insuratei, Faurei, Macin, Medgidia, Corabia, Mizil, Roznov, Tecuci, Marasesti, Brazi, Titu, Bascov, Calarasi, Adjud, Slobozia, Urziceni, Fetesti, Caracal, Slatina, Alexandria, Rosiorii de Vede, Pogoanele, Ramnicu Sarat, Buftea, Pascani, Targu Bujor, Babadag, Petrosani, Vulcan, Tandarei.

Orice imagine de pe google cred ca ar fi destul de folositoare spre o mai buna lamurire in ceea ce priveste maiestuoasa infatisare pe care aceste "spatii urbane" o au in comun. Ori de cate ori v-ati deplasat cu trenul prin sudul sau estul patriei, ati putut observa acele stationari absolut inutile si de-a dreptul enervante in tot felul de "noduri" de cale ferata ori "halte", remarcand peroanele acelea dezastruoase si lumea fina care se da jos de obicei la aceste statii, de obicei cu sacosi pline de merinde, legume, fructe, carnuri, pasari vii, etc...
De remarcat ar fi si acele case din caramida rosie comunista din care mai iese uneori cate o tanti cu moaca de betivanca-ce pare ca tocmai si-a terminat etanolu dat prin paine sau vodka Polar or Tanita- sau un nene cu obraji rosii, burta la inaintare cu cate un steag jegos in mana dreapta pe care il fultura de zor inainte de a stationa trenul.
Niciodata nu am putut intelege ce hram poarta oamenii aia si de ce pana mea nu se demoleaza cocioabele alea de "case cefere".
Odios.
Bineinteles ca oriunde ne-am afla exista si oameni de calitate.La randul meu cunosc din fericire foarte multe persoane capabile care provin sau locuiesc in astfel de "spatii urbane", insa ceea ce incerc sa spun este ca o zambila nu a adus niciodata primavara.
Un prieten imi povestea acum cateva saptamani despre o cafea pe care a avut nenorocul sa o bea la o cafenea din gara "orasului" Faurei, unde pe pereti erau prezente inca scene din perioada de gratie comunista, scene agrare reprezentand culesul porumbului sau scene in care pionierii erau reprezentati ca model al patriei.
De obicei, infrastructural vorbind, cand intri intr-un astfel de "spatiu urban", devine foarte greu sa iti dai seama cam pe unde este centrul, iar "centrul administrativ" apare de obicei conturat in zona celor cateva blocuri, unde se manifesta si "viata orasului" de altfel. Tot pe-acolo e de obicei si discoteca, barul de zi, un magazin mixt sau mai multe, depinde de la caz la caz si bineinteles liceul de profil tehnic sau dispensarul.
O mica parte din populatia acestor spatii urbane ajunge prin orase mai mari de obicei, iar odata cu aceasta migratie catre zonele cu adevarat urbanizate, se creeaza o confuzie incet, incet in legatura cu originea sau locul de provenienta.
De exemplu, de cate ori ati intrebat pe cineva din Urziceni, Slobozia sau Corabia ori Pogoanele "De unde esti?", ce v-a raspuns?
In 95% din cazuri, vi se raspunde transant: "De undeva de langa Bucuresti", asa cum si cineva din Medgidia poate fi "de langa Constanta" sau cineva din Pascani poate fi " de langa Iasi", chiar daca de multe ori petreci cu masina mai mult de o ora pe sosele vai de mama lor atunci cand vrei sa ajungi dintr-un oras mai mare "de langa" intr-unul din aceste "orase-sate".(foste sate, scuze)
Aici cred ca intervine mereu acea drama si acea prapastie adanca din care fostul locuitor al acestor minunate "spatii urbane" nu mai poate iesi.El nu mai retine de unde a plecat si cumva, simte necesitatea vadita de a se raporta la orasele mai mari de care se va agata ca o musca verde pe o balega de cal.Aici cred ca intervine elementul dramatic al acestui segment de populatie care traieste in confuzie/sau poate isi doreste sa ne induca pe noi, astilalti in eroare, sa ne faca sa credem ca, iata, intr-adevar, ei cei batuti de soarta nu isi mai amintesc de unde sunt.

Bineinteles, ca exista si orase mici in tara asta care arata frumos, placut ochiului si care au acea demnitate si dimensiune culturala pe care orice spatiu cu adevarat urban ar trebui sa il aiba.
Aici amintim: Sighisoara, Medias, Dej, Sulina, Curtea de Arges, Targu Lapus, Sinaia, Busteni, Cozia, Fagaras, Rasnov etc.
Dar sa ma scuzati rogu-va, mi-a fost imposibil mereu si intotdeauna imi va fi, sa pot concepe alaturarea aia grotesca de lanuri de porumb si floarea soarelui cu blocurile gri.

Satul va ramane sat, porumbul va fi porumb iar ce-i urban, urban va fi.

Hai ca ma dor si degetele de la tehnoredactat.

Fuckthatshit.

Atâta sacrificiu pentru o casă, domle

2012-01-24T17:48:00.000-08:00

M-am decis.După ce termin facultatea fac un credit și mă duc în Transilvania în județul Sibiu și-mi cumpăr o casă bătrânească.Punct.La 25 de ani!
Fie ce-o fi.Au trecut 3 ani de când trăiesc cu dorul de a avea casa mea acolo între munți, departe de lume și de probleme, departe de clișee și de formalități, departe de colegi de muncă și de corporație, acolo departe unde aerul e curat, legumele sunt gustoase, laptele e gras, iar oamenii parcă știu să fie oameni.Cât vor mai ști.
Mereu am avut convingerea despre oamenii de acolo de sus de la munte că au sufletul mai deschis, mai puțin măcinat de mărunțișurile vieții cotidiene și parcă-s mai îndreptați către muncă, decât oricare alții.
Acolo, între munți o să mă duc de Sărbători să beau o cană cu vin fiert îmbibat de cuișoare și să deschid fereastra la bucătărie și să simt aerul rece cum intră în casă.
Să miroasă a animale și a căpițe de fân și a oi și a munte.Să am colaci pe masă și cârnați crud-uscați, un pat mare bătrânesc în care să stau, iar peretele drept al camerei mele să am o bibliotecă din lemn imensă care să cuprindă toate cărțile dragi sufletului meu.
În bucătărie să am un frigider mare plin cu bunătăți pe care să se afle mereu un televizor mic tip sport pe care ori de câte ori îl deschizi să dai de emisiuni random la care oamenii de la țară în general se uită captivați.La fereastra cu perdele de Pașcani va sta veșnic o pisică din vecini închiriată pe perioada vacanței, care va mânca la asă cu mine și va pofti și-n pat de va binevoi.
Da, e o ciudățenie mare, dar pisica va trebui să facă parte din peisaj din când în când, că așa este de sărbători.
Voi privi muntele și pădurea zi lumină și noaptea voi asculta radio în timp ce îmi chem vecini să-mi povestească de-ale lor.Mă voi simți inspirat atunci.Voi scrie.
Dar niciodată nu voi scrie despre cât de sinuosă s-a dovedit a fi calea către realizarea acestui vis.
Câteva săptămâni pe an mă voi rupe de lumea în care trăiesc, lumea perfectă guvernată de legi, în care nu există lipsuri și deznădejdi și voi pleca urechea mai mult către cei care trăiesc mai aproape de natură, mai simplu și mai curat.
Acolo o să mă simt mereu acasă.Preț de câteva săptămâni.
Iar pentru asta cred că se merită tot sacrificiul din lume, toate nopțile nedormite și trezitul dimineața și mersul la facultate și umblatul prin frig sau ploaie sau ceață care îți intră la oase.Pentru că pentru două săptămâni din an mă voi afla acolo în lumea veche și neschimbată din care cel puțin spiritual fac uneori parte.
Iar ori de câte ori uneori-ul devine mai stringent, parcă tot ce e în jurul tău te împinge să mergi spre împlinirea dorinței.
Și totuși, oare se merită atâta trudă pentru o casă pe care la urmaurmelor nu o iei cu tine pe lumea ailaltă?Eu zic că da.

Oameni de-ăștia am mai văzut eu odată...

2012-01-23T18:36:00.000-08:00

First come the days of the plague.Then come the deams.Dreams that warn of the coming of the dark man.The apostate of Death, his worn-down boot heels tramping the night roads...(S.King, "The Stand")

Odată ce visele se duc, unul câte unul fără să îți dai seama, observi mai apoi că rămâi cu latura pragmatică de care nu erai foarte conștient înainte, latură care te va împinge să îți construiești propria carieră și când spun carieră nu mă refer la raportarea la niște jumătăți de măsură.Nu încerc să spun că totul îți va fi oferit pe tavă.
Ieri am avut un seminar de grup susținut de tutorele de-aici de la facultate și după ce s-a terminat seminarul respectiv, omu iese la o țigară și printre altele mă întreabă:

-De ce ești atât de implicat în zona asta a carierei?

A fost o întrebare aparent banală, simplă.Răspunsul meu aveasă vină după 30 de secunde de blocaj în care nu am știut ce să-i răspund.

-Pentru că asta mă motivează.

Răspunsul interior a fost cu totul altul și pe drumul spre casă nenorocitul răspuns, în toată veridicitatea lui a început să urce din stomac până în zona esofagului, tinzând parcă să iasă afară.

Răspunsul era de fapt: Pentru că atât mi-a mai rămas

Acum două săptămâni eram în Londra în metrou undeva între St. Pancras și King's Cross, mă grăbeam să prind trenul să mă ducă la mine-aici la țară.Și tot holbându-mă la mixul ăla ciudat de oameni proveniți din enșpe sute de categorii sociale și culturale, văd un grup de oameni undeva în jurul vârstei de 30 de ani care stăteau pe scaun cu câte un ziar în mână.Erau îmbrăcați office, lucru care m-a dus cu gândul la faptul că ar putea lucra la un birou și se distingeau net față de restul oamenilor din metrou atât prin ținută cât și prin atitudine.
Erau ceva indivizi înghițiți de-o corporație acu mai mulți ani care acum își pierdeau privirea între paginile unui tabloid, stând unul lângă altul ca o mică sectă în care adepții se asigură că nu se despart unul de celălalt.Se vedea că nu duc grija zilei de mâine, că au o siguranță financiară și că cel puțin profesional erau împliniți.au poate așa mi i-am imaginat eu, la ora 11 noaptea, adăugând și o doză de stres ca nu cumva să pierd trenul.
Ieșind din metrou și intrând imediat în gara uriașă de la King's Cross îmi adusesem aminte că mai văzusem și anul trecut astfel de oameni, în Stockholm, pe una din străduțele din Sodermalm, în fața unei cafenele.
Și atunci mă încercase același sentiment de nulitate, nemernicia de a te simți mic în fața celor împliniți profesional, care sunt acolo sus și care privesc către cei care vor să ajungă ca ei uneori cu dispreț, alteori cu admirație.
Și totuși, gândesc că de moment ce tot ce mi-a mai rămas e cariera, tot ceea ce atrage ea cu sine se va materializa în ceva mult mai concret curând.
Sunt zile în care uit cine sunt și sunt zile în care simt cum cresc.Nu spiritual, ci profesional.Acum doi trei ani nu simțeam lucrul ăsta.Erau alte multe mărunțișuri care mă bucurau dar care la vremea potrivită nu erau deloc mărunțișuri.
Mi-aș dori să scriu mai des.Mi-aș dori să pot aloca mai mult timp scrisului și să mă pot exprima mai liber și mult mai literar în propria mea limbă, să am fluența cognitivă și literară pe care o aveam acum doi ani.
Mi-a luat peste jumătate de oră să scriu amărâtul ăsta de post.Nu-mi place deloc cum sună.Deloc.
Dezamăgitor.
Încet, încet o să pierd și ușurința de a mă exprima în propria limbă.
E de căcat, știu.

Asasiasa

2012-01-03T08:58:00.000-08:00

Ce cacat.N-am diacritice la momentul asta da' oricum nu-i un capat de tara.Desi e frustrant.
Ma gandeam ieri ca e cumva obositor sa incerci sa stergi amintirile.De ce sa le stergi?Lasa-le acolo ca nu-ti cer de mancare si chiar daca ti-ar cere, nu este o crima.Candva te-au reprezentat ca om si tu acum ce faci?
De ce sa le stergi?Pentru ce?Bucura-te pentru ceea ce ai fost, pentru ceea ce esti acum si pentru ceea ce vei fi maine sau peste niste ani.
Candva as fi dat oricat sa le sterg (ca sa nu zic "sa le dau delete like forever), m-as fi bagat in tot felu' de calatorii de-astea care puteau dura saptamani si care m-ar fi purtat prin tot felul de coclauri unde as fi intalnit oameni si oameni...dar azi mi-am dat seama ca stersul amintirilor e de domeniul trecutului.Nu ne face mai buni sau mai rai.
Nu mi-ar aduce nimic bun dar nici ceva rau.
Nu le-as mai sterge pentru nimic in lume.Le-as lasa sa fie acolo.
Ca deh, asa e cu trecutul.Ramane colorat, de neschimbat si...cum mai e trecutul...mai de doamne-ajut-asa, poate e ca noi insine...intr-un moment dat al vietii.

Intrinsec.

*Acum mi-am dat seama ca a trecut mai bine de un an de cand nu am mai atasat un cantec vreunuia dintre posturi.

Faza cu plecatu de-acasă

2011-12-05T16:45:00.000-08:00

A remarcat careva noul trend în blogosferă vis-a-vis de expatrierile tomnatece?Nu?Chiar nimeni?
Hai că v-ajut eu dacă nimeni da chiar nimeni nu pare a-și aduce aminte...păi se face că sunt diverși indivizi, cu precădere individe care caută, mă rog, găsesc necesar să împărtășească unui univers întreg de monștri ai dramei cât de dureroasă este despărțirea de casa părintească, de mama și de tata, de frați și de surori, de perușul Rori și de mâța Rodica...mâță care va suspina și ea, evastată fiind la rându ei într-un ungher...părăsită de vlăstarul cel mai cel al familiei.
În general posturile care se vor lacrimogene încep prin apell la simțuri...Vai, dar iată Eu, Lăcrămioara(colegii îmi ziceau Lacra, iar papagalu mă alinta din când în când Ema), eu prima elevă a clasei și cea din urmă târfă a buzilor din liceu, eu da, da!eu!care-am fost șefa clasei și care eram supercunoscută pe ulița a doua din sat, cum faci la stânga, deci EU, mă voi despărți de mâța mea dragă, pe cine voi mai mângâia eu, cui îi voi mai spune eu noapte bună, îi voi spune pa lu mami și lu buni și lu Rori (megatears fallin behind the curtain).Și mai spune ea faze cum n-o să uite ea pe nimeni și cum că e o patrioată0nrăită dar uite că de patrioată ce e ea o să-i zică papa like 4evah lu țara mamă.Mai mult așa din patriotism.

Ok.Nao comes the dissecshun, you attenshun seekin whore!Me not gunna believe that s%^^t.Esta claro?

Deci bă, aceasta, stimată pizdo, nu știu cum m-aș putea exprima mai elegant dar mi-e cam silă de oameni ca tine!Serios.Dacă erai așa de emotivă ȘI ȘTIAI CĂ VA FI DUREROS ȘI CĂ AI SĂ SUFERI, ATUNCI NU PLECAI!Simplu.
Adică genu ăsta de oameni încearcă să ne convingă pe noi ăștilalți că ei sunt niște victime ale sorții și că surpriză! ei nu se așteptau să le fie așa de dor de familie și că despărțirea avea să fie atât de cruntă, chiar dacă își pregăteau plecarea de mai bine de 8 luni.Da uite cum ne-ncearcă emoțiile pe ultima sută de metri.
Aceiași oameni ne spuneau tot la ei pe blog acu jumătate de an poate...ce entuziasmați sunt ei să pășească în pământul plin de flori al Occidentului și cum sunt ei gata să-nceapă o viață nouă departe de tot și de toate.No hai, că deja devine scârbos...eu nu-nțeleg de ce oamenilor de genu ăsta nu li se dă-n pula mea un ban ceva să nu mai poată utliza blogosfera. E enervant, poluant, ieftin, clișeic, ilogic...you name it.
Fazele cu patriotismu latent și cu Vai ce greu îmi vine să-mi fac bagaju să plec din casa părintească îs prea last century.Or maybe I'm just too evil, who knows?!
Ce-i cu drama asta?O parte din prieteni tot ai să ți-i pierzi, mami și cu tati or să fie și ei fericiți dacă tu ești fericit/ă, Rori o să facă niște ouă mari de aur și mâța la rându ei o să trăiască la infinit clipe de nostalgie-n care tu, eroul familiei te joci cu ea și-i schimbi nisipul.
Deja mi-a dat o lacrimă.

Hai, gura mai mică, ăștia care căutați atenție căzând în sfera penibilului și vedeți-vă de drumurile pe care cu bună știință le-ați ales acum luni de zile.

Hai că mi s-a luat.

x

Despre naturalism

2011-11-15T15:06:00.000-08:00

Naturalismul m-a fascinat întotdeauna prin bogăția de elemente pin care își construiește realitatea.Îi este superior realismului care doar creionează o copie fidelă a realității.Naturalismul însă se asigură că nu îi va scăpa niciun detaliu, nu va omite nicio trăsătură a vreunui element real.
Este un stil adevărat, bogat, eteroge și compact.Este însăți esența Adevărului.Fie că vorbim de pictură, artă decorativă sau literatură, naturalismul este observat ca o fereastră deschisă către lume, proiectând un orizont conform cu realitatea, complex, prin care cititorul poate face apel la propriile simțuri.
De multe ori am folosit sinestezia pentru a induce cititorului plăcerea lumii pe care o descoperă.Apelul la mai multe simțuri este acela datorită căruia suntem capabili să atingem, să simțim sau să vibrăm în conformitate temporală cu personajele.
O literatură potrivinică Adevărului este aceea în care realitatea este multiplicată până la abstract, iar după cum știm abstractul nu poate fi perceput prin simțuri.Dar poate fi intuit, iar intuișia nu oferă o cale spre Cunoaștere.
Aici s-a dat de zeci de ani bătălia crâncenă între scriitorii absurzi, avangardiști și naturaliștii care păstrează intact firul epic al realității.
Mereu mi-am imaginat simbolistica naturalismului ca o Carta Marina alcătuită din mii și alte mii de elemente care impresionează prin vechimea și veridicitatea lor.
Naturalismul a avut mereu curajul să spună "EXISTĂ UN SINGUR ADEVĂR.REALITATEA ESTE DOAR UNA.ȘI ESTE DEFINIT PRIN AUTENTICITATE ȘI BOGĂȚIE".
Pentru că iată, în artă putem vorbi uneori și despre multul cel frumos, multul care impresionează și ne ia ochii, căci iată se pare că ce este mult, enciclopedic este de fapt întruchiparea Adevărului unic.

Personajul.

2011-11-14T21:12:00.000-08:00

Așa cum citeam prin manualele de psihologie la capitolul "Personajul" despre atribute și despre valori însușite de către un individ, toate astea scrise într-un limbaj vag, alteori rigid, ne amintim că personajele sunt de multe ori reprezentări inconștiente ale propriilor trăiri.Ceea ce am experimentat și ceea ce am gustat în trecerea prin viață.
În prima mea carte, "Povestea Jamilei", personajele apar conturate concret, ele au o formă, au dorințe, mor pentru o cauză.Ai zice că nu au depășit sfera romantică a secolelor 17-18, dar iată că personajul ia asupra sa o serie de atribute specifice epocii noastre.
Deși este plasat acum aproape un secol depărtare de societatea anului 2011, trăirile și pornirile fiecăruia dintre personajele din carte se aseamănă cu oricare dintre trăirile omului de rând din epoca noastră.
Mereu mi s-a părut magic cum pornind de la o simplă idee se ajunge la un set de valori care vor da naștere unei entități nemuritoare.Unui personaj.
Memoria colectivă păstrează eroii și eroinele.
Așa cum Carl Jung atrage atenția asupra densității de simboluri cu care operează inconștientul individual și prin urmare inconștientul colectiv, este important să precizăm faptul că personajul nu are autonomia interpretării.
El are soarta dinainte scrisă de către autor.Nu putem vorbi deci de o trăire autentică.El învinge timpul prin propria existență, ca orice erou prin gloria sau absurdul său.Dar va fi mereu lipsit de autonomie.
Și totuși, la urma urmelor după orice carte citită, câți nu ne-am întrebat : Cum ar fi fost oare dacă toate personajele astea ar trăi printre noi și ar lua o formă concretă?
Ideea este că chiar dinainte să formulăm această întrebare, personajele îndrăgite se vor fi sălășluit deja în lumea noastră, ancorându-se în propriul univers.
Cum?Prin puterea interpretării de care noi ne putem bucura.Interpretându-ne lumea, le oferim și lor posibiliatea unor universuri paralele.
De ce sunt ele vii?Pentru că sunt suflet din sufletul nostru.

Vă rog, nu opriți planeta.Nu vrea să coboare nimeni!

2011-10-29T15:37:00.000-07:00

De ceva luni de zile mă lupt să pricep de unde avântul acesta sprinten de a schimba lumea și de a renunța în același timp la lupta de idei.Dacă cineva chiar doreștesă schimbe lumea, atunci o va schimba, dar asta se va produce în timp, în sute de ani, nu în câteva luni sau în câteva săptămâni.
Eu mă număr printre aceia care se simt bine atunci când propria lume cunoscută este aceea reală, în care zilele au rostul lor secular și în care nu intervin schimbări bruște.
Lumea, societatea de azi este rezultatul unor alte milenii de civilizație și revoluții ideologice care au condus către lumea din zilele noastre.
Trebuie să o acceptăm așa cum este, de ce atâta răzvrătire?Această rebeliune este o dovadă destul de clară de egoism, pentru că nimeni nu se gândește la generațiile viitorului.
Le vom lăsa o lume modificată după bunul plac al propriei epoci, o lume în care valorile mor.O găină face un ou în dimineața zilei de mâine.Cocoșul va cânta din nou iar eu probabil îmi voi bea cafeaua uitându-mă peste gardul vecinilor la vișinul nou crescut în ogradă întrebându-vă câte borcane de 800 de grame de gem vor ieși din fructele coapte.Nu-mi pot imagina o altfel de dimineață, o zi în care cocoșul nu va mai cânta iar găina va depune ouă de altă culoare.
Îmi place normalul deranjant de monoton, rostul fiecărei zile și ideea de orânduială seculară.
Lăsați lumea să se dezvolte în tihnă, în secole de trudă și decenii în care societățile vor cunoaște o evoluție specifică, dar treptată.
Așa că rogu-vă, dragi revoluționari, lăsați-mi planeta în pace.Aruncați-vă din tren, însă eu sunt tânăr și nu vreau să cobor.Iar găinile mele nu au învățat să zboare încă deoarece au aripile tăiate.

Uneori nu se întâmplă nimic

2011-10-28T16:21:00.000-07:00

Ok, vin sărbătorile, voi sta la masă și voi băga-n mine multe și nevrute ding ding ding...că doar asta-nseamnă Crăciunul până la urmă.Mâncare.Râgâieli și după caz, apeluri la Urgență pt spălături.
Nu voi insista asupra acestui tip de comportament pentru că așa cum am mai zis și în alte rânduri, nu voi fi eu peștișorul de aur care o să schimbe lumea/planeta și nici nu sunt genul de individ care se agață de niște resorturi fragile, implorând vreo divinitate să oprească planeta pentru că i s-a luat și vrea să coboare.Bună, rea, imprevizibilă, absurdă cum e, este lumea noastră, cea mai bună dinre lumile posibile...
Așa.De curând am primit o ofertă de a petrece anul nou/revu/nye undeva-ntr-un arhipelag călduros, departe de tot, etc de dragul vremurilor trecute.Am zis nu.
Și am zis nu pentru că nu am chef să se repete nimic din ce a fost și chiar nu văd rostul unui sextrip de 72 de h până în țările calde, unde nu se va întâmpla de fapt nimic.Vom discuta despre ce a fost și despre ce va fi.De fap, nu va fi nimic.
Vom bea, ne vom sparge, ne vom fute.And what else?What am I left with afterwards?Amândoi suntem trecuți de frumoasa vârstă de 18 ani și uneori în interior îți dorești parcă să rămâi cu mai mult decât niște defulări juvenile.Îți dorești poate să te bucuri de niște locuri dragi sau poate vrei să înveți lucruri noi.Pe care nu le știi, nu le cunoști încă.Ideea de a petrece 2 3 zile-ntr-un hotel doar de dragul de a face sex la fiecare 6 7 ore nu mă încântă.Trec printr-o perioadă în care caut să mă înțeleg și lupt cu dârzenie să păstrez cât a mai rămas din spiritualitatea pe care încă o mai am...spiritualitate care s-a diminuat în timp.O astfel de experiență nu mi-ar fi de folos.Nu ar face decât să distrugă ceea ce a mai rămas nealterat și nestricat din mine.
Putem învăța și-mpreună dacă este voință la mijloc.Dar deocamdată fiecare va sta la casa sa și va învăța în timp tot ceea ce vrea să știe și cât poate procesa.
Așa e iarna.Lucrurile se învață mai greu.E din cauza frigului și a nopților lungi.

Ziua mea de luni

2011-10-16T17:23:00.000-07:00

E deja luni la mine aici și de mi-am propus să mai rup odată un clișeu, cu precădere cel al zilei de luni, odioasa zi în care mergem la lucru/fuckultate după un week-end în care ne-am tot depravat ca niște haimanale ce suntem.
Ehm, de ceva luni de zile, week-end urile mele nu mai sunt așa de "let's fokkin get wasteeeeeeed!", ci-s mai degrabă liniștite-așa, la locul lor și foarte ieftine.Petrecerea mare se dă în schimb LUNEA!FUCK YEAH!Pentru că lunea este ziua aia cu care începe săptămâna și dacă luni nu este o zi de pomină, atunci ce pretenții poți avea de la restul săptămânii?Totul se rezumă la productivitate.Așadar să vă detaliez cu/sau fără bullet points, nu de alta, dar nu-mi merge drăcia aia de funcție care te ajută să pui bullet-uri.
1.Mâine va ploua iar despre megaorgasmele pe care mi le produce ploaia din orice anotimp am mai povestit și în alți ani, așadar nu insistăm.
2.Voi merge la facultate.Da, mă bucură pentru că îmi place ce fac la facultate.*might sound weird though*
3.Voi da o fugă la supermarket să iau ULEI DE FLOAREA SOARELUI-io mă număr printre acei ciudăței care folosesc uleiul de floarea soarelui doar când fac clătite sau gogoși.Voi mai cumpăra și făină și 3 borcane cu DULCEAȚĂ DE VIȘINE.Atenție: nu gem de vișine!Dulceață din aia care se scurge așa lasciv de pe clătită.Voi măcina zahăr, nu că nu s-ar găsi la magazin dar prefer să-l râșnesc eu acasă, iese mult mai fin și ...nu știu dar lucrul făcut în casa ta nu e lucru de mântuială șișișiși unde mai pui că o să miroasă-n toată casa a bunătăți!
4.VOI GĂTI.asta fac oricum zilnic, dar mâine voi face gogoși pudrate cu zahăr fin fin!șiiiii voi face și clătite!puteți băli, oricum mi se rupe.
5.Voi cumpăra suc RIO DE KIWI de la magazinul polonez.(pentru cine habar n-are ce-i cu sucul Rio, îl rog să facă o scurtă incursiune în perioada anilor 90).
6.Voi cumpăra ultimul roman lansat de Stephen King.

End of story.

*NB: cine crede că poate să-mi strice ziua mea perfectă de luni va fi legat de un stâlp și va asista la o scenă în care grupa mică de la grădi 547 va termina pe nerăsuflate 5 platouri de clătite cu dulceață de vișine.Mai ziceți voi că nu am simțul sadismului înăscut.

Despre năravuri

2011-10-06T14:58:00.000-07:00

Sunt droguri care îți deschid mintea și sunt droguri care îți deschid sufletul, sunt momente intense de care îți aduci aminte peste ani și sunt clipe importante pe care le uiți.
Când plouă afară, toată lumea este a ta.Ieși în stradă și fluturi mâinile disperat prin aerul brăzdat de ploaie și deși încerci să tragi aer în piept, pe gât și în nări persistă izul spirtos al unor substanțe magice.
Pentru că tot ceea ce este magic deschide mintea sau sufletul sau uneori inima, dar niciodată concomitent, ceea ce face conștiința să o ia razna după.
Descoperi în timp că nu mai știi cum este să deschizi vreuna din chestiile enumerate mai sus, fiindcă ușile minții sau ale inimii nu sunt făcute din același material ca porțile Raiului.Și-ți dorești aprig să ai din nou curajul tinereții.
Demonii inconștientului stau ascunși iarna după ușile ferecate, spre deosebire de Sfântul Petru care veghează atent 24/7 asupra zonei control pașapoarte sud-EU migrants.
Nu mai am nici pașaport, nici amintiri.
Unde s-a dus trecutul, nu vă pot spune.
Mă bucură ziua de mâine...pentru că mâine dimineață în zori voi uita cum este să deschizi sufletul sau inima.

Motivul levitației

2011-10-02T07:05:00.000-07:00

Da ia ziceți, voi ați văzut fete de-alea agățate așa-n aer ca într-o stare de levitație realizată cu ajutorul photoshopului?Da?Nu?Hai că de mult n-am mai avut de spart o sămânță, de scuipat un sâmbure de măslină.A cam venit timpul, nu credeți?
Astăzi vom discuta despre fenomenul suprarealist și în același timp pseudo-dinamic al levitației prin pozele(în general de la profil) de pe facebook ale anumitor cetățence în mare parte.Cred că există și cetățeni, dar se află în minoritate, iar ca de fiecare dată în istoria umanității majoritatea decide.(în acest caz despre majoritate vom discuta)
Acu câțiva ani dacă aveai poze photoshopuite, erai cineva și norodul arunca lauri pe umerii tăi ridicându-te pe tine, cel cu Photoshop descărcat pe desktop, la rangul de zeu creator.
Dar odată cu zeii, în lume au apărut și titanii și odată cu aceștia, semi-zeii, sausemi-artiștii, sau aceste newbies enervante care se agață de orice ramură și cracă posibilă pentru a ieși în evidență.
Acu' veun an îmi vărsam oful pe-aci cu privire la fetele alea dichisite, care purtau bonețică indiferent de sezon și balerine vara, alea care cumpărau biscuiți la suprapreț de la Cărturești și care scriau oracolele pe treptele de la TNB vinerea seara după ultimul seminar.
Eh, tot astea atacă din nou dar e data aceasta online-ul.Au găsit de cuviință fătucile astea că dacă apar așa în ipostaze de Siddharta Gautam iluminat sub arborele de la Varanasi, automat vor căpăta o aură arty.It's nice, ok...but it's FUCKIN' WRONG!
Înțeleg conceptul iluminării și al levitației la unul sau doi cetățeni care nu se cunosc între ei și între care nu intervine niciun element comun care să disimuleze principiul alterității.
Dar când apar sute, mii de indivizi care levitează cu cracii agățați prin copaci sau grupuri de nimfe care plutesc deasupra lacurilor sau mărilor, nu mai devine interesant.Devine scârbos, plictisitor și automat urât.
Cum poți face din mainstream artă?
Care este diferența între nepoata lu țața Tinca de are și ea poze cu teracota și cu carpeta cu răpirea din serai în background și fătucile wannabe sadhu care gravitează deasupra apelor ca Sfântul Duh la începutul Genezei?Niciuna.
Categoria celor in urmă mi se pare cu atât ma dezgustătoare cu cât încearcă să copie un arhetip sacru, cel al înțelepților din Valea Indului care după perioade îndelungate de medtație și asceză puteau atinge o stare de detașare totală de mediu.
Eu sincer să fiu, practic yoga destul de des și am mai răsfoit în viața mea și câte un tratat de hinduism și cică Shambala aia, lumea pură a Spiritului, Nirvana Nirvanelor, starea aia absolută de armonie al cărei prim stagiu este levitația nu se atinge așa cu una cu două.
Eliade și cu Jung nu auziseră ei de Photoshop da au încercat și ei treaba asta și nu le-a ieșit.Și vin pizdele astea spânzurate pe sus cu chicioarele pierdute prin aer și vor să-mi sugereze mie că asta-i artă sau fenomen artistic?Sau trăire?
Me not gunna believe that shiet.honestly.
Momma, can I have some cheesecake?

Lămuriri.

2011-09-28T15:47:00.000-07:00

Mai țineți minte acele scrieri științifice din peroada lu Ceașcă, acele scrieri de o calitate indubitabilă, dar care aveau un iz sovietic, comunist, un limbaj de lemn, aci elocvențial, aci patetic și de multe ori aveau o amărâtă de pagină care era un fel de intr dar care se chema scurt și pătrunzător: "Lămuriri".
Dacă ar fi să dau o fugă prin viață aș scrie o lucrare din aia șaptezecistă sau optzecistă cu nenumărate referințe științifice și multe expresii găunoase care au făcut cinste timpului.Probabil că aș oferi multe chei de înțelegere la primul capitol, acela al Lămuririlor, făcându-l pe cititor să înțeleagă faptul că, oricât de clișeic și autist ar putea suna, viața asta a noastră e de fapt o călătorie, asemănătoare cu cea a lui Iason care a trebuit să meargă până în îndepărtata Colhida pentru a o cuceri pe târfa de Medeea care era gata să-și sacrifice plozii pentru pula lui.Dar la nivel de inconstient, mereu va exista o Medee a carei inima o vom frange si de-a lungul calatoriei ne va fi dat sa cunoastem multe.
Ceea ce vreau eu să sugerez este faptul că nu punctul final al propriei expediții prin Lume este important, ci fiecare obstacol sau chestie nouă pe care o înveți pe parcursul călătoriei, fiecare loc prin care ai fost, fiecare femeie cu care ți-ai pus-o, fiecare bar în care ai intrat și ai căzut lat sub masă, fiecare apus de soare și fiecare horă duminicală.
În Luntrea lui Charon, Blaga amintește despre importanța drumului către devenire și nu întâmplător amintește el despre această trecere, pentru că pe măsură ce individul își însușește valori și învață noțiuni noi, el se preschimbă.Devine un semizeu.Dumnezeu este idealul.Iar el este cel care îl va urma pe Domnul Facerii.
Dacă ar fi să scriu mâine o astfel de carte, probabil că mi-ar tremura mâna atunci când aș iscăli pagina Lămuririlor.M-aș întreba câți cititori ar înțelege cuvintele cheie explicate, câți și-ar dori să nu afle explicația, câți și-ar dori să-mi trăiască viața și câți s-ar considea norocoși că au avut cu totul altă viață.Poate m-aș mai întreba și prin mintea câtora dintre aceștia, a trecut ideea morții sau a renașterii.
Căci, ce este omul până la urmă , decât un agregat de întrebări?
Și totuși, dacă ar fi să se termine totul brusc mâine și să îi zic pa Lumii celei mari, oare câți cititori mi-ar aduce o floare la mormânt sau câți s-ar ușura cu un jet gălbui și cald pe pământul care m-a înghițit.

Uneori, merită să te întrebi.

Învățături

2011-09-20T19:45:00.000-07:00

V-ați întrebat vreodată de ce ne ia atât de mult să învățăm unele lucruri?De ce există mereu o perioadă necesară asimilării informației?Pentru mine acest proces implică un mare timp din propria viață pe care noi îl pierdem într-un mod destul de conștient.Învățăm multe și uităm tot pe atât în timp.Nu învățăm decât din acele experiențe care ne marchează, nu reținem decât 5% din ceea ce auzim, vedem sau simțim pe propria piele.
Cu câtă ușurință ne catalogăm unii pe alții ca insensibili sau ignoranți atunci când unii alegem să nu dăm importanță unor factori sau stări de fapt, sau atunci când pur și simplu dimensiunea axiologică este diferită.
Nu prea-mi place mie să fac teoria sforii aici pe blog, dar ieri, aflându-mă în autobuz, în drumul spre casă, vorbeam la telefon cu un prieten din Canada care m-a întrebat dacă sunt conștient de efectul lucrurilor pe care le învățăm și raportul lor numeric cu tipul alocat pentru asta.
Tot el mai mi-a zis să facem ca acel 5% să fie cât mai consistent, pentru că aceasta este variabila în funcție de care ne formăm cunoștințele despre lume, imaginile despre ceea ce ne înconjoară și pe baza acelui 5% ne formăm ca oameni.
Mi-aș dori să existe o metodă prin care să nu îmi mai irosesc timpul asimilând informație, pentru că acel timp este timp pierdut, asta pentru că mintea umană stochează informație într-o perioadă relativ uriașă de timp.Dacă stăm să adunăm tot timpul petrecut studiind sau învățând lucruri importante au mărunțișuri, vom afla că ne-am cheltuit o bună perioadă din viață pe un proces cognitiv de tot căcatul.
Omul este rezultatul experiențelor sale și se lasă purtat de setea inconștientă de cunoaștere.Ceea ce este în mod evident și mai frustrant este simplul fapt că nu știm la ce ne folosesc aceste informații lumești și dacă ele ne vor fi necesare undeva într-o existență post-mortem într-o lume spre care la acest moment putem doar aspira.
Na, cam așa cu asa.Mi-am dat seama între timp că mă simt deodată mai bine că am dat frâu liber acestor frământări.Nu le am cu schimbatu lumii-că mie mi se pare lumea destul de normală așa cum este ea- și cu voluntariatele pentru o viață mai bună, dar le am cu întrebările astea de-ți fut mațele și neuronii.

back to marlboros.
:)

Străin

2011-09-12T18:36:00.000-07:00

Cu fiecare an mă simt nu neapărat mai câștigat cu ceva, mai bătrân sau mai experimentat, dar cu siguranță mă simt străin de mine, de acela care ființa cu un an înainte.
Mergeam astăzi pe stradă și am intrat într-o cafenea să comand o cafea cu lapte și cu un fel de căcat pe deasupra, nevermind.Ideea e că acum ceva veacuri, mă dădeam în vânt după asemenea delicii față de care acum nutresc o vădită ignoranță, sentiment nutrit și față de majoritatea semenilor.Dar cafeaua cu lapte mereu restabilea echilibrul așa pentru un timp.
Cineva îmi spunea acum vreo 3 ani că moartea spiritului este o moarte lentă și costisitoare.Acum îi dau dreptate: nu îmi mai găsesc cuvintele foarte ușor atunci când vreau să mă exprim, duc lipsă de inspirație și parcă tot ceea ce mă bucura în anumite momente în viață, a încetat să mă mai bucure.La ce mi-or fi folosit 3 ani la o facultate de comunicare habar n-am că tot am deficiențe când e vorba de inter-relaționat(ca să folosesc un termen mai funky) așa cu norodul.
Apreciez mereu sinceritatea oamenilor, pentru că părerile celor din jur m-au ajutat mereu să-mi formez o părere despre propria persoană.
Iubesc drumurile, scrisul, mirosul de marlboro expirat de plămânii futuți ai apropiaților, carnea de vită și drumurile, șoselele.
Cred că toate lucrurile astea de mai sus mă caracterizează la momentul actual.Na, nu știu, îmi trebuie o perioadă mai lungă de timp, vreo două luni maximum așa să văd ce-i fac la instinctul de autoconservare că trebuie reparat.
ăăă, da: mă gândesc că sunt pe drumul cel bun către pădurea cu fragi și mure.

Cred că e ok să fii așa, imun la ce se petrece în afara vieții tale.Măcar o vreme.

PS: -cu bullets:
a.vreau să plec în slovenia un week-end să stau așa în piața unui orășel de dimensiunile unei cutii de chibrituri din Nova Gorica și să mă uit la skinhezi cum trec.
b.mi-am redescoperit pasiunea pentru marlboro
c.finlandezele sunt bune <3 ix o ix o

Acolo unde filosofia întâlnește științele exacte

2011-06-23T23:44:00.000-07:00

De mult mi-am dorit să scriu un articol despre modul deloc subtil în care filosofia întâlnește propozițiile concise ale științelor exacte.Nu întâmplător marea majoritate a filosofilor mai mici sau mai mari, cunoscuți sau necunoscuți, din trecut sau contemporani, au cochetat și cu știința exactă.
Și nu întâmplător au ales un limbaj clar, succint, atunci când și-au expus teoriile.
Heraclit, intrigat de destinul prometeic, a indus generației sale ideea că lumea este "asemeni unui foc care după măsură se aprinde și după măsură se stinge", și că Ea, Lumea, Natura în sine, "nu a fost făurită nici de vreunul din zei, nici de vreunul din oameni", ceea ce dă o existență factică și statornică Lumii.Lumea nu a apărut deodată, dar nici nu poate fi lăsată pradă stăpânirilor omenești sau judecăților divine.
Fizica, Geografia, Chimia, Matematica, Trigonometria, au demonstrat independența materială a lumii fizice, cum că ea este condusă de o măsură abstractă ce rezidă în tot ce este material.Există o forță de convergență asupra factorilor care influențează trăinicia lumii fizice concrete(care este o sursă a adevărurilor).
Hermes Trismegistos( cel de trei ori măreț) a încercat să ferească descoperirile întreprinse de către înaintași în domeniul științei și a convertit termenii de înțelegere științifică într-o formă criptică, filosofică, dând naștere filosofiei hermetice, închisă penttru neavizați, deschisă pentru cercetători.
E interesantă discrepanța gigantică dintre cunoașterea științlor exacte și măsura în care omul modern îl percepe pe Dumnezeu Creatorul.Baruch Spinoza anunța că nu e nevoie de vreun calcul pentru a fi convinși de imanența divină, dar că prezența divinului în lume este proporțional cu materialul în care el rezidă.Așa cum spiritul este adăpostit de către un trup, Lumea întreagă are un suflu de sorginte divină car se află undeva în străfundurile ei.Științele exacte au scos la iveală, la fel ca întreaga filosofie, mereu noi interpretări, pentrru că știința evoluează, influențată fiind de înaintarea omului prin timp.Cât a descoperit Umanitatea și cât a pierdut?
Nu te poți feri de judecata divină, omniscientă și veșnic dreaptă, dar nici nu poți nesocoti teoremele algebrice sau termenii biologiei.
A încerca o cunoaștere fără știință este egală cu a încerca să-l descoperi pe Dumnezeu fără ca El să fie în tine.Știința este deopotrivă e revelatoare și relevantă pentru o viață armonioasă.Nuputem trăi în incertitudini, fără a tinde măcar spre Adevăr, dar în același timp trebuie să fim conștienți că nu putem avea acces la o cunoaștere totală.Însăși tinderea asta specific speței umane, îl apropie pe Adam-omul de Divinitate.
Thomas Mann, în Doctor Faustus, prezintă drama omului care ignoră judecățile divine și se consideră pentru o secundă stăpânul Lumii.
Și ce mic e el, omul de lut, ce pierdut e și lungă e calea lui către cunoaștere.Căci pierdut a fost și iată că prin cunoaștere dezinteresată s-a regăsit.Iată-l mort, părăsit de porniri, însă, cu un suflet viu, pentru că tocmai trecerea asta armonioasă dinspre concretul științific către deconspirarea lumii, este dumnezeirea.
Un om neînvins este acela care poate face oricând punct comun între științe și filosofie, între trup și Dumnezeu.

Grețoșenie.

2011-06-19T17:59:00.000-07:00

De curând am dat peste niște chestii...pe-aci prin blogosfera asta și tot răscolind și răscolind ce-mi dau dioptrille să văd?Numa bloguri de rahat.
Fără a avea pretenția că ce aștern io acilișa, frustrarea și anxietatea, ar avea notă de ceva artistic, risc să jur cu mâna pe fundiță și cu arse-ul pe oliță că mie mi s-a cam cramponat sucu gastric la ce am putut citi și viziona pe unele bloguri.
Mai nou, Uța Pamfile și cu Ina Inimioara au găsit de cuviință că twittteru nu mai e ok și au început să se răhățească prin blogosferă, vânzând ciorapi, parfumuri, handmade shit-uri sau pur și simplu dând lecții de viață.
La mine-n sat era odată, într-o vreme demult dusă, o ciocănitoare pe care nu te-ncumetai să-ți dai nici mucii și de când s-o mutat pasăre-asta la oraș mai mare, și-a tras website cu domeniu.ro(că se vrea o naționalistă, deși judecând după numeroasele posturi monografice despre diverse țări din Străinezia , n-ai zice).Să moară Țaca!
Și tot scrie ea la ea pe site că merge pe la concerte gen Bjork, Sting sau Timpuri Noi, având pretenția că mai sus citații ar fi vreo revelație underground de n-a auzit nimeni pân-acu, tot se laudă că merge la munte și la mare, dă sfaturi cum să se-mbrace ăla și-ălalaltu, deși ea arată ca o bălărie,(aspect tipic de lesbiană la 1m55 de care te lovești sâmbăta seara-n Kulturhaus sau miercurea după 18 00, la Grădina Verona), e extrem de involved în voluntariate de-astea gen "Vezi ce fac io neplătită și ce nu faci tu, fraiere!!!Bazinga!" șiiiiii ce mi-a plăcut mie cel mai mult la fata asta e că se consideră o "tânără speranță"...
Ok, am înțeles că ea se vrea o culă și c-a uitat că dădea din buric pe la-nceputu liceului pe manele, sau că se-mbrăca de la en gros prin generală, but still, stop giving pieces of advice, biatch!!
Now rili.
Din cauza unei maimuțoaice ca asta mi-am vărsat cafeaua pe mine fără să vreau și-a trebuit să-mi bag pantalonii la spălat.Am mai consumat și detergent.Fuck that.
Mă-ntreb acuma pe cine ar interesa ce scrie una ca aia sau cine ar dori să citească recenzii făcute de Sulănica după ce a lăsat din mână cartea cu rețete ca la mama-n bătătură și s-a apucat de Kurt Vonnegut și de Ryu Murakami.Mori, fă!
Despre fenomenul acesta amplu al voluntariatul am mai discutat noi și în alte rânduri, dar devine deranjant de penibil să faci din asta o carte de vizită.E ca și când ți-ai trece grosimea și lungimea membrului în cv(citit siviu) sau adâncimea vaginală, deși asemenea detalii pot fi destul de relevante la angajare în multe orașe din provincie mai mici sau mai mari.
Numa dărâmături și zguri din astea populează blogosfera de la un timp și ce este revoltător e faptul că numărul lor sporește ca râi canină.Nu îmi doresc ca blogosfera să aducă încet-încet a haifaiv.Că e de maro p-ormă.
Altele au bloguri cu poze făcute la cafenele sau cu țoale azvârlite pe pat și la tag pun branduri.
Se duce lumea de râpă.Curând.
Ai că mi s-a făcut greață.Mă duc până la frigider să storc o lămâie.

Ți multu ni-esti greu, somnu nu mi ia

2011-06-01T17:43:00.000-07:00

Nu știu dacă fericirea vine mai concret reprezentată către cei care o caută sau îi ia pe neașteptate pe cei care și-au întors fața de la ea, din motive pe care nu și le amintesc.
Greul vieții este cel care îți definește calea prin viață, greul nopților și greul zilelor, geul sclavilor și greul stăpânilor.
Cândva am întrebat-o pe mama dacă voi ajunge vreodată să văd lumea.Și ea mi-a spus că dacă muncesc îndeajuns, voi vedea lumea cea mare cu bune și rele, voi fi dezamăgit de oameni și voi ajunge să-i iubesc atunci când ei fi-vor înfrânți.

Vreau să văd lumea cea mare!Vreau să merg în lume!Vreau să văd lumea mare!striga cât îl ținea gura, Copilul din mine.Azi, mergând printre morminte, am scuipat pe mormântul lui.

-De ce ai vrut să vezi Lumea cea mare, Copile?De ce ai fugit de-acasă?

Nu am primit niciun răspuns.Am văzut câteva ciori într-un tei și am auzit tufișurile foșnind.O turturea clocea un ou.M-am întors cu spatele la mormântul Copilului și am pornit mai departe frecând o monedă în mâna dreaptă.Ce lumină și ce necunoscut se căsca în fața mea.

Nu căutam răspunsuri.Le aveam în buzunar.Acum mă aflam în Lume, așa cum i-a fost dorința obrăznicăturii de Copil, care zace acum în pământ.A vrut să vadă Lumea.
Ce drum lung e până departe, câte sunt de făcut, ce dorință de a străbate lumea m-a apucat.Lumea e în centrul orașului în care trăiesc.Lumea mi-a bătut la poartă.Și eu am poftit Lumea în casa mea.
Și am petrecut până în zori de zi.

A fost atâta chiu şi cânt
Cum nu s-a pomenit cuvânt!
Şi soarele mirat sta-n loc,
Că l-a ajuns şi-acest noroc,
Să vadă el atâta joc
P-acest pământ!

Iar pământul noii Lumi mi-a băut sângele și m-a îngenuncheat și mi-a pus un măr roșu în palmă și mi-a arătat cursul vieții.Și ce departe e departele de care nu eram conștient în vremea cea demult uitată, de care nici bătrânii nu-și mai amintesc.

Ultima zi a lui octombrie

2011-05-31T19:38:00.000-07:00

Nu știu câți dintre noi aleg să pășească în viață cu fruntea sus, indiferent de insatisfacțiile sau spasmele colective la care suntem supuși.Nu disec acest aspect și nu fac din traseul propriei persoane prin viață un țel, pentru că ceea ce rămâne în spate e de fapt un maldăr de amintiri, de mirosuri, de imagini care ne palpită în conștiință timp îndelungat.
Mă simt înfrânt astăzi sub povara propriului trecut în care m-am simțit claustrat o vreme, privat de libertatea de a fi eu, Omul, în lume.Eu și aspirațiile mele.
Adamul tânăr din mine a fost învins de Adamul mai bătrân întrucât copilandru fiind, Adam a nutrit mereu o spaimă firească față de Dumnezeul creator, dar Adam cel bătrân a părăsit Grădina Edenului mai înainte ca Dumnezeul său să-l izgonească.

Am încetat să mai cred mult timp în ce am crezut o viață.Nici mersul prin lume nu a fost de ajuns să-mi clarifice marasmul în care m-am scăldat preț de zile și nopți, sute...la rând.
Acum îmi râd în barbă și-mi spun cu certitudine că a fost o experiență copilărească această claustrare față de lume.Deodată să rupi lanțurile și să pui stop pe acel moment de care atârnă viața ta.
Până azi a fost să fie.Mă simt neputincios să vorbsc despre trecut pentru că simt cum el se consumă și rămâne o dâră compactă de idei și gânduri copilărești care vor fi înghițite de șerpii mari ai inconștientului.
Mă simt liber și stăpân pe propria alegere.Mă bucur de propria-mi libertate și mai fericit sunt atunci când pot da din energia mea pozitivă celor care au nevoie de ea.
Maturizarea se spune că este un proces îndelungat și sinuos, eu spun că este doar un plumb care se scufundă într-un lichid urmând conștiincios o lege arhimedică.
Azi nu mă simt matur, dar nici copil.Azi e prima zi a verii și o simt ca pe ultima zi din octombrie.Și totuși e vară, iar vara se coc fructele în livezi și copiii sar gardurile vecinilor și fură dude și corcodușe și cireșe acre.

Vreau să fiu un personaj de-a lu Garcia Marquez.

2011-05-17T21:15:00.000-07:00

Se puede?Dacă nu se puede, yo mi bag oficial picioru.Asta pentru că mereu m-am regăsit în literatura de duzină promovată de Senor Marquez.De fel nu public recenzii despre cărți, pentru că undeva în adâncul ființei mele, știu că nu sunt făcut pentru asta, iar pe de altă parte nu public recenzii despre filme, pentru că așa cum bine știți, cinematografia nu a reprezentat o fascinație niciodată.Rareori, sunt adeptul filmului de duzină care încurajează avântul actorilor anonimi.

Dar de unde și până unde entuziasmul ăsta provocat de musiu Marquez?Dacă la început a fost preocuparea de a descopri câte ceva literatură sud-americană, mai apoi această preocupare s-a transformat într-o dedicare asupra lecturii numeroaselor volume pe care atât Domnia Sa, cât și alți scriitori de expresie spaniolă au dat naștere, acum se poate vorbi de o întreagă pasiune.

Ce poate fi mai plăcut decât să citești un Vargas Llosa sau un Garcia-Marquez în spaniolă?Îmi vin numeroase titluri în minte, fie că este vorba de romane, fie că vorbim de proză scurtă, povestioare, uneori memorii.

Uneori am afat despre sentimente.Proza de expresie spaniolă mereu m-a dus mai departe și mai departe cu gândul.Am crescut odată cu ea.Am visat odată cu Ortega y Gasset, am întărit convingeri odată cu El amor en el tiempo de cholera a lui Garcia-Marquez, am învățat să aștept odată cu Ursula din Cien anos de soledad.Am învățat că moartea este uneori un capriciu foarte greu de satisfăcut mai ales când îți dorești ca ea să se întâmple.

Destinul Pamelei de Leonidas y Gutierez, patima lui Florentino Ariza pentru Fermina Daza, frica domnișoarei Isabel, toate aceste frământări, au contribuit la formarea unui univers nou, complex care abundă în culoare și viață.

Asta este literatura de expresie spaniolă, mai precis latino-americană pe care senor Marquez a ridicat-o la gradul de operă aperta pentru cei ce simt.Este o scriitură a simțurilor, o cunoaștere în amănunt, o dedicare către și spre ființare.Omul, moartea, dragostea, călătoria.La capătul ei este mereu o altă călătorie.Odată înveți să privești în jos, odată înveți să privești în sus.Nici tu nu mai știi unde să te uiți.

Am petrecut în Baranquilla, am bârfit odată cu mahalagioaicele din Cartierul Pescarilor, am fost la curve noaptea și am trecut Anzii împreună cu un măgar acoperit cu o pătură incașă.
Am mers la păscut cu turmele de alpaca și era să mor atunci când am străbătut delta fluviului Orinoco.Mă înțepase un țânțar, dar asta e altă poveste.

Casa cu fântână în mijlocul curții.Țăranii.Paella.Accentul lor.Toate astea vin către cititor cu cât înaintezi în lectură.

Vreau să fiu în dimineața asta un personaj de pe planeta aia faină făcută de Garcia Marquez, să învăț să trăiesc clipa fără să mă tem că mâine voi muri și să aștept o viață pentru a fi fericit, iar apoi să plec să-i vânez cerbii plini de păcat ai Fridei Kahlo, ca să mă lecuiesc odată de narcisism și poate voi merge prin Ciudad Juarez cu o limuzină plină cu morcovi.

Nimic nu vine deodată.Nimic nu este întâmplător.Drept consecință a unei cauzalități inerente speței umane, nu ne putem abate.Așa ne este dat să trăim și așa trăim.

Viața este un joc.Jucând, am învățat să citesc și să vorbesc în spaniolă.Fă-mi o plăcere, tu, cel ce ai avut răbdarea de a mă fi citit în dimineața asta și răsfoiește ceva de Marquez chiar azi.Și să fie în spaniolă.

Hai.;)

De ce scriu?

2011-05-15T20:54:00.000-07:00

Am ales să scriu despre locuri și oameni, despre ieri și despre mâinele despre care nu toți au curajul să scrie.Pe azi toată lumea îl cunoaște.Scriu despre locurile care vor fi mereu și despre nimicurile trecătoare care dau sens locurilor.

Scriu pentru tine, Marie și pentru tine, Ileană.Scriu pentru tine, Cosmine și pentru tine, Ionele.Datorită vouă, acest blog, această lume miniaturală, această odaie sărăcăcioasă la prima vedere, 2/2, puțin ambiguă și poate atâtde firavă încât prima furtună o va dărâma, datorită vouă, toate acestea există.

Un artist, un scriitor, un interpret, un menestrel până la urmă nu poate exista fără publicul său.Mare sau mărunt, adunat în piața orașului sâmbătă seara sau în fața calculatorului/televizorului, omul vede.E povestea.E tâlcul de la început.
Dumnezeul primordial.Insul.Cetățeanul și ziua de mâine.

Am scris despre ființe și despre lucruri care vor să fie mai mult decât simple lucruri.Atunci când scrii, pe lângă faptul că îți asumi o atare responsabilitate față de cuvântul scris așa cum spuneam acum vreo doi ani într-un alt post, devii parte din viața insului.

Posturile mele au ajuns la tine, în casă.Au trecut bariere sociale, au străpuns prin timp, au băut din cafeaua ta dimineața și au mers uneori cu tramvaiul cu tine la muncă.Iată, după mai bine de 3 ani, Alexandros și lumea lui măruntă există.Poate mai matură puțin, poate la fel de sărăcăcioasă material, poate la fel de vivace ca la început.

Povestea omului de rând a marcat generații de scriitori.Departe de stilul amatorial, am ales calea cea mai scurtă dintre mine și cel de dincolo.Un dincolo drag de la care am plecat să am așteptări.Cum zicea un om căruia mă închin de peste 10 ani, Mircea Eliade, nu încărcătura simbolică este cea are contează, ci mesajul, vorba, îmjurătura, băgatul și scosul, trăirea și chiar frica de necunoscut, acestea contează.

Mereu m-am aflat pritre voi, aceia care au știut să învețe ceva și de la care am învățat.Îmi vin atâția oameni minunați în minte și nu voi înșira acum niște nume pe care 98% dintre Domniile Voastre nu le cunosc, ci voi spune doar că în colțuri de lume am întâlnit oamenii de care te lovești azi și nu îi uiți o viață.

Un ins frământat de mărunțișuri, de problemele de mahala, de spartul sămânței, de circ, de haos, de însăși dezordinea asta voită în care ne scăldăm, am dat naștere unor vorbe, unor texte.Am ivit sensuri noi, cum ar fi spus Arghezi.

Ție, mamă și tată pentru legătura noastră veșnică, ție, omule de lut, ție, cetățeanului care m-ai judecat mereu și bine ai făcut, ție celui care m-ai promovat pentru că asta ți-ai dorit și ție, omule care ai împărțit țigarea cu mine în tren, ție mă plec.Cinste ție.

De ce tot pomelnicul ăsta?Pentru că astăzi, odaia mea împlinește 3 ani.

PS: Dacă v-a plăcut aici la mine n odăiță, vă poftesc și în camera de oaspeți care este mai mare, nouă și pregătită de sărbătoare.

http://moonheadspyjama.blogspot.com/

Vă mulțumesc.

A.

Padurea suedeza

2011-04-19T17:33:00.000-07:00

Am ajuns acum 3 zile in tinutul Mamei Akka de la Kebnekajse, un pamant de vis´, in care mi-am dorit de mic sa ajung.De 2 zile am batut distanta Stockholm-Kiruna(pentru cine nu stie unde e Kiruna, e undeva la un capat de lume, aproape de Cercul Polar).Stand in tren, nici nu stiu cum au trecut cele 10 ore de cand parasisem Stockholmul, tot mergand prin padurile astea intunecoase de brad care zici ca nu se mai termina.
Imaginati-va cumva ca sunteti undeva prin Harghita si ca tocmai va deplasati cu trenul(bine, acum mai trebuie sa adaugati un super design trenului si o super viteza) si ca intre Balvanyas si Borsec vedeti numai padure.Timp de o ora si ceva.Inmultiti constanta temporala cu 9 si va da exact numarul de ore pe care l-am petrecut uitandu-ma pe geam la infinitatea de brazi.(trebuie sa mentionez ca in Suedia singurul copac existent este bradul), crezand ca undeva acolo, in Laponia departe, se afla Eliberarea.
Am visat de mult sa vad pamanturile astea.Padurea suedeza, la fel ca si padurea norvegiana a lui Haruki Murakami are ceva ascuns, respingand cumva lumina zilei, lumina asta care deconspira orice.
Departe, in zare nu puteai vedea decat alti brazi, alte intunecimi, lacuri peste care inca luceau in lumina soarelui pojghite de gheata, semn ca iarna era pe sfarsite prin Laponia.

Padurea suedeza m-a facut sa ma intorc in timp si pentru cateva ore bune, am crezut ca sunt undeva pe drumul dintre Rasnov si Bran sau pe drumul dintre Durau si Lacu Rosu...doar cand m-am dat jos din trenul ala incredibil de curat si de sofisticat, auzind oamenii in jur vorbind o limba pe care nu o intelegeam, mi-am dat seama ca sunt la sute de kilometri distanta de locurile in care credeam ca sunt.

Maine voi descoperi alte paduri.Ma voi pierde din nou in intunecimea lor cautand raspunsuri.

Padurea suedeza m-a facut sa ma indragostesc de ea.Nu e de mirare ca toate legendele lor vorbesc despre sotii ale trolilor din padure care sunt gata sa ofere totul primului om pe care-l vad, pentru un moment de dragoste.Pentru ca dincolo de intunecime, exista speranta, exista dragoste si exista viata care numai daca nu vrei nu o poti descoperi.Iar balada de mai jos, interpretata de Garmarna doar despre asta vorbeste.

Vasilica Ghimpe-a deep insight. (mai deep decât și ar putea imagina chiar ea)

2011-04-08T12:39:00.000-07:00

Vasilica Ghimpe is like a pain in the arse.(vorbă din popor)

Vasilica Ghimpe s-a năcut cândva, odată cu comunismul și s-a descătușat de uniforma de șoim al patriei odată cu Revoluția din 89, de aceea este de părere că datorită ei există dreptate în lume și prin urmare tot ce spune ea este: drept, adevărat și sfânt.

Vasilica este atât de jenibilă încât este în stare să spună că nu este o muistă nici atunci când o prinzi cu p**a-n gură.Mnah, ea e o luptătoare aprigă și cu multă mana la bord (în caz că nu știți ce i mana, apucați-vă de WOW), că doar ea este o Xenă a poporului, just a slight reminder.

Cu toții avem în familie o mătușă incultă care se crede un geniu neînțeles, sau niște veri care se laudă cu gradul de rudenie dintre ei și noi, neștiind că de fapt acest lucru nu face decât să ne sporească dicomfortul, ori o vecină care știe la ce oră am intrat și am ieșit din scara blocului sau o administratoră care ne va reaminti cu prima ocazie că pisica sau câinele cu care ne împărțim frustrarea cea de toate zilele trebuie trecuți la întreținere.

Exemple sunt peste tot din abundență.Cu un soi de bunăvoință vom găsi o Vasilică autentică chiar mâine când vom pleca spre servici.

O armată de Vasilici inutile și paralele cu nevoile acute ale societății românești au pus stăpânire pe mijloacele de informare și reprezentare ale maselor.
Stau și mă gândesc uneori unde a putut ajunge cultura asta a poporului român, în mâinile cui și de ce.
Departe de a fi încercat de evlavia specifică patrioților, eu simt doar dezgust față de ceea ce pot face Vasilicile din România zilelor noastre.

Pe la minutu 03:54, entărteinăra din dotare de la nunta lu Zuzi cu Niță de la Adâncata (Folsom Deep, sună mai bine, eh?), Mârghia-shire, se dă n spectacol, dar nu printr o încercare cât de cât trasă de păr de a dori și ea să pară măcar dătătoare din gură.Nu, frățică!

Cine plm-i cerșetoarea asta care le mulțumește la gură-cască ălora că au chemat-o să-i polueze cu retardarea ei timp de juma de oră?Huăăăă, penala dreq!Mori, fă, du-te napoi la făcut zacuști și gem de prune!

Asta-i femeie de chemat la o nuntă?

Vasilicile sunt prezente oriunde.Se estimează că în 2050 numărul lor va deveni asfixiant pentru orice dâră de inteligență.

Domniile Voastre cum se pregătesc să contracareze atacul Vasilicilor din viața dvs?

Ce ai mai făcut, vere?

2011-04-05T17:45:00.000-07:00

Mereu am urât oamenii care se supraestimează deopotrivă cu acea încrengătură a speciei umane care se dorește a fi un grup de isuși și ioane d arc care vor mântui mapamondul de păcat și desfrâu și care vor scăpa lumea de carii.(ce mișto ar fi să mă scape cineva de carii, acuma pe bune)Fiecare are modelul său social în interior.Nu e nevoie de alte modele de perfecțiune umană fizică și morală ca să ne dăm seama cum trebuie să fim, pentru că ordinea și conduita noastră morală a fost prestabilită undeva la începuturile civilizației așa că modelele sociale pot să sugă p**a anticipat.

Niciodată nu mi-au plăcut oamenii care spun bancuri în ideea de a fi funneh sau de a face pe ceilalți să râdă (acum pe bune, eu dacă am o zi f***ă, oare de ce crezi că aș râde la o glumă citită de pe net și expusă cu o logoree nativă?), oamenii care țin morțiș să se bage în seamă sau oamenii care scriu mai mult decât citesc.

De cele mai multe ori când întrebi un ins, un individ de pe stradă ce a mai făcut, el se va lăuda cu ultima beție, ultimul scandal, ultima femeie care i-a căzut la pat, ultimul articol vestimentar cumpărat.
Niciodată nu am presupus că omul poate fi mai mult decât țărâna din care a fost plămădit de divinitate, dar un efort considerabil, o detașare de mocirla asta de natură pe care o are, un sprint spiritual către o altă dimensiune cum ar fi cea profesională sau a cunoașterii ar fi parcă mai wow (cel puțin pentru mine), decât să aud un: Ăăăă, ăăă, păi ăăă, am băut!

Wow!Chestiile astea le făceam și eu, măi Gheorghe, dar le făceam și mă mândream cu ele când încă nu făcusem 20 de ani.Să te lauzi că ai futut-o pe Aurica după ce a ieșit schimbul 3 sau că ai spart trei sferturi din salariu la Mol nu prea-mi stârnește râsul când tu ai 26 de ani și Aurica vreo 23.

Uneori acest tip de oameni scapă de povara unui neajuns, alteori nici nu se pune problema unei conștiințe.O societate dreaptă și armonioasă, așa cum spunea Aristotel este aceea în care există ordine și disciplină bazată pe virtuți de bravură căpătată în războaie.

Oare nu avem războaie sociale?Nu trebuie să luptăm destul pentru a dobândi acele virtuți?Cu ce îi ești superior porcului sau vacii din ogradă care se uită senin la tine știind că va primi mâncare?
Trăind în mediocritate, vom muri în mizerie.Vom construi turnuri de cretă care se vor dărâma.Iar aceste modele sociale pe care le zărim în societate astăzi la orice chioșc, aceste ființe de o puritate și modestie de netăgăduit, unde fi-vor oare?Vor zbura toate într-un stol către îngeri?Dar noi, ăștia de pe pământ ce vom face?Că eu nu sunt un înger și nici nu pot să zbor că nu am fost prevăzut cu aripi, dacă se dărâmă turnu meu mâine.

Probabil că vom sta cu sapa într-o mână și cu sacoșica de semințe proaspăt aduse din casă în cealaltă și vom tot sparge uitându-ne când la ăla, când la ălălaltu care tocmai trece pe ulița noastră, pentru că nu-i așa...întotdeauna a fost mai grasă vaca vecinului și mai frumoasă găina cumătrei Leana de peste gard.Și nu-i așa, tot noi suntem cei care știm câți bărbați au intrat pe poarta ei într-o viață.
După ce ni se vor termina semințele, oare ce vom face?

În concluzie mie nu-mi plac oamenii.

Drumul către Shangri La

2011-04-03T19:33:00.001-07:00

Mai demult, acum vreo doi ani dacă mi amintesc eu bine, mă plângeam de condiția-mi mizeră și repercutarea ei la nivelul unei realități revolute, dică societatea românească de atunci.Credeam că rostul meu e unul și același, a omului confuz cu ținte mărunte în căutarea nu a unei valori, ci a stabilității materiale.
După multă vreme în care am căutat răspunsuri, am înțeles că pentru a fi aproape de ideea de armonie, trebuie să ansamblezi piesle unui puzzle care umblau precum daimonii vechilor greci prin mintea mea.Odată ce selectezi folderul pe care scrie Trecut, iar apoi dai frumos delete, o parte din memoria congestionată este înlăturată făcând loc noului.
Nu consider că la mediocra mea experiență de viață, noul poate însemna neapărat cunoaștere.De multe ori, surprinzător, el poate însemna blazare, iar blazarea și conformismul nu fac decât să omoare spiritul.Spiritul, ca și componentă a Universului este Informație, iar în modul acesta se cam duce dracu ideea aia de contact/sleș-racord la informație.

Mă bucur totuși că de ceva luni de zile, am descoperit că cel puțin pe plan profesional totul se leagă.Îmi văd cariera, pot defini ce voi face, mă bucur de avuțiile mele cognitive.
Uneori Dumnezeul personal devine mai explicit conturat la nivel cognitiv.Știu ine este Dumnezeu pentru că Dumnezeu mi se revelează prin ceea ce fac.Orice judecată apriorică lipsită de o raportare divină, superioară, este o judecată falsă.
Pentru a avansa profesional, uneori trebuie să folosești ce găsești în jurul tău.Realizarea Spiritului este realizarea Informației generale pe care ne-o reprezentăm.De aceea la nivel spiritual, prietenii sunt aceia de la care, în general avem ce învăța, asimila, ști.

Nu voi dori niciodată să fiu prieten cu tine, morman de țărână ce ești, dacă dincolo de Pământul din care ești făcut, nu văd acel iz de cunoaștere de care eu am nevoie.

Teoriile New-agiste aduc mereu în lumina articolelor teoria existenței vampirilor energetici, despre care se scrie cu atâta altruism și siguranță de către niște muieri de-astea scăpate din bucătăria de vară unde făceau zacusca și gogoșarii la borcan .
Lenuțo, Fănico, Matildă, data viitoare, tată, când vă mai trăznește prin cap să scrieți despre vampirii energetici să vă gândiți și la ăia gnoseologici.Cam lung termenu, anyway.

A plus tard, mecs.

Și-am zis să fie revoluție

2011-03-29T15:53:00.000-07:00

Azi am înfipt o furculiță-ntr-un măr...a fost așe di ghini.Oaiii!Nu are să mă creadă nimeni.Nupe, nu am rămas fără pastile de somn.Se întâmplă doar că am cumpărat azi un super măr(perfect) verde (a se citi io am o fixație cu verdele) și mi a venit să mi bag pula n el, asta să-mi înfig furculița-n el.Și am avut un fel de orgasm la momentul respectiv atât de intens și atât de culturally uplifting încât am sițit nevoia să-l vărs acilișa pe blog.
Scuzând aceste mici momente de inocentă vulgaritate, am să trec la etapa a doua a zilei de azi.E primăvară.Da, și ce-i cu asta?Ce-i cu asta???E primăvarăăăăăă!Lumea cică se mai dezmorțește, mai iese mai des din casă, se mai golește portofelul etc.
Io simt primăvara prin nevoia acută de a schimba ceva.Uadăfac.Am mai făcut asta de 67899,6557(perioadă8) ori.Daaaa, dar primăvara asta va fi diferit!Și va fi totu așa frumosss, mai ales căa ieșit suarili!!*sigh*
Aaaa, adevăratu motiv pentru care am scris postu ăsta e de fapt un fel de gozaimas pentru mojicia mea impardonabilă de a nu mai da prin blogosferă.Da, știu toată lumea mi-a simțit lipsa, dar am avut 1000 și 100 de proiecte pe cap de terminat și de predat.Hopefully, am trecut cu bine peste.

Acuma mă bucur de primăvară și de soare, de Lhasa de Sela, de gecile de piele de la SH și de pantalonii trei sferturi în carouri de la HM iar în curând de un tatuaj pe schinari în Suedia peste vreo două săptămâni.

Ahhh și da, Jamila, draga de ea.O să îi mai dau niște zile de trăit și de f**** pe blogul ălălaltu.Pân atuncea să trăiască mult toată debandada asta pe care o aduce aprilie și primuveara.

La raul Avon am sezut si am ras

2011-01-28T09:30:00.001-08:00

Acum cateva zile am mers la un rau.Ii zice raul Avon.Cum ar fi la noi Teleajenu sau Raul Negru, o apa de-asta care ocupa si ea un loc in plus pe harta si despre care daca intrebi localnicii de-abia daca au auzit.
Pentru cine nu stie, raul Avon e o apa, ce-i drept curata, care strabate inima innegurata a Angliei, iar de a lungul vaii sale se gasesc numeroase catune si sate, intr-unul din ele nascandu se si za swan av eivan si anume shecspir, pentru cine nu stie.Nevermind.
Cum a sunat asta cu "inima innegurata", zici ca as compune versuri pentru Fuego sau pentru Ovidiu Komornyk.(ce nume de familie cocas :))) )

Si mergand eu catre apa asta asa...numa ce ma asez pe iarba si incep sa contemplu natura sau nu stiu ce pula mea contemplam.Merge sa zic "contemplare" la starea aia cand tu de fapt stai si zaci pe iarba c-o tigara n gura si te uiti asa de parca te ai gandi la nemurie?(e demonstrat ca fumatorii pasivi mor repede, asa ca ce nemurie?)
Ma gandeam io la ceva.
Si nici nu termin de tras din pipa ca numa ce aud niste labe care plescaiau nesimtit pe iarba uda de la ploaia care tocmai se oprise.Erau gaste, domle.Gaste, sa-mi bag...
In tara asta care e mai mult o insula, nu prea ai sanse reale de a scapa de zburatoare.Nu e o pisica de aia libidinoasa, e o gasca sau o rata care nu se lasa pana nu ti insfaca painea sau ciocolata sau daca nu, se rahateste un porumbel pe tine sau daca nu, apare o veverita n calea ta si nu e ca si cand ti ar taia o pisica negra calea, ca in cazu ala poti face usor trei pasi inapoi si sa scuipi in san, veveritele nu se dau in laturi cu una cu doua, nici daca le arati crucea nici daca le reciti din parintele Cleopa.
Oricum nicio veverita britanica nu stie cine e ala parintele "Cleopa".
Sau daca nu ti taie calea vreo jivina de asta plina de elan, se gaseste un autist, ca s destui pe aci, har Domnului.
Si cum ziceam apar pasarile.Ma simteam can cartea lu Selma Lagerloff, numa ca gasca batrana care venea spre mine gata sa ma infulece cu tigara si cu palarie cu tot, nu aducea a maica Akka de la Kebnekasje, nicidecum.

A parut sa adumece mirosul.I-a placut.S-a asezat langa mine.Si atunci am privit impreuna la apa aia care se pierdea in aval, fara vreo remuscare, fara vreun regret...

Si pasarile au vicii...

Vara e in fiecare luna

2011-01-22T12:20:00.000-08:00

"August e luna zeilor iar vara e rupta din vesnicie, pentru ca nimic nu se intampla vara", spunea David acum cateva zile.Eu as spune ca mai e luna zeilor si hei, vara e anotimpul zeilor.Ca atuncea traim si inflormi, cel putin asa mi se pare mie.
Mi-a ramas in minte expresia asta.Mi-am amintit de muntii verzi ai verii trecute, de berea blonda din halbele de plastic, de un oras frumos din lumea asta, de rauri si de inaltimi.
Am uitat sa ma mai ridic.Am uitat sa mi mai ridic privirea catre cer.Am uitat sa mai fiu eu.Dar nu asta conteaza.
Deodata, mi am dat seama ca e vara in fiecare luna.Am pretentia sa spun asta cu cat lunar, indiferent de anotimp trebuie sa fac ceva ca sa fie vara.Pana si consumul de fructe face iarna sa dispara pentru cateva momente.
Oamenii care fac sau care simt asta, dupa parerea mea au sufletul varatic.Nu e greu, nu?
Si oricum, ciudatenia perceptiei mele asupra timpului nu se rezuma doar la pastrarea spiritului verii cat mai mult timp ci si la dorinta de a amplifica anumite stari corelate cu anotimpurile:de exemplu iarna vreau sa plec in tarile calde din marea sudului, sa vegetez pe plaje unde gasesti cate o femeie care e dornica sa ti povesteasca la un suc de portocale drama vietii ei sau sa mananc orez cu fructe de mare si sa beau suc de ananas si vara vreau sa calatoresc prin regiuni racoroase si sa ma imbat prin trenuri.Ca nu de alta, dar trenurile duc catre desfranare.

Ciudat, nu?Asa ziceam si eu.

A doua jumatate a lunii mai e moartea mea.Literally.That s the period of the year i d 1000 times and some die for.

ps:Vreau sa fiu la momentul asta in bucuresti, sa fie 40 de grade afara, sa am multa lume faina in preajma, sa fie iulie, sa fie noapte, cainii maidanezi sa urle, io sa stau cu un pet de stejar in mana si sa arunc capace de plastic de la balcon, in timp ce alti doi trei oameni borasc pe tricou meu cu maiden.

La historia de mi madre.

2010-12-15T04:03:00.001-08:00

Astazi va voi povesti despre o "spiritual madame" care a tinut mortis sa-mi fie mama.Ca orice fiu risipitor, am primit adoptia cu convingerea omului desfranat care are nevoie de cineva si mai sociopat ca sa-l inteleaga atunci cand nu mai are bani de tratatament.
Io ii zic adesea mum sau baby sau "tuh"(toate denominatiile tradand o adanca traire artistica), dar ea prefera sa-si zica Lulu.Lulu e un nume excentric pentru o lolita indie, sau pentru o muiere aflata in criza 30s, dar captiva in corpu' unei fete ca oricare alta, mare consumatoare de cinematorafie noir, pictura suprarealista, arta foto, muzica, muzica , muzica.
Aceasta mama a hotilor de cai traieste paradigma desueta a femeii ale carei orgasme se implinesc doar prin experiente faustice.Uneori, dorinta de cunoastere, apetitul sexual ridicat si dezinvoltura ne imping spre a face corelatii intre simturile noastre si dorinte.Puisque le desir exige beaucoup plus que nous imaginons.
Femeia asta stie sa asculte, absoarbe ca un burete fiecare poveste si o transpune undeva in supraeu.De multe ori eu insumi ma intreb de unde ataat rabdare fata de animalele din batatura.De unde si pana unde atata antagonism?Aviditate pentru cunoastere, voracitate, impetuozitate.
Partea buna cand esti bipolar este faptul ca in fiecare zi poti sa evadezi si sa fii altfel, partea naspa e ca uiti cine esti.
Lulu e genul ala de persoana care vrea sa cunoasca tot ceea ce nu a intalnit pana acum.Dupa cum spuneam, este ca un burete...iar daca te considera interesant(a), va stoarce din tine si ultimul dram de cunoastere.Nesatula femeie.
Viata ei pare asa un fel de pictura in ulei de la inceputul secolului 20, vremea cand uleiul desi era de proasta calitate, mesajul artistic nu-si pierdea intensitatea in nici un fel.
Este si prima de altfel care a trasat in linii simple lumea asta a noastra, a barbatilor.A demistificat-o si i-a atribuit caracteristicile reale.orice barbat e o pula.Iar dincolo de ea mai e un creier.Sau nu.
Departe de a fi incercata de aere feministe, tanara Lulu stie ca prin fiecare experienta, te apropii de Jahve, de Dumnezeul creator.Ea foloseste barbatii, ii macina, ii alinta, ii compatimeste, ii ucide, le taie gatul si-i arunca-n sant, ii crucifica sau le da sentimentul idolatrizarii.
Monoteismul acestei dudui este oarecum socant intrucat cunoasterea ei este una care e coordonata de lumina unui Iisus pe care ea singura-l urca acolo pe cruce.

"Caci in Ierusalimul ceresc, toate fapturile urca si coboara in voia Domnului, asemeni sclavii se inchina in jurul unui stapan".

In fiecare zi fiinta din ea domina mai mult decat crede, in fiecare zori, femeia de 30 de ani isi aminteste ca menopauza nu e foarte departe, dar nici nu-i bate in usa si trece brusc de la depresia cafelei de dimineata la gandul ca in seara acelei zile un el anonim va astepta cuminte intr-o anticamera a mortii ispita.

Caci pana la urma, fiecare zi pentru ea e o noua intalnire cu moartea.

Nu-i asa ca nu mai conteaza?

2010-12-07T11:02:00.000-08:00

...in razboaie nu exista nici invingatori nici invinsi.Cine a ales razboiul se face vinovat de el.Din viata iesim uneori invingatori, alteori nu.
Ce mai conteaza cu cine bei cafeaua dimineata si in ce scrumiera ti-ai stins tigarea?Ce mai conteaza ce sutien poarta ea atunci cand se baga langa tine in pat?Mai conteaza la urma urmelor ce a facut de luni pana vineri, cu cine a iesit in oras, cine i-a platit consumatia la restaurantul ala unde va duceti doar voi...important este ca e week-end si ca va vedeti.
E week-end.
Duminica oamenii stau in casa pentru ca este zi sfanta si Dumnezeu a zis sa nu depunem efort duminica.
Mai conteaza faptul ca ea deja e cam plictisita si aranjeaza intalniri la bere intre tine si ecsii ei?Mai conteaza faptul ca se imbraca asa fain incat toti intorc capul dupa ea?Mai conteaza cine a fost ea?Ea nu are trecut.Ea traieste in prezent.
Pentru tine, ea inseamna totul.Si dai oricat pentru a o cuceri.Si ea se lasa cucerita, ca nu e proasta.
Femeia dupa 25 de ani se cam trece.Vezi asta, simti.Vrea sa para juna si naiva asa cum era in liceu pe la 14 ani.Da nu mai merge.
Dar tu o crezi.
Mai conteaza daca ea va mai fi si maine langa tine??:))))
Ma intreb oare ce mai conteaza.
Plm.Te-ai indragostit.

"I'll be your master and i'll be your slave,
Until the day you will dance avidly on my grave".

2/2

2010-12-06T11:05:00.000-08:00

Va mai aduceti aminte perioada in care traiati la Dalga?Stiti voi, in satu' ala din comuna Daramata, unde fata primarului iesea mereu miss la serbarile de la caminul cultural si in care postasu Neculai nu se lasa convins sa-ti inmaneze recomandata fara o sticla de Polar(sau Tanita cum era odata).Fiecare din noi are propria istorie semnata la Dalga, la coada vacii, sau majoritatea dintre noi...ca doar nu ne-a fatat maica in panza de satin.Fiecare din noi a cunoscut provincia, imprejurimile, oraselul, satul bunicilor, locu' ala in care nu se-ntampla nimic important si totusi era fascinant.
Eu m-am reintors la Dalga.Na, poate e mai multa civilizatie, o schimbare de paradigma si totusi...traiesc intr-un oras de provincie in care nimic coplesitor nu se intampla.E orasu' ala care are-n centru beserica si scoala.Si dispensaru'.Ca e langa scoala.Si daca-ti vine rau doamne feri cum iesi de la scoala, poti da o fuga pana la dispensar.
Mie mi se pare fain aicea la noi la Dalga si sa va zic si de ce.Zilnic vezi aceleasi moace, amberete sau nu, asta oricum dupa 3 ani de stat in Bucuresti unde nici maidanezu cand ii dadeai ce nu ai putut tu manca cu o seara inainte nu zambea, oamenii de aici ti se par niste ingeri.
Dupa doua luni, deja ajungi la concluzia ca stii jumatate din oras si dupa alte 3 luni ai impresia ca parca ai cunostine si in comunele vecine.
La Dalga toata lumea cunoaste pe toata lumea.Barfa ca in orice asezare provinciala este in floare si prin surse variate te poti conecta la realitatea cotidiana, afland cine a batut pe cine, cine a borat cand a iesit din nu stiu ce bar, cine a futut pe cine, cine e bun la pat si cine nu, cine are copii din flori si cine nu.
Chestiile astea oricum vin asa au long du quotidien, da zic ca-i fain asa sa descoperi la peste 2 mii de kilometri de pamantu natal o lume care parca aduce asa oleaca cu lumea pe care ai parasit-o.Si ti-ai frecat mainile de bucurie cand ai parasit-o, crezand ca nu o vei mai vedea.
Eh, rahat.Asa ai crezut, Gigele?Si tu, Matildo?

E misto rau sa cunosti pe toata lumea si sa ti se dea buna ziua dimineata.Doamne, ce tare e.Pe de alta parte e nasol ca nu mai poti fi tu cu 1000 de fete, cum erai in Bucuresti, urbe la 3 milioane de locuitori(cu rezidenta sau nu), insa ajungi sa apreciezi alte chestii.Arhitectura, strazile, cainii vecinilor (nu avem caini maidanezi, desole), supermarket-urile, colegii de la munca/facultate, incepi sa traiesti intr-o comunitate.
A.si e si aeru' curat, nepoluat asa.

Vroiam sa scriu ceva si despre viata de noapte de la noi din comuna da mi-e teama ca nu prea am ce sa scriu.Io inca nu am gustat asa din plin din viata nocturna a comunei da oricum in miniatura ei proiecteaza un pitoresc aparte.Numarand barurile pe degetele de la o mana desi stii ce face cine cu cine daca alege baru x.

Sentimentu asta al anticiparii e demential.

This is why we love Dalga so much.

Un om

2010-11-22T15:18:00.000-08:00

Prima oara cand il vezi,ai impresia ca acuma s-a dat jos dintr-o masina gen anii '70 cu flori vopsite pe ea si inauntru plina cu gagici cu ochelari cu lentile rosii.Mai pe intelesu' norodului, masina d'aia faina cum avea gasca lu Scooby Doo...numa ca daca masina lor strabatea lumea misterelor, iata ca si masina asta a omului despre care va voi vorbi strabate o lume a necunoscutului si cu cat da mai mult de necunoscut cu atat parca, proiecteaza sens asupra lui.
Cu pleata-n vant, omul din masina saptezecista m-a privit mereu de sub lentila ochelarilor lui de soare cu intelegere.Am stiut de prima data ca are o poveste de spus.
Oricine il asculta, nu se plictiseste.E asa ca un Pan care in loc sa cante din fluier pentru a atrage norodu salbaticiei in jurul lui, acest Pan isi foloseste chitara.Isi canta iubirile si dorurile.Si tristetile si amintirile.
Si nu canta oricand si nu povesteste oricui.
E o placere sa-l asculti.Oriunde s-ar duce in lume, va duce cu sine o parte din spiritualitatea locurilor sale, o parte din salbaticia aia primordiala, o parte din cantecele neamului sau.
Cati oameni poarta cu sine locul in care s-au nascut?Multi uitam de noi, multi ne lasam prinsi in furtuni si ajungem sa nu mai stim de unde am plecat.
Dar uneori cand raman pe drum fara bani de tren ori de ocazie, de se-ntampla sa aiba treaba prin partea locului, se opreste si-mi face si mie loc pentru putin timp ce-i drept in masina lui cu flori vopsite.Si acolo-n masina hippiota incepe de fapt o alta lume.
Dar ca sa intelegi cu adevarat drumurile vietii, trebuie macar o data sa le strabati cateva statii in masina colorata a lui David.

Naravu din fire.

2010-11-21T19:22:00.000-08:00

M-am trezit brusc acu vreo ora.Dormeam asa de bine...primisem bonus de la inconstient un vis.Vis clasic fain din ala in care nu cazi in abis cand mergi pe o strada cunoscuta si nici nu vine vreun balaur sa te bata pe spinare.Nope.Visam ca mancam cartofi prajiti cu bacon (pe care scria Sunca afumata.Prod: Dumbrava Rosie, judetul Neamt.best before: 11.11.2010.Cu toate ca era expirata sunca aia, mie asa mult imi placea.Nevermind.
Ma trezesc.Miros puternic de spirtoase-n nari.Ma, ceva nu e-n regula cu mine, imi zic.Ce pana osului de peste se intampla de ma trezesc in puterea noptii si simt miros puternic de etanol?!Ultima data cand am verificat inca era praf pe birou si pe spatarul de la scaunul aferent biroului asa ca nu avea cum sa miroasa a spray de curatat mobila.
Nu am asa ceva in casa.
Deci, how come, mama mia?Ducandu-ma asa la baie, mi-am dat seama ca am mai simtit mirosu asta de etanol si ieri atunci cand ii povesteam unei dudui ce nevoie mare am eu de un loc de munca.Femeia ma asculta cu ochii rapitori ai unui caine maidanez care incearca sa o faca sa inteleaga pe o venerabila pensionara ca nu vrea sa fie castrat.
Mie-mi venea in nari miros de bautura.Ce naiba.Am iesit din biroul femeii, mirosul de alcool sa inceteze, pace.
Acu doua zile eram la un seminar, profu vorbea, eu chiar imi dadeam interesu' si deodata numai ce simt mirosul de etanol in nari.Pfoai, sa nu turbez?De ce acum?De ce??Mi-am adus aminte deodata de perioada primei facultati si de Bucharest Era, cand veneam in anul I la cursuri si cateodata ca sa fac timpul sa se contracte, veneam cu o juma' de Polar.Mama, ce bautura.Polar, frate.Si TCRSS.:X Era misto sa te uiti la prof si sa simti in nari mirosu ala de tarie.Divin.
Si acuma, scriind fazele astea, imi mai aduc aminte de un loc pe unde de ori de cate ori am trecut, am fost beat.Sibiu.Aer rece, ianuarie, tren personal:Brasov-Sibiu cu oprire la Fagaras si Avrig.Muma, deci orasu ala e superb oricum da sa te dai jos dintr-un personal, cu miros de etanol in nari si alcolemie cu ceva procente in sange, si sa respiri aerul ala curat, sa mergi dimineata la 5 si ceva pe strazile orasului si sa te duci pe Podul Minciunilor sa vezi rasaritul si Fagarasii dimineatasi sa mai iei o gura de tarie.
Asta vara eram pe Unirea cand am ajuns pe la 4 dimineata cu o ocazie de la Podul Olt in Sibiu.Mama, si ce vremuri au fost.
Am fost la un pas de a fi internat la centrul de dezalcolizare prin anul 2, adica acum mai bine de un an si ceva, insa nu e posibil sa simt mirosuri straine in nari, acum dupa atata devotament si staruinta.Nu e drept pentru un om care nu bea decat suc de cateva luni(bine ,...si bere, dar asta numa la ocazii speciale cu oameni "noi").Despre terminologia omului "nou" vom vorbi in alt post cat de curand.
Mergeam acu ceva zile pe strada, ascultam o piesa la intamplare, cand colo, apare iar miasma rea de etanol in nari.Simti ca ti se usuca limba si ca vrei...vrei sa bei.
E ora 3 si jumatate la mine n Madagascar si intreaga jungla face nani sub luna de clestar.
Daca mi mai fut noptile aiurea, ma duc dracu'.

Ultima noapte nedormita, monsieur.

Am zis.

Cat de departe poti merge.

2010-11-13T17:41:00.000-08:00

Ai mers vreodata pana la capatul lumii si apoi te-ai intrebat cat de repede te poti intoarce spre casa pe care ai lasat-o prada paianjenilor?Sau ai mers pana la capatul lumii si ai constatat ca e ok sa ramai acolo!?
Capatul lumii se afla oriunde si nu are nicio coordonata geografica, cum nici centrul lumii nu cunoaste asa ceva, iar precum centrul universului care poate fi aici sau oriunde asa si limitele lumii pot fi oriunde.Limitele lumii tale se pot intinde la 2 metri de ultimul copac din spatele casei tale sau se poate afla dincolo de granitele cunoasterii umane.
Am ajuns intr-un moment in care nu stiu sigur daca dincolo de locul in care ma aflu mai exista viata.Cred ca am ajuns la capatul lumii.Iar oamenii de aici, de la capatul lumii par sa nu fie constransi de nimic special, rad, se distreaza, urineaza pe ziduri, vomita-n drum chiar cand tu iesi de la mec donalds si dai sa scapi hamburgerul din mana, te respecta si-ti vorbesc prieteneste.

Oamenii care locuiesc la capatul lumii au cunoscut laolalta neajunsul si disperarea, surghiunul si moartea.Dar si-au pastrat credinta si taria de a crede in alt viitor.Iar viitorul luminos prezis in oracolele stramosilor a venit.
Aici este un paradis al desertaciunilor, oamenii traiesc clipa fara a se gandi ca maine cineva ii va trage la raspundere.Traiesc in vai si in munti acoperiti de negura, se bucura de ploaie, dar si de marea calma, se tem de invazii barbare asa cum au cunoscut mai demult, se tem sa creada ca vor pieri.
Si de aceea si-o trag in masini in fata casei tale noaptea pe la 2, de aia fetele ridica poala si se pisa frumos pe ziduri si de aia la ora 9 si ceva seara vezi pretutindeni tineri beti...orasul e un loc al pierzaniei.Cu toti ne lasam ademeniti de oras.Ne temem totusi de ceva anume.Si ei, cei din centrul orasului se tem.Se tem de acea zi si se lasa prada instinctului.

Dincolo de orasul placerilor pacatoase se intinde marea de la capatul universului.Acum doua nopti am vazut luna oglindita in marea asta de la capat de lume.

Oare cata lume moare la capatul lumii si oare cati se nasc?Maine ma duc la marea de la capatul lumii.

Schimbam registrul sau nu?

2010-11-08T10:50:00.000-08:00

Observand dezvoltarea blogului de-a lungul celor doi ani de existenta, doresc a-mi exprima curiozitatea de a sti daca cititorii mei vor sa facem o schimbare, daca da cum anume, ce subiecte v-au placut cel mai mult, ce ati vrea sa citit mai mult, unde ar trebui corijat, ce va place, ce nu va place.

Pe langa asta, va rog sa bifati cu Da sau Nu la sondajul care este atasat pe peretele blogului referitor la un potential blog in engleza.Datorita, schimbarii peisagistice si mutarii mele(se pare definitive) in regatul cel de peste mari si tari...ar fi frumos sa scriu in engleza, astfel incat si prietenii si cititorii care nu stiu limba romana sa poata citi.Ce spuneti?Le lasam si lor aceasta oroare/placere?

Cum facem?Parasim pentru totdeauna lumea lui alexandros si ne mutam pe meleaguri vestice, mai cunoastem lume sau ramanem aici si mai spargem o samanta, mai radem de unu, de altu?

PS:nu ma mai duce memoria, sa-mi bag ...stiti dumneavoastra ce.Aseara imi veni in minte Noica si Liiceanu, lecturile mele din liceu, si deodata pe nepusa masa, ma trezesc ca nu stiu cum se cheama cercul ala de ganditori cu care se intalnea Noica, si unde a reflectat el asupra logicii lui ares.Mi-a luat 6 minute sa-mi dau seama ca este vorba de Cercul de la Paltinis.
Rusine.

Lumea Noua

2010-11-03T13:02:00.000-07:00

Lumea Noua ne dezvaluie tainele ei.In aceasta Lume inveti sa fii tu cu tine, departe de tot ceea ce ai fi cunoscut candva.In Lumea Noua, de care m-am temut vreme uitata, nu exista nici bucurii, nici griji, nici intristari.Exista doar gandul ca a doua zi trebuie sa fii mai bun in actiunile tale decat ai fost azi.
Astazi mi-am dat seama ca nu mai apartin fostei mele lumi si nu intamplator spun asta, mai ales datorita unei abandonari totale.Este toamna in regatul cel de peste mari si inca nu a inceput sa miroasa a gutuie.Peste tot se vad poteci acoperite de frunze aramii si rosii care iti implinesc oarecum fetisul cromatic.Iti induc daca vrei, o stare de transa...care poate dura doua secunde sau pana la infinit.
Nu am intalnit niciodata in tara din care vin atata pace, in mijlocul toamnei, atata romantism(am spus romantism? :| :|), atata exuberanta, e ca un sfarsit de drama de 400 de pagini, in care eroii dau coltul rand pe rand si ramane Eroul.Ma intreb de ce mnazau scriu siropos la ora asta.
Nu stiu.Ceva ma face sa scriu asa.Scriu pentru ca asa simt.Astazi, mergand pe strazile acoperite de frunze ale unui oras 2/2, mi-am dat seama ca ma simt bine.Ca iubesc cerul si norii, pamantul, ca iubesc dimineata si ca ma simt viu.
Traiesc printre oameni pe care abia incep sa-i cunosc, le povestesc despre mine si despre viata mea, ei imi povestesc despre modul lor de a percepe viata.
E liniste.Mereu este asa.Ploua des.Ma intreb de ce naiba nu se produc inundatii.Cad frunze.Niciodata copacii nu raman dezgoliti.Dumnezeu iubeste pamantul asta.
Azi m-am simtit parte din lumea asta.M-am simtit viu si un nou ego s-a nascut in mine.Un alt fel de a fi.Lumea Noua vrea ca eu sa fiu al ei.Ca orice calator prin lumile existente, e cazul sa ma asez si eu intr-una din ele.Sper ca aici sa se opreasca odiseea cea mare.Iubesc Lumea Noua si simt cum ma indragostesc de ea.

Ar fi ipocrit sa spun ca mai sunt fiul pamantului in care m-am nascut.Undeva, intr-un colt de suflet, mereu voi fi acel fiu uitat al unui pamant aflat in departari de care nu-mi aduc aminte...insa nu pot sa neg cum Lumea Noua se baga adanc in sufletul meu, imi schimba perceptia, cumpatul si imi deschide larg orizontul.

Fiul pamantului sau nu este decat acela care traieste prin el si care se simte strans legat de toata enigma pe care orice patrie o poarta.

visul norvegian (Det norsk drøm)

2010-10-22T15:19:00.000-07:00

De curand am aflat care este cel mai bun loc din lumea asta, din punct de vedere economic si social in care poti trai.Bineinteles ca fiecare dintre noi are un loc mistic, ascuns in sufletul sau, unde se retrage ori de cate ori se simte slab, cotropit sau constrans de vicisitudinile vietii.
Nu despre un astfel de loc este vorba in postul de astazi.Mai exact, este vorba de Norvegia.Este un loc, pe cat se pare de real, pozitionat chiar in nordul mamei Europa, insa ce face din aceasta tara "cel mai bun loc din lume"?
Sa fie economia in plina crestere, sa fie sistemul social bine pus la punct, sa fie educatia gratuita, bursele fabuloase ale studentilor de acolo sau salariile de minim 2800 de euro pe luna?Ori taxele si impozitele care reprezinta 30% din venitul lunar, ori chiriile de minim 500 de euro pe camera,sa fie carierele oamenilor de acolo, afluxul deosebit de mare de straini care sosesc lunar acolo sa munceasca sau sa ramana pentru totdeauna, ori cele 4-5 luni in care soarele este inghitit de noaptea cea lunga, ori arhitectura caselor care par niste bomboane de ciocolata invelite in staniol mov?Ori fiordurile, muntii, zapezile, oceanul, oamenii, cea mai scumpa bere din Europa, cele mai frumoase fete din lume, cei mai multi satanisti pe metru patrat?Cele mai multe trupe de black metal, cel mai mare gdp din lume, cele mai bune fructe de padure?
Toate aceste elemente contrastante totusi, fac din Norvegia o tara de vis.Mereu cand traiesti pe o pajiste, te gandesti ca iarba de pe pajistea din vale e mai verde decat cea unde pasti tu si te gandesti sa lasi pajistea pe care pasti pentru a gusta din iarba cea mai verde din verdeturile posibile.
Si dupa un timp iti dai seama ca Uite, nu era chiar asa cum ai crezut...
Recunosc ca sunt o persoana materialista si recunosc ca acolo unde exista bani, acolo apar si eu...mereu ma las condus de gustul lor si sacrific orice in numele acestei Maha Kali care este banul.
Imi doresc un master in stiintele pamantului.Mi-l doresc pentru a putea intra in industria petroliera si pe piata muncii din Norvegia.Ma straduiesc sa invat norvegiana, tocmai pentru a spori sansele de a fi angajat acolo.Ma gandesc ca daca nu incepi de undeva, nu vei termina profesional nimic, nicicum.
Intrebarea este: voi fi oare fericit dupa ani de zile de truda si de peregrinari?Sau am incetat sa ma mai intreb asta?Pana la urma ce conteaza...plec si n Norvegia daca mi se ofera bani, educatie si un loc unde sa pot dormi...incep totusi sa nu imi mai pun intrebarea "De ce plec?", "Pentru cat timp?", "Pentru ce?" sau "Ce fac cu trecutul?"

Trecutul arde mocnit.Norvegienii, mai nou ard biserici ca sa se incalzeasca, eu mi-am ars fotografii, ganduri, amintiri.Cand plecau pe Marea Nordului, vikingii, ardeau un drakkar pentru a isi aminti ca stramosii lor nu se vor mai intoarce in lumea asta, sa-i bantuie.
Si totusi...acolo e capatul lumii.Norvegia se afla la capatul lumii mele.Dincolo de acest pamant, se desfasoara oceanul, oceanul de vise, moartea si kali yuga.Vreau sa vad Marea Nordului in aprilie, cand este prea cald sa mai crezi ca este iarna, dar totusi nesperat de rece incat sa te incumeti sa faci plaja.Vreau sa vad marea asta inghetata la mijlocul lui aprilie.

PS:36 de lire e o oferta nesperata.Cine ar zice nu, unei excursii de 3 4 zile in Norvegia la mijlocul lui aprilie?Eu unul nu as spune nu, motiv pentru care am rezervat un bilet.Vreau sa cunosc tara asta, satana asta inghetata care ma bantuie si ademenitor, imi spune ce bine va fi daca voi trai acolo...si parca diavolul asta nordic face timpul sa curga in limbi de foc...pentru ca de cand mi-am propus sa plec acolo, nu mai exista nici 4 ani , nici mari, nici pamanturi, nici oameni, nici ganduri...nu exista nimic intre mine si ea.Norvegia va trebui sa fie a mea.

Sa petrecem.

2010-10-20T14:28:00.000-07:00

Un lucru care m-a socat in regatul cel din departari, a fost modalitatea tinerilor(si aici includ si segmentul 25-31 de ani) de a se distra si de a percepe divertismentul.Inteleg ca este normal sa mergintr-un pub, sa socializezi, sa consumi ceva alcool, inteleg ca este normal sa agati intr-un pub sau sa te regulezi in vreo buda cu jeg de 2.3 cm pe tavan si pereti, dar instinctu curateniei se duce dracu dupa 4-5 shoturi de vodka(valabil pentru new-age fans).Inteleg multe chestii legate de distractie si de nevoia de a elibera stress si feromoni in cel mai apropiat mod cu putinta: mersul in club/bar/pub.
Eu nu sunt o persoana cu bani.Sunt o persoana saraca.Nu-mi permit nici sa-mi iau prezervative.Traiesc cu 40-50 de lire pe luna.In alte posturi explicam procesul renuntarii la alcool, substante parfumate, tigari...abandonarea vietii sociale.
Spun asta, pentru ca cel putin in coltul meu de lume, daca nu ai bani, nu te poti distra, nu poti chema pe cineva la tine acasa ca sa tragi o bauta, asa cum se intampla candva intr-o epoca nu tare indepartata intr-o capitala gri, jegoasa a unei tari cu o economie de subzistenta, dar cu un segment de populatie destul de prietenoasa.
Aici nu pot comunica.Nu stiu daca este bine sau rau, daca-mi doresc sa-mi fac prieteni noi, sau sa raman la vechii mei prieteni, nu stiu daca sa ma bag in seama sau sa-mi vad de ale mele, desi nu am venit aici ca sa stau de vorba cu toti si sa fac chermeze zilnic.
Insa mi-as dori sa ma pot distra si fara sa platesc 4 lire intrarea in nu stiu ce local sau sa pot discuta cu colegii de facultate si in afara unei mese pline cu halbe de bere.
Viata, cel putin in felu' cum vad eu lumea, se intinde dincolo de o masa cu halbe, unde lumea incearca sa abordeze din complezenta subiecte expirate, sau dincolo de petreceri tematice organizate de nu stiu ce institutie, unde petreci o noapte cica...spargand cateva zeci de lire(care pentru unul ca mine inseamna banii de mancare lunari), iar dimineata te trezesti cu prietenii cei mai buni, din care, o mare parte iti vor da add pe facebook, mentinand eteric legatura cu tine...dar pe care nu stii daca atunci cand te vor vedea pe strada vreodata te vor saluta.
Viata e mult mai mult, iar modul asta de socializare "cu sila", mi se pare orice in afara de un mijloc natural de a-ti face prieteni.
Aici tineretul se gandeste mai mult cat sa bea in pub maine seara, decat unde isi va gasi de munca maine dimineata.

Eu stiu ca prietenii mei m-au ajutat, ca au fost momente in care bautura curgea nopti in sir, au fost zile in care ne-am impartit painea si zaharul, au fost zile in care am cutreierat muntii, vaile, am dormit pe malul marii si am uitat de noi, ne-am spus vrute si nevrute, am mers la concerte, am zidit case, am cules pepeni, am trecut prin despartiri, prin confesiuni, prin orgii, prin cautari de sine.
Prietenii adevarati sunt aceia care raman ficsi, in colturi de realitate, chiar si dupa 20 de ani.

PS:poate de-aia nici nu-mi doresc sa socializez cu tot poporul.Nu toata samanta de pe camp e buna.Mereu e absolut esential sa o cerni.

Femeia musulmana(versiunea frustrata)

2010-10-11T12:54:00.000-07:00

Acest articol nu se vrea o ofensa la adresa Islamului sau vreo blasfemie adresata societatii islamice de oriunde, insa se doreste a fi un fel de semn al exclamarii scris cu carioca rosie la capatul urmatorului enunt: Feriti-va de magarus, asta...de femeile musulmane.Ca e curve si e moarte dupe pola.

Pana nu demult, credeam ca femeile astea de-si pun carpa-n cap de se dau cinstite, sunt cele mai demne si mai cuvioase din cate a vazut ochiul meu.Dar iata-ma boboc in Regatul de peste mari si tari, si, boboc fiind, naiv si lipsit de initiativa si de orice protectie, (bine, asta am scris-o asa mai mult de umplutura, ca mergea ceva, o propozitie de trecere ceva, intre ce-am scris eu mai sus si ce urmeaza sa scriu mai jos)...si uite-asa se face, dragii tatei ca sunt eu boboc intr-o grupa.Grupa normala, banala, neiesita cu nimic in evidenta, ca toate grupele.

Numai ce cunosc eu pe fiecare din grupa bagandu-ma in seama cu celebrul: Salutnumelemeuestesimiafacutdeosebitaplaceresatecunosc"[uneori fraza asta e deja de rahat dupa 7-8 saluturi pe jumatatea de ora]...nu poti zambi mereu, nu?oricui oriunde

Si dau fratica, de Matusalema, sau Halimah...sau Seherezada sau cum sa-i mai zic: Fatima.Pana mea.Bagati si voi un nume din Clona ceva, Latiffa, Zoraide, nu stiu.

Si vine ea ca Salutnumelemeuestey...sunt britanica, da ai mei is pakistanezi si ea e prietena mea din copilarie care e colega cu noi si e Kashmiri...etc

In fine, nestiind cum sa reactionez, daca sa dau mana cu ele daca sa nu...in fine.Zic:Mi-a facut placere si daca e, tinem legatura pe feisbuc".La care, alpha female zice: Ok, ti-am notat adresa si iti voi da add".

Reminder: fata noastra avea nu doar un val pe fat, ci si o plasa pe ochi.Afghani style.:D

Dupa 48 de ore, ma trezesc cu un add de la o tipa cu nume middle eastern, care s-a dovedit a fi tot Matusalema, undercover, cu cateva poze pe feisbuc, fara plasa care-i acoperea chipul.Ok, toate bune si frumoase...pana primesc urmatoarele mesaje:

"hey sexy, i was wondering if you wanted to come with me to fifty four tomorow to watch some movie and get some free pop corn and drink?I told my father about u and he s anxious to meetcha.My father has gold and i m not that family girl as my cousin, so you can expect more tomorro, after we finish at library.Cya"

Deci:-ei ii place de mine.
-tatal ei are aur si cred ca[asum eu]tatane-su vrea sa ma cumpere
-dupa felu cum arat a intuit ea ca merge sa ne aratam sentimentele intr-un bar ordinar de housareala.
-intalnirea in mintea ei trebuia sa se lase cu un futai.

Bon.Toate astea, la ce credeti dvs ca au condus?Any idea?Daca nu, aruncati-va moratl privirea catre next step.

Next step: blocking(un fel de ignore).Altceva, ce puteam sa fac?

Dar nu, fata mea a cerut nr meu de tel si da-i telefoane si da-i mesaje si da-i si da-i pana i-am zis: "Fata mea, ce nu intelegi tu ca me and you=nothing?nada?nulla?nimic?rien."

Si a incetat.Si acum ma priveste cu ura Matusalema.De sub plasa ei care-i acopera fata.So, ce am invatat noi din postul de astazi: Sa nu devenim prea apropiati cu femeile musulmane.Ca pe urma esti acuzat de viol si cate si mai cate.

Halimah - Nicola
Asculta mai multe audio diverse

Vremea tineretii.

2010-10-08T14:04:00.000-07:00

Ce frumos este atunci cand esti tanar, ce fain e cand numeri clipele alea cand vrei sa cunosti cat mai mult si cand orice inedit reprezinta o noua cale catre niciunde.Ce frumos este atunci cand iubesti pentru prima data, ce minunat este cand stii sa dansezi in ploaie si cand crezi ca soarele doar pentru tine sta pe cer.Ce unic ti se pare fiecare moment cand duci la implinire ceva si parca atunci crezi ca lumea are o latura divina pe care ai ignorat-o pana nu de mult.
Ce frumoasa e vremea asta in care iti place sa ramai, sa iti termini viata si sa o reiei de la inceput.Ce frumoase sunt toate atunci cand esti tanar si cat de infinite si cat de stralucitor e viitorul.
Cand esti tanar crezi ca prietenii iti vor ramane prieteni o viata, ca barurile in care mergi, vor avea usa deschisa si atunci cand vei avea 55 de ani.Ce frumoase sunt clipele in care urci potecile muntilor, cand bei pentru prima oara apa de izvor, ce frumos e cerul verii si ce fain e sa te plimbi pe strazile pietruite ale orasului in plin februarie geros, dupa ce ai facut baie, ce rebel e sa torni vodka pe tine si sa te imbeti din vin fiert cu scortisoara si mar cand afara tempertaura scade deodata sub 0.

Ce frumoasa e perioada asta.

Si ce aiurea e cand ea va fi trecut si te simti de rahat intr-o lume noua.

"Cum sa poti uita vreodata, Varsta cea nevinovata cu nebunele iubiri".

Pentru o cariera

2010-10-02T16:08:00.000-07:00

Pentru o cariera am plecat de acasa, pentru un ban in plus am ales sa renunt la tigari, halucinogene, cafea, ceai verde si bautura regulata.(plus anexe)Am ales sa mananc pe jumatate cat mancam acum 5 saptamani, am ales sa ma rezum la discutii eterice cu cei din jur, am ales sa ma culc la 10 seara si sa ma trezesc la 8 dimineata.Am ales sa mi se para fascinant sa vezi soarele dupa o saptamana de ploaie sau sa privesti catre viitor in ploaie.Am ales sa mi se para un lux bautul unei coca cola light sau sa mananc o ciocolata seara, am ales sa fiu agatat de gagici musulmane noaptea la 2 pe facebook, am ales sa merg pe jos distante care mi se pareau de nestrabatut acum 3 luni.Am ales sa pun pe planul al doilea viata intima( inca mai cred ca exista asa ceva), am ales sa fiu liber prin austeritate, departe de tot si de toate.Mi-am pierdut simtul meu critic si simt ca-mi pierd inspiratia.
Si totusi, asa e inceputul.Inceputul e greu.
Mie-mi miroase a suc de kiwi din ala Rio, nu stiu daca mai tine cineva minte.Trebuie sa ma culc.Toate bune.

With all my consideration,
from the mystery island,
A.

Rafaella

2010-09-02T14:59:00.000-07:00

Stateam in pat si deodata mi-am dat seama ca in ureche imi suna o melodie...imi aminteam fragmente din ea si totusi, oare ce sa fie?Era o melodie pe care nu o ascult des si care ma trimitea cu gandul catre primavara...catre o persoana care avea sa ma surprinda intr-un mod foarte placut si care la fel de placuta e si acum, cand vorbim la telefon, chiar daca nu mai am sansa de a o avea aproape.

Mai intai trebuie sa va spun ca in cazul acestei persoane voi folosi termenul "femeie" si nu ciuperca sau "pizda"...pentru ca e o super femeie.

Sa v-o prezint mai intai:numele ei putin importa, dar am sa o botez "Rafaella", dupa pictorul renascentist ala obsedat de Madonne pline de celulita, Rafael Sanzio.Are 23 de ani, vine dintr-un fain oras al partriei noastre de doar 36 000 de locuitori...si gateste paste mai bune decat ale mele.

Imi amintesc si acum acea zi de aprilie, inainte de Pasti cand imi futeam niste timp undeva sus la Motoare, deasupra TNB-ului, pentru cine nu stie, acolo unde se aduna luzerii si rebelii capitalei sa dea ceva pe gat, deasupra teatrului national.

Rafaella tinea in mana o tigare pe jumatate aprinsa si tragea cand si cand din ea...super asortata gagica...camasa alba, pantaloni negri, sacou, palarie cu carouri.(v-am mai zis ca am o obsesie cu carourile nu-i asa?), daca va amintit cum era imbracata Madonna in videoclipul ala la "Open your heart", in faza finala cand danseaza ea cu pustiu' in fata pizzeriei italiene...
Revenind...si tragea Rafaella din tigarea asta sporadic de parca incerca sa vada prin oameni.
Avea pe masa un pahar cu suc de portocale si in el infipt un pai galben cu umbreluta.Deodata, ochii mei au facut ca la jocuri mecanice, like:Omg...this is it.

Pe masa avea un album cu Gustav Klimt..."omg, again"...deja eram intr-un fel de transa.
Pe masa avea si poseta pe care scria: "Je suis Pierrot, le Fou".Mai tarziu, aveam sa inteleg faptul ca ea traieste intr-un univers care abunda de semnificatie si ca nu este obligatoriu sa studiezi semantica sau semiotica pentru a-ti semnifica in mod original, ascuns lumea.

Avea ray-banii de soare la ochi si mai apoi aveam sa aflu ca "her raybans are her hat best friends".De atunci mi-am propus sa privesc lumea prin raybani.Ah, si da.Este mai colorata lumea vazuta prin acest tip de ochelari.

Incepand cu prima discutie cu Rafaella, draga de ea, aveam sa constat ca lumea este altfel, ca mereu este loc de mai bine, ca frumusetea vine din imperfectiune, ca e minunat sa dansezi in ploaie, sa iti ingropi picioarele in nisip, sa gatesti impreuna sau sa asculti muzica buna alaturi de un vin bun, sa respiri arta si sa nu-ti fie rusine sa arati cine esti, sa umbli descaltat prin tarana sau noroi si sa discuti despre Dali.

Ea a fost prima care m-a invatat ce inseamna sa faci lucruri in doi, fara sa fie acea dragoste.Ea spunea ca luv e bullshit si ca tot ce conteaza este sa faci dragoste cu viata si sa elimini drama din propria viata.Ca prin ateism si libertinism, ajungi sa vomiti elan vital.

Citeam impreuna Kerouac, radeam de incercarile puerile ale novicei Anne Sexton, ne regulam dupa ce rasfoiam cate ceva din Ruy Murakami, sau incerca sa mi-l bage pe gat pe John Fowles...
Ma indragosteam de viata treptat.
Nu si de ea.
Nici ea de mine.

Si tocmai asta era farmecul...ea traia prin arta, isi crea in fiecare zi o lume noua in care imi placea sa ma aflu si din care nu vroiam sa plec...dupa ea viata era o piesa de arta fina.

Seara urcam treptele TNB-ului si eram iar ratati pentru 3 4 ore, deasupra lumii...eu ii spuneam in franceza bancuri murdare, ea ma ciupea de firele de par de pe degetele de la picioare.Si imi placea.

Pe urma mergeam la Cora, luam un vin rosu si il beam acasa la ea.Ah.Si avea altarul ei in micuta garsoniera, patul cu cearsafuri hippiote in care statea trantita o bicicleta rosu cu portocaliu.

Si mancam zacusca si radeam, si mestecam amandoi morocv ras si salata de icre si unt de arahide si beam vin frantuzesc sau gin cu coji de lime.
Si cu una, cu alta, trecea seara.
Ea m-a invatat sa fiu liber.Poate eram liber si inainte sa o cunosc pe ea, dar acum stiu ca oriunde as fi sunt liber si ma pis cu jet pe oricine care doreste sa-mi incalce libertatile.

Rafaella se autointitula o "propovaduitoare a dragostei"...fata asta traia prin picturile ei, prin mancarea ei, prin oamenii ei, prin muzica ei si cartile ei...era o artista deplina.
Nu stiu daca ma futeam cu ea sau cu felul ei de a fi.Chiar nu stiu.

Dar cert e ca Rafaella a stiut mereu sa-mi futa creierii si inca stie...cu felul ei de a fi si prin cultura, imaginea si atmosfera pe care o creeaza.

Nu sunt multe muieri ca ea si e pacat, pentru ca vezi, nu toate au capacitatea sau predispozitia sa ofere si celorlalti.Cu spiritul ei vizionar, ea a intuit ce va fi in viata mea in urmatorii 5 ani, si in a ei in urmatorii 20.
Traia prin culori si prin cuvinte.

Ascultam impreuna indie de toate felurile, Southern Rock, folk, Americana, grounge, muzica clasica cat cuprinde.
Dupa doua luni de relatie tip fuckin buddies and best frendz eva, cu sprijinul ei moral am reusit sa trec peste megasesiunea pulii.Si iata-ma-s...in ploaie, in noapte...Rafaella imi apare in minte.

Am sa-i scriu o scrisoare lu Rafaella si am sa o scriu de mana si am sa i-o trimit cu Royal Mail sau nu stiu...o sa prind seara o bufnita polara si am sa o amenint ca o violez salbatic daca nu ia scrisoarea mea in cioc si zboara pana in Bucuresti sa i-o lase pe terasa d-rei Rafella.

Pentru suprarealism, pentru curente, pentru nopti impreuna, pentru Kerouac si pentru Llosa, pentru mirosul de santal si pentru plimbarile pe bicicleta, pentru viitoarele plimbari prin ploaie, pentru bucatelele de arta, pentru serile in Control, Fire si MNAC...pentru toate astea, iti multumesc.

Te iubesc,

Rafaella.

si inca-mi suna in minte cantecul asta! !!

Ultima zi de vara

2010-08-31T14:59:00.000-07:00

S-a dus dracu si vara...nimic special pana la urma.Ca orice om cu dorinte neimplinite(a se citi nesatisfacute), cu planuri ambitioase care fermenteaza de secole si care mai au mult si se fac alcool etilic, se gandeste cum sa refuleze.
Aseara ma gandeam av cors, la tipurile marcante de pizde existente pe strada:pizda-suflet(careia ii vom spune Anima), pizda-revolta, pizda-constiinta, pizda-oscilatie, pizda-mistica...
E exact ca intr-un tablou de-al lui Dali, in care speri sa poti vedea mai mult intr-o femeie si totusi nu poti...vezi doar latura trupeasca, acea latura care se vrea spirituala, fiind demitizata totusi.
Ma gandesc ca vara asta a fost destul de solicitanta si na...puteam sa fac din ea un cadru demn de "Intoarcerea la Laguna Albastra"...dar lagunele verii asteia n-au fost asa darnice...mai ales ca tre' sa fii mereu fresh.

O perioada m-am lasat consolat de noptile petrecute cu Ms. T si cu Ms R si pe urma mi-am dat seama ca intrase in jos Thais, despre care v-am mai povestit.(Thais inca ma urmareste, dar am facut un pact ca daca ramane la fel de sincera in desfraul ei, o sa ne intalnim sa ne futem printre picaturi in vacante...Thais nu zice niciodata NU la pl!)

Dar, ca toate ale lumii si Thais a disparut saracuta odata cu fostul eu.O sa-i duc un buchet de zambile si o sa o rog sa ma-nvete sa joc scrabble(ca nu stiu) si eu o sa-i fac paste a l'amatriciana cu branza...si o sa ascultam treburi de-alea triste rau etc...

Thais era obsedata de Kumm si de Grimmus :( si eu a trebuit sa par in aceeasi masura de obsedat o perioada.

Stii, cateodata asa rau imi pare ca n-am tinut la ea.Faina fata Thais asta.A fost candva prima care m-a facut "curv".A zis ca termenul asta e specific barbatilor ca mine, adica alora care simt nevoia sa insele mereu si sa caute fericirea de 1 ora-doua prin alte paturi.

In ultima zi a verii am fumat o tigara.Nu am simtit aerul toamnei, dar in curand il voi simti din plin...nu stiu dcaa in mine va mai fi vreodata primavara sau vreodata vara, nu stiu daca se va mai face schi sau daca vor mai fi alunecari de teren, dar va ploua mult...iar constiinta mea va fi o ploaie rece, o ploaie care dureaza, asa cum e ploaia englezeasca.

In ultima zi de vara puteam sa merg la biserica sa-mi fac confesiunea, puteam sa ma holbez la oameni cum trec sau sa ma uit la pisicile din curte cum trec prin gradina noastra ca printr-un teritoriu strain, pe care trebuie sa-l strabata pentru a ajunge undeva bine determinat...sau nush, puteam sa ma asez cuminte in fata pc-ului si sa downloadez niste porn unguresc, anii '90-'95...dar as fi cazut in ipostaza unui labar de liceu si nu...nu in ultima zi a verii.

Deodata mi-am dat seama ca nu mai merge joaca.De-acuma toate Ms T si Ms R trebuie sa stie ce pot oferi si ce vreau sa primesc.Ce plm poti primi in 3-4 ore?Ce spunea Coelho ca primeau personajele sale in 11 minute.

Si vreau ca domnisoarele mai sus mentionate sa ma surprinda si sa stie sa se comporte ca niste femei, nu ca niste rebuturi sau ca niste ciuperci.Si nu, nu sunt misogin(bine, putin) dar orice femeie are doar o sansa.(cade cortina, actorii se duc la wc sa-si faca putin nevoile)

Sunt nascut vara.Am ratat-o.Ma simt un ratat.

PS:imi doresc foarte mult bocanci de la HM si vreau sa merg sa-l vad pe Dani Filth la concert.Si deocamdata n-am bani.Da, stiu.Da asa mult imi doresc.
A...si mai vreau sa ma duc la sala, din nou.Mancatu in continuu face rau.Si ciupercile nu vor tipi cu burta, desi li se spune prin revistele glossy ca uneori burta e safe.

Ca si cum nu ar fi nimic...

2010-08-29T13:41:00.000-07:00

Hai sa ne imaginam ca nimic n-ar fi si ca intre noi si univers ar fi niste vid.

Ce face?Ce?

2010-08-26T12:54:00.000-07:00

Ce poola mea.Am ajuns la concluzia ca soarele rasare la fel de des de cate ori apune.Departe de a fi un truism, mult timp am trait cu credinta ca soarele apune mai des decat rasare.Ce dulce era aerul noptilor.
Acuma ma scot din sarite pasarile care incep sa cante la 6 dimineata.Pentru cei ce nu stiu, in fata casei alor mei, si-au facut veacul de vreo 3 ani jumate niste papagali verzi.Ciudat cum incalzirea globala si migratia speciilor aviforme afecteaza trezirea mea de dimineata.Imi bag ceva in ei.Nu asta ma macina.
Acelasi lapte cu cornulete, cu baghete din orez cu scortisoara sau cereale cu ciocolata, acelasi unt pe paine neagra, acelasi gem de fructe-de-nu-ma-uita, aceeasi oranjada.
Pe zi ce trece imi fac iar ordine prin haine, numar camasi, pun curele deoparte, descopar ca nu ma mai incap pantalonii, o camasa sta sa pocneasca pe mine, incep sa numar prezervative nefolosite de peste o luna, ma indragostesc de pantalonii mei de piele si renunt sa mai alerg seara.Care-i vrajea pana la urma?
Imbatranesc?Mi se rupe?Ma ingras din prea multa nesimtire?Posibil.
De ce nu ma mai framanta nimic si de ce visez noaptea?Imi vine sa ma cac pe felia de paine din dimineata urmatoare.Am sentimentul iluzoriu unui protagonist dintr-un film din ala de duzina din Franta anilor '70-'75 cand actorul stia ca si maine va repeta aceeasi scena dar va trebui sa se prefaca tocmai ca e ceva neprevazut.
Al dracu neprevazut.
Descopar ca oriunde as fi in lumea asta, mereu exista un motiv recurent.Si recurenta e grava, undeva aproape letala.
De ce mie mi se rupe cand exista unele beibi carora incepe sa le pese de o fantoma de-a mea?Cand or sa-mi suga poola or sa constate ca raman cu aburul in gura.Nu e indicat sa sugi pl la fantome.Banuiesc.
Si stai...maine e dimineata.Cacat.Imi pun perna-n cap si o sa ma rahatesc inca o data pe incalzirea globala ca a adus flegmele alea de pasari din junglele amazoniene sau africane direct in palmieru' din coltu strazii.Daca aia au conceput KFC, eu as crea brandul:RFFP..Rome fried fucking parrot.

Tout a l'heure.

"Sadistic cuts that form allegiance from within
The seasoned crap we take to form a better grin for granted
I'm no exception?
The pole of ressurrection
We play it up then we die, ignorance, sacrifice, glorifying " (am bagat si eu doua versuri ca nu-mi cer de mancare)

Doua vorbe despre baietii astia: canta fain, fac muzica, is din Fetesti, undeva prin Ialomita, am fost la un concert de-al lor, ii ascult de vreo trei ani, stiu sa transmita ceva, de fapt is ceva cam mult pentru patria noastra.A, si n-am baut cu ei la masa.Ziceam si eu asa.

Maiden brings back memories.

2010-08-19T03:29:00.000-07:00

Aseara stateam si ma gandeam la o senzatie deosebit de placuta pe care am trait-o undeva in aceasta lume chiar toamna trecuta.De obicei am amintiri puternice legate de unele piese si le asociez cu stari de spirit.
Stiu ca era sfarsitul de octombrie in Londra si decisesem sa ies intr-o dupa amiaza pe la orele 18:30 cand aproape se insera din casa.Am ales sa merg pe niste strazi inguste, sa fiu atent sa nu ma calce vreo masina, si dupa vreo ora si ceva de mers pe jos, am ajuns in Hyde Park.Lume putina, alee pline cu frunze si cu diverse chestii pe care vantul rece le aducea de pretutindeni.Mergeam fara sa ma uit in jur, ca si cum ceva anume ma indemna sa merg spre un punct nevazut.
La un moment m-am asezat pe o banca si mi-am aprins o tigara.Un boschetar se bagase la 3 metri in niste tufisuri uscate sa se usureze cred.Nu l-am mai vazut iesind.O fi avut vezica prea mare.O veverita tasnise de undeva din iarba si urma si ea o traiectorie ce parea bine cunoscuta.In orice caz, cauta mancare sau cauta sa fie in centrul atentiei.

Spre sfarsitul tigarii, mp3-ul de la acea vreme imi ofera spre ascultat Maiden cu fear of the dark...ascult io versurile, ascult, ascult, ascult...si deodata, imi dau seama ca nu mai exista nici timp, nici spatiu.Eram doar eu, aerul toamnei, aerul rece, maiden...eram eu...

Dupa vreo 4 minute de delir, imi dau seama:Ba, chiar sunt in Hyde Park si hey, lumea s-a cam dus.Bineinteles ca m-am mai plimbat vreo ora si ceva pana pe la vreo 21:15, dupa care m-am urcat intr-un autobuz si am facut un dus cald.

Niciodata nu mi-am explicat momentul ala.Nevermind.

De ce ai face asa ceva?

2010-08-18T04:52:00.000-07:00

Mahatma GHandi candva zicea ca cica sa fii tu schimbarea pe care vrei sa o vezi prin jur.Eu sunt miop, deci nu pot vedea cu acuratete tot ce este in jurul meu.Asa ca de cele mai multe ori lucrurilor covarsitor de importante si neimaginabil de esentialo-strategice din viata mea le dau skip.Si fara multe chemari in instanta de catre constiinta.Si asta pentru ca eu nu vreau sa schimb pe nimeni, nu vreau sa ii impun nimanui cum sa se comporte si ce cale sa urmeze.
Plm.
Daca as avea sansa sa schimb ceva in lume, ar fi culoarea cerului sau forma sticlelor de vodka, dunno.Ceva care sa fie cu adevarat wow.Ah, sau felul in care se invrate apa in wc cand tragi apa.E minunat.Ati auzit vreodata cum face apa cand o trageti dupa ce faceti treaba mica sau caca?Se aude asa:shhhhhh vjjjj...e ca un val de mare inspumat.:x

Asa revenind:de ce ma lasa pe mine rece incercarea individului de a schimba lumea: pentru ca e ilogica si niciodata minoritatile nu au facut revolutii de amploare, niciodata buturuga nu a rasturnat carul mare, desi proverbul ala zice alta.Da' io cred ca proverbul ala a fost inventat de tipi gen aia de considera voluntariatu o forma de distractie si un fel de carte de identitate.

Mie nu mi se par cul sa faci munca neplatita.Fac ceva, imi dai bani.Daca nu, imi sugi pl.

Vorbeam mai sus de ce e nesanatos si neimportant sa schimbi pe cei din jur.Pentru ca nu poti.Poti in schimb sa-i ajuti pe cei din jur, incercand in primul rand sa te intelegi pe tine si apoi pe ei.(alteritatea e o problema al dreacu de naspa atunci cand intra in ecuatie factori gen instinctul de autoconservare)

Nu conteaza unde vrei sa ajungi sau cate drumuri ai batut sau cat de unic si de rebel esti.Lumea nu mai are nevoie de modele morale.Omul traieste si realizeaza actiunile in functie de necesitate.Devine din ce in ce mai reticent si din ce in ce mai violent atunci cand i se impun lucruri.Si esti bou daca nu intelegi.

Terminati dracu odata cu pacifismele astea si cu aerele de woodstock in 2010:nimeni nu e Joan Baez si tu, aia de te dai mare figuranta,cu moaca de Milka(lufle) vezi ca nenea de i-ai supt pula aeara in buda din nu stiu ce pub, nu era George Harrison.Eroare.Vezi?Data viitoare, lasa aerele de hippioata acasa.Lumea nu poate fi schimbata.Pacat.Asa ziceam si eu.

Lumea nu s-a nascut pura, noi nu suntem vreo specie unica si sfarsitul lumii nu va veni in 2012.Hai ca ma duc pana la wc, sa ma uit cum se roteste apa.Tinem legatura.

Si sufletu-mi e alcool.

2010-08-16T11:24:00.000-07:00

Vreau sa ma imbat crunt.Inconstientul meu e o tarfa nenorocita care ma ademeneste cu vise in care chiar ma depravez si imi tranteste realitatile unor dimineti sterile.Eterice, lipsite de viata.

Nu ma bucura micul dejun variat al fiecarei dimineti nici infinitele bucati de painica prajita mancate in gradina, simtind aerul marin.Vreau sa fie seara si sa ma depravez in ultimul hal, sa plec in munti undeva, da undeva salbatic rau sa fie doar o cabana, sa-mi iau laptopu' si doua boxe in traista si sa ma opresc intr-o cabana, o alcatuiala din lemn ceva.

Si sa-nceapa betivania, sa beau si vin rosu tare si bere si vodka si gin si scarboasa sangria care devine deliciu atunci cand mai ai 3 minute si borasti.Si vreau sa borasc in poala cuiva.Si pe urma sa ma pis pe o floare de colt(ce urat a sunat asta din partea unui viitor specialist in dezastre naturale si stiinta mediului)...in fine, la momentul ala orice floare de colt si iasomie devine o tufa.Si pisatul o va face mare.

Vreau metal si bautura.Sariti.Adica stai, ca n-aveti cum.Atuncea beti un Jaggermeister pentru mine.Ok?Dati-l repede pe gat.

Ah, ca bine ziceam la inceputul odiseei mele prin viata:caut oameni.Mai trebe sa mai trec niste munti si niste mari ca sa-i gasesc.Pe pamanturile astea unde ma aflu acum, oamenii nu sunt capabili sa inteleaga nevoia sufletului meu...depravarea...da din aia porno-satanica.

Cacat.Maine trebe sa ma duc cica la Biserica deoarece e nu stiu ce sarbatoare.Poate reusesc sa fac muci o maicuta carmelita.Ma mai gandesc.Daca nu-mi ofera bautura, ii zic ca masa a conceput-o cu Iisus si nu o va lasa sa intre-n Rai decat daca se lasa fututa-n gura de Sfantul Petru si alti sfinti.

Ma bag la nani.(si nu, n-am tras nimic pe nas)

Sa ne dea Domnul de toate.

2010-08-08T16:00:00.000-07:00

Ce-i cu atata deznadejde in lumea asta?Ce-i cu atatia oameni care se tem de soarta?Ce-i cu teama asta depasita de necunoscut?Daca o sa pasesti doi metri in fata promit si jur cu mana pe fundita si cu curu pe olita ca n-o sa mori.Daca o sa incerci sa schimbi lumea, nimeni nu o sa observe.Si nici visata statuie nu-ti va fi ridicata din lipsa de fonduri.
Cel mai bine e sa-ti urmezi calea, sa iti apropii departarile, sa infrangi fricile si sa nu cedezi niciunui loc, niciunui curent al vreunei epoci.Te-ai nascut om al intamplarii intr-o lume care singura nu stie cum a aparut si-si anticipeaza in mod necunsocut sfarsitul.
Nu o sa mori pentru o cauza nobila, pentru ca al tau suflet este murdar.Nu o sa faci 8 copii pentru ca nu vei avea cu ce sa-i hranesti si mai apoi cu ce sa-i imbraci.Nu te vei aseza in mai multe locuri simultan pentru ca vei uita cine ai fost.
Si cand vei uita, te vei regasi.Anii vor fi trecut peste tine, Adam.Dar Eva tot curva va ramane.Mereu va ramane asa.
Ia-ti destinul in mana, paseste.Ingerul lui Dumnezeu te asteapta pe treptele ce conduc catre Purgatoriu.Isi mananca pachetul de dupa amiaza, invelit in ziar.Iti arunca o privire obosita si uita sa rada.
Haide, urmeaza-l.Vezi-ti de drumul tau.Fa-ti curaj si cucereste lumea.
Femeia tot curva ramane.

Allons-y.

2010-08-02T07:14:00.000-07:00

La capatul oricarei bucati frante de pamant incepe o mare.La capatul oricarei mari se casca un nou uscat, o noua lume, alte vicii, aceleasi clisee, niste forme reciclate, aceleasi zile si nopti...noi vise.
Fiecare om are dreptul sa viseze si nu conteaza cat departe speram sa ajungem cu gandul, nu importa sacrificiul pe care trebuie sa-l facem...odata ce am ajuns la stadiul de existenta artificiala...nu cred ca mai poate fi imbunatatit nimic.
Este jocul lumii, al copacilor, al muntilor, al oamenilor, al drumurilor.Anul asta am invatat sa ma reindragostesc.De drumuri, sa le iubesc si sa ajung undeva aproape de infinit calatorind.

Mereu mi-a placut povestea aia scrisa de JRR Tolkien, inainte sa atinga apogeul cu Stapanul Inelelor...e o carticica de vreo 200 de pagini numita "Hobbitul" si acolo arata de cata stapanire da dovada o fiinta simpla cum e hobbitul, cel care nu vazuse mai departe de granitele Pamantului de Mijloc si de fundatura in care traia si in care hora de la fiecare sfarsit de saptamana era singurul mainevent din regiune.

Pornit in lume, creatura paroasa invete sa fumeze, sa socializeze si sa zica in temrenii lui de intelegere ca "sky is no longer the limit"...si totusi...cand se va fi intors in Fundul Sacului, va descoperi ce singur si ce batran e...si ca si-a ratat tineretea umbland pe drumurile unei noi lumi.
E important ca in lume sunt drumuri si care duc mereu spre ceva necunoscut.Am sa ma bucur de maine incolo de necunoscut, voi umbla prin lume si voi cauta oameni.Voi sadi un copac, voi pune bazele unei case si candva a unei familii...

Iar Dumnezeu ne da drumuri iar noi alegem cai...caci necunoscute ne vor ramane mereu aceste cai.
Drumurile sinuoase, meandrate, mereu vor avea rolul de aii indrepta pe oameni, de a le trasa o cale dreapta intre doua puncte.Cam asta este paroxismul vietii.

Ah.Uitai sa mentionez.Am trantit poza cu moaca mea ca o trimitere destul de voita spre vechiul meu ego care a cazut la datorie infrant acum ceva secole.Saracul de el.

Sunt oameni care aleg sa nu plece in necunoscut, in lume pentru a-si intalni destinul...sunt oameni pe care destinul ii cheama si aceia nu se vor satura pana nu vor ajunge la El.La destin...care e si Bine, e si Extaz, e si Adevar, e si Frumos.

Ma bucur ca sunt un om adaptabil in medii straine si ma bucur ca simt chemarea valurilor din marea sudului.Voi inota prin ea chiar daca toate panzele mi se vor fi inecat...stii ca inapoi nu exista cale...nu-ti ramane decat sa-ti iei iar traista in spinare si sa urci muntii si vaile si sa bati potecile salbaticiilor si ale mediilor urbane din lume.Destinul te poarta si daca-ti place, lasa-te purtat...respira aerul rece al noptilor si arunca-te in necunoscut.Invata sa renasti si sa speri in continuitate.Este ca un ciclu care nu trebuie intrerupt.Lasa viitorul sa vina la tine si invata noile legi ale unei alte firi.

Si cand cea din urma lumina se va fi stins in calea mea voi sti atunci ca am ajuns pe un pamant al fagaduintei de mult visat.

Ca sa ajungi departe trebuie sa stii sa spui la revedere.In mai putin de 12 ore voi fi in zorii unei alte lumi.Lumea trecutului este plina de ruine si in curand corbii si pasarile noptii vor veni sa se hraneasca din cadavrele propriilor mele amintiri.Sa lasam asadar ruinele deoparte si sa construim o alta lume.

La revedere, Romania.Ramai cu bine.Iti doresc un viitor mai bun decat perspectiva propriului prezent.Ramas bun.

"Freedom comes when you learn to let it go, Creation comes when you learn to say no."

Degetele mele sunt murdare, sufletul imi este praf.

2010-07-31T21:25:00.000-07:00

Destele mele is murdare, sufletu-mi este praf, mintea e impartita in colturi, trupul se zbate in rascruci de poteci in miez de noapte.Nu este vreo fraza pompoasa, cu elan poetic ci este ceea ce simt.
Astazi am inteles ce inseamna sa stii ca maine oamenii pe care ii consideri prieteni nu vor mai fi.Ei nu vor mai fi din cauza ta.Doar cei ipocriti pot crede ca distanta nu este un mijloc de separare a persoanelor si in timp chiar o bariera de comunicare.Ar fi o mare prostie sa crezi ca prietenii "daca-ti sunt prieteni" te vor astepta o viata.Nu.Nimeni nu asteapta o viata.Am ajuns la concluzia ca eu cunosc oameni deosebiti pe care datorita miilor de kilometri nu ii pot intalni foarte des si de aceea ne vedem mai rar.Si cand ne vedem descoperim ca lumea triunghiulara sau rotunda sau elipsoidala.
Cand alegi sa pleci, alegi sa parasesti o lume pe care o stiai deja.Alegi sa devii altul.Din pacate oamenii se schimba.De multe ori in rau sau in si mai rau.Si eu ma voi schimba.Mi-am futut o seara gandindu-ma daca ma voi schimba si cum anume ma voi schimba.
Stiu ca omul devine si crede pentru a deveni insa nu este de ajuns doar dorinta de a schimba permanent ceva.Schimbarea de multe ori este inevitabila si vine mereu in timp, fara sa ne automipunem asa ceva.
Mi-am inecat azi noapte destul creierul in alcool...am fost pentru ultima oara in rockoteca mea preferata, am dat pentru ultima data din cap, am borat pentru ultima data...am simtit pentru ultima data atmosfera aia...aia, neverm.
In dimineata asta mi-am condus unul din cei mai buni prieteni la aeroport.Sunt fericit ca va ajunge cu bine in tara sa, sunt nefericit ca cineva drag lui a parasit aceasta lume.Mi-a zis ca nu ma voi schimba, ca voi invata multe si ca degetele mele murdare si pline de pacat se vor spala.Stiu ca el e unu' din aia care or sa ramana prieteni.
Mi-a mai zis ca ploaia cea mare va cadea pe acoperisul noii mele case.I-am spus ca vara viitoare voi veni la el acasa si voi invata de la oamenii locului sa traiesc asemeni lor.Si mi-a zis ca putini oameni stiu sa se bucure de ultimele clipe in cele din urma locuri cu ultimele forte asa cum eu am facut.

M-am intors acasa si mi-am gasit camera goala.Niciun ecou, niciun sunet.Un motan care ma privea nedumerit.I-am zis ca vom merge departe...si acolo unde vom merge, el va prinde cei mai mari porumbei si ca voi avea mult mai multi bani sa-i cumpar whiskas si nu pate si conserve din carne cum ii dau acum.
Motanul are incredere n mine si pot marturisi ca multe spune privirea unei pisici.
Nu e loc de intors din drum, nu e cale care sa nu poata fi batuta, nu e loc in aceasta lume care sa stea in drumul pe care singur mi-l voi face.
Chiar daca mintea mea a cunoscut multe orori, chiar daca ego-ul meu nu mai are ce pierde sau ca trupul este prea murdar pentru a pretinde sa fie curatit trebuie sa dau o noua sansa lumii si sa proiectez un nou orizont asupra unei futeri de creier.Ca asa e misto cand esti tanar...sa cauti sa intelegi si sa cauti sa-ti reprezinti.Si mi-a venit asa deodata un chef de reprezentat lumea intreaga si de pus bazele unui post-existentialism...unui curent care pune individul mereu tete-a-tete avec soi-meme...sa se-ntrebe cine poola mea mai e el zi de zi.

Asa cum imi spuse amicul meu, sa las totusi ploaia cea mare sa spele tot.Si nu de alta, dar pisicul meu trebuie sa fie ferit si cu mainile murdare inca de mizeria lumii intregi, voi construi o pluta, pentru ca uneori nu trebuie sa dezamagim pisicile.

Iar de Craciun va ninge si o buna prietena va face cozonaci si sarmale si va avea vin pe masa, si o voi revedea.Si se va bucura.Cel putin asa i-am promis in dimineata asta.O voi regasi de Craciun intr-un alt colt de lume, poate diferita de fatuca de care mi-am luat ramas bun in dimineata asta.
Si va ninge peste Paris frumos de Craciun si vor veni nebuni sa se deie cu sania...who knows?

PS:De ce unii indivizi nu se imbata dupa 7 beri si 2 shoturi de tarie?Sa fie o constiinta superioara pornirii hedoniste?Poate exista atata stapanire in natura umana si atata ura in slavile ceresti?

Bagaje.

2010-07-22T11:53:00.000-07:00

De cand ma stiu, am calatorit prin viata fara bilet...fara teama unei amenzi venite din partea unui controlor care sa-mi spuna verde-n fata:"Hai, baiete, da-te jos la prima".
Dar lucrurile astea le stiati si din scurta descriere despre mine, batuta-n tinte aici pe blog.
Dupa cum reiese din titlu, incepand din aceasta seara o sa facem bagaje, o sa impachetam lucrusoare, o sa aruncam la gunoi rebuturi, o sa visam la alte chestii noi.
Dar ce chestii ne trebuie?Ce rebuturi trebuie aruncate?Bagaje si iar bagaje, sprayuri, aparate de ras, tricouri, chiloti, prezervative, plicuri, poze, accesorii, hanorace, blugi, camasi in carouri, camasi baltate, camasi uni, camasi negre...Ajung la concluzia ca jumatate din sifonierul meu este negru.Da, ce chestie...dar nu va mai fi.Negrul a reprezentat mai putin suferinta, oarecum trecatoarea durere, mai mult eliberare si desfrau.Si m-a definit si cu un soi de introspectie recunosc cu mana pe inima ca inca ma reprezinta inca.Este un mod de a fi si de a intelege felul meu de a relationa cu cei din jur.Am fost depedent de fascinatia negrului dinainte sa fiu incercat de viata si dinainte sa-i cunosc toate fatetele...
Mai am 10 zile...pana imi iau larevedere pentru totdeauna de la locurile in care m-am nascut, de la Bucuresti si de la oamenii lui, de la prieteni, de la motan, de la colegele de apartament, de la porcusorii de Guineea, de la copacii din fata blocului...de la cainii maidanezi care nu m-au lasat sa dorm mai bine de 8 luni si de care m-am temut mereu sa ies din casa noaptea spre a ma duce spre un non-stop destul de indepartat.
Las aici o viata si unele idealuri pe care la varsta mea multi ar dori sa si le indeplineasca, sa le duca la nesfarsit si sa se mandreasca cu faptul ca au atins apogeul carierei la 29 de ani.
Eu voi incepe o altfel de viata, voi incepe de jos, voi spala toalete si pahare,(iar daca sunt norocos) voi fi implinit cu un job la KFC.Locurile in care ma duc, pe cat de verzi si primitoare par, pe atat de exigente sunt.Ordinea in lume cere reguli, implicit seriozitate si exigenta.
Sacrific zic o tinerete oricum fututa...sau stai ca n-am ce sacrifica.De fapt, in afara de o mana de imagini, n-am ce lasa trecutului, decat gunoaie...doua vieti si un ins.O viata profesionala care niciodata nu a stralucit si care s-a anulat acum ceva timp si o viata sentimentala inexistenta.
Odata cu abandonarea sinelui intr-un colt de realitate pierdut...intarzii sa mai fii omul din trecut.
Bucurestiul mizer, al gunoaielor, al cainilor care urla-n haite noaptea, al aurolacilor si al oamenilor care nu zambesc atunci cand le dai binete sau le multumesti...acelasi oras a fost unul fascinant pentru mine...a fost orasul bodegilor, orasul betiilor, orasul facultatii mele, orasul care m-a facut sa-i spun casa, orasul in care am iubit, orasul in care mi-am dorit moartea.
A fost o perioada a vietii.Spun viata, pentru ca ceea ce va urma, va fi inertia.Acceptarea, compromisul.Prognoza de a sti ce vei face maine.
Nu ne vom mai permite sa mai fim atat de visatori...toate visele noastre se vor duce la curatatorie odata cu hainele si tot ceea ce am fost, vor ramane pe veci in tara in care ne-am nascut.
Odata ce omul pleaca, nu neaparat ca uita cine a fost, dar se transforma, iar chiar daca se va intoarce in pamanturile sale, batran ori nu fiind...tara nu-l va mai accepta.Va fi puiul unei acvile care il va da la o parte.
Va fi copilul unei mame care a fost prea batrana pentru a-i satisface exigentele...cui ii va pasa ca eu am terminat o facultate?Cine se va interesa ca eu am fost olimpic la filosofie candva?Cui ii va pasa ca mie mi s-a rupt foarte mult timp despre speta vietii?Sunt un zombie...un mort viu...iar mortii vii nu cunosc nelinisti, nu stiu ce e fericirea si nici suferinta.
Pentru ei noaptea e zi si ziua invers, zilele sunt toate la fel si cei care-i inconjoara sunt surse de energie.

Voi mai rataci pe strazile oraselor din noua lume in care voi trai?Voi mai bea cum am baut?Ma voi mai stresa?Voi mai iubi?Am sa-mi mai doresc moartea?Nu.Nu o sa mai am timp sa fac toate astea.Am sa ma pierd, am sa fug de mine si am sa ma descopar...un om al nimanui.
Voi mai rataci pe carari serpuitoare printre munti impaduriti?Ma voi mai intalni cu oameni care sunt magnifici in simplitatea lor?Voi mai vedea soarele tarii mele?Nu.Oricum ploua de mult in sufletul meu si veneau aurolaci sa stea cu gura in sus sa le pice apa in gura si sa le amorteasca setea.
Ma uit la pozele mele din liceu.Copchil, mdeah...
Sa trecem la bocanci...ma duc cu gandul la muntii pe care i-am urcat, la izvoarele din care am baut apa, ma duc cu gandul departe, pe poteci batute de ploaie si la cabane cu tuica si vin fiert, cu folkisti si cu plete ce matura podeaua...
Amintiri...
Cui ii va pasa ca eu ma voi desprinde pentru totdeauna de o cultura pe care mi-am insusit-o?Nimanui...
In bagaje vad doar iubirea, deznadejdea, noptile pierdute, insomnia,vad perfectiunea si vad cariera ratata, vad bani, vad oameni, vad prieteni, vad case si vai, si lume multa si fum...
Sunt hainele mele...in mare parte nu le voi mai purta...Am crescut, m-am facut mare...iar o judecata divina stie asta.Am crescut distrugandu-ma ca om.Tot ce a fost nu va mai fi sa fie iar tot ce este se transforma pentru a capata o noua forma.
Abandonarea trecutului este grea.Nu e facil sa te abandonezi pe tine...
Imi voi lasa aici totul, zilele si noptile si cantecele si femeile si dorurile si sticlele...si drumurile si toti aceia care m-au facut la un moment dat sa-mi dau seama cine sunt sau sa zambesc...cu alte cuvinte ii voi lasa camerei mele tot trecutul.

Ce-mi vine acum in minte...este doar o piesa, ultima amintire sinestezica, pe care o voi pastra vie o lunga perioada de timp...aceea a trei oameni care cantau intr-o masina seara, sub influenta unor pahare mai multe, intr-un oras foarte frumos al acestor pamanturi, urmatoarea piesa...

Si lumea era a lor...o lume care nu le va mai apartine.Lumea aceasta va fi mult prea vie in viitor pentru ei, atunci cand cu mintile prea coapte o vor descoperi...peste zeci de ani.Sa pornim la drum, prieteni dragi.Allons-y.
.

Calea catre Dumnezeu

2010-07-20T03:23:00.000-07:00

Nu vreau sa fac teoria chibritului in postul de azi, nici sa aprind beculete stinse prin capurile muritorilor, insa vreau sa improsc asa zidul cuvioseniei cu parerea mea porno-schizo-satanica despre calea nealterata de a ajunge la Dumnezeu.
Daca in antichitate, in Valea Indului, cetatenii se adunau pe pajisti si pe ogoare sa cante, sa se imbete, sa arunce cu prafuri colorate si sa faca precum iepurasii pentru a ajunge la imitatia divina, mai tarziu a venit o chestie care poarta numele de Biserica si care a absolutizat abstractul care statea intre Dumnezeu si om.Omul, fiinta, a invatat asadar ca doar daca are o legatura stransa cu aceast lacas de cult, va putea ajunge la mantuire si se va putea realiza.Or, acei oameni din trecut aveau nevoie sa aiba trasata fina granita dintre bine si rau.
Da' in zilele noastre fiecare stie ce-i raul si ce e binele, sau ce se cade si ce nu.
Cum ii putem multumi lui Dumnezeu pentru ceea ce suntem, cum putem fi una cu puritatea de la inceputuri?Cum putem sti ca Jizas stie ca noi dorim sa-l avem aproape?

Exista la nivel de inconstient instinctul de oprimare al dorintelor, acela care practic ne atrage atentia ca uneori ce e mult e nociv.Dar stau si ma gandesc, Dumnezeu nu ar fi fericit cumva sa stie ca noi suntem impliniti si ca in nemarginirea fericirii noastre, noi ne apropiem de el?Dar nu ne putem apropia prin oprimare si cenzura.Isn't it?

Calea de a avea divinitatea in noi si aproape de noi, este practic dionisiacul, desfraul, nelinistea, gloata, framantarea, futaiul, orgia, dorinta de a elibera demonii inconstientului.
Practic, prin sfera sexuala sau prin acte sexuale repetitive, apropiem actul primordial al originii, al genezei.Dumnezeu ar fi fericit sa stie ca suntem impliniti, ca de fapt noi construim sau imitam de fapt crearea lumii.Lumea nu a aparut din neant, iar in concluzie de fiecare data cand avem la dispozitie sansa de a ne uni cu EA, stim ca EA, printrupul ei duce catre Dumnezeu.

De multe ori EA vede in noi pe Jizas, in timp ce noi cautam un prototip al Mariei Magdalena care doreste sa se elibereze pentru a se umple de divin.Spun asta pentru ca eu nu pot vedea sfera mistica fara sexualitate.Chiar si cand intru intr-un cimitir, fac conexiunea cu ideea de spirit, de fiinta, de unitate...iar fiinta are un caracter consumerist.

Pentru a ne deplasa consumam orice resursa.Sexul paote fi vazut ca o resursa pentru a ne apropia de Dumnezeu.In Yoga tantra, nici nu putem concepe o mai bun armonie cu Universul si o mai buna intelegere a vietii dupa moarte fara implicarea sferei sexuale.Ganditi-va numai la schimbul de energii si la fluxul universal.Ar fi o cretinitate sa ignoram legatura intre sex in sine si evidenta legatura in plan mistic pe care acesta o promoveaza.

Cand simtim iubirea, stim de fapt ca, este acolo, iubirea, vesnicul, EL si EA, entitatile creatoare, divine, sublime, perfecta unitate.
Ne eliberam, pentru a ajunge la modelul originar.Ne rugam la ceruri pentru a fi o singura fiinta, ne impreunam nu pentru ca avem nevoie carnala de a transfigura necesitatea, ci pentru ca dorim sa atingem divinul.

Cand facem dragoste, stim ca ne futem proprii nervi, cand ne futem stim ca dragostea lui Dumnezeu este deja acolo.

Cu gandul departe

2010-07-08T21:39:00.000-07:00

O noapte nedormita.Inca una.Nu ma simt obosit.A fost o noapte in care mintea mi-a fugit departe, a umblat hoinara pe strazile pietruite ale trecutului.A uitat o vreme de lume.Nici nu a stiut biata de ea ca e noapte, ca toate pasarile dorm si ca gainile clocesc cele mai mari oua noaptea.Nu i-a pasat.
Mintea unei pasari de noapte zboara departe, in dimensiuni pe care nu le putem masura cu termeni proprii de intelegere.
Mintea mea saraca a facut aseara compromisuri...s-a lasat inselata inca o data, a ales sa piarda.S-a prabusit in gol, beata fiind...a cazut mult si bine.S-a trezit pe fundul unei prapastii, s-a ridicat, si-a lins ranile deschise, a sperat de n ori sa moara din cauza pierderii infinite de sange.
A stat inerta cateva ceasuri.Timpul chiar nu mai conta.A stat asa pana ce i-a venit sufletul la loc.
A stat pe malul unei mari, in plina iarna, a mancat covrigei cu scortisoara, s-a bucurat de fragezimea si de mirosul lor.A fost copil pentru o secunda.Si-a dat seama ca nu mai poate fi.A avut impresia caderii in gol din nou.A avut doar impresia.Nu a cazut.
Vedea siluete, femei, destine.Nu le putea atinge.Erau imagini.Imagini vii care vor ramane acolo mereu.Mintea mea, ca o martira s-a dus sa se roage in catedrala gotica a unui orasel plini de oameni noi, oameni necunoscuti.
S-a rugat o vreme.Dumnezeu i-a zis sa mearga mai departe.Sa-si gaseasca trupul.Si mi-a gasit trupul inert.Hoitul viu, povara pe care va trebui sa o duca mereu.

E dimineata.Nu sunt obosit.Cum am mai zis.Dar vad motanul in fata mea.Cu un ochi doarme, se gandeste la trecut, cu altul ma tinteste.Si adoarme..."iar in visul searbad al unui motan se strang toate visele lumii"...scria pe undeva in Sarmanul Dionis.

A, da...asta e motanul.Puteti sa-i ziceti Set sau Nosferatu sau Saiba sau Little Satan sau Iubire sau Bunny...raspunde la toate numele astea.Se intampla ca am o fixatie cu privirea pisicilor.El a fost muzul meu din dimineata asta.

Ce daca n-am dormit?Mi-am futut iar creierii cu nimicuri, cu stafii, cu pereti, cu imagini si cu sunete...cum e asta de mai jos...daca scrolati mai jos...e o chestie pe care am pus-o pe repeat de ieri la pranz.
(faceti abstractie de numele scabros al trupei...chiar fac muzica buna)...

...si tot ce a ramas in mintea mea acum e o idiotenie formata din imaginea unei plaje viscolite, unde un eu de acum doi ani se plimba cu o sticla de bere-n mana...si cu imaginea unei catedrale gotice dintr-un regat de peste mari...in care nu m-am rugat, dar am cerut un raspuns...pe fundalul muzicii mai jos postate.

PS:stiu ca este un post incoerent.Fragmentat.Prost.Nu pot gandi in enunturi complexe la momentul asta.E vid in creierul meu.

A!si nu mai am ciocolata si nici bere-n frigider.Ma duc sa rastignesc niste vrabii cu capu-n jos.Ne mai auzim zilele astea.

Si uite cum te pot face privirea tampa a unui motan si piese ca asta de mai sus sa scrii treburi ca astea.

Thaïs

2010-07-05T18:04:00.000-07:00

V-am zis vreodata de Thaïs?E copilu' meu si e o nebuna.
Thaïs s-a nascut odata cu prima curiozitate pe care am incercat-o vis-a-vis de intelegerea comportamentului feminin...ea a fost acolo de la inceput.Era prea mare pentru mine atunci.Era prea experimentata si eu nu stiam prea multe.Avea sanii mari, avea buze umede, avea par pe care si-l indrepta sambata seara cu placa.
Ea avea sa ma astepte.Avea sa alerge dupa mine si avea sa-mi bata in geam.Si eu aveam sa dorm si avea sa mi se rupa si nu aveam sa raspund la telefon...
Si aveam sa fiu ocupat...pana cand, intr-o seara, beat fiind am futut-o pe Thaïs.Si ea s-a rusinat ca o fata mare si a fugit in lume.
Si eu aveam sa o caut...desi nu aveam sa tin la ea niciodata.Aveam 17 ani...
Thaïs fusese dezamagita candva de puta verde si desi era misandra, vroia sa para mereu intelegatoarea tuturor barbatilor.
Thaïs il iubea pe Iisus.Si pe Darwin.Si pe Salis...si pe Delacroix.Si pe Dali...si datorita lui Dali iubea Barcelona.(acolo avea sa lucreze ea ca si chelnerita cand ai ei o vor fi uitat si va fi platita prost)...si tot datorita lui Dali iubea limuzinele ca i se parea ei cul faptul ca nea Dali asta venise in Paris odata cu o limuzina incarcata cu conopide..."et tous les poetes ont quitte Paris parce que Dali est venu dans la ville".
Thaïs nu avea sa ma uite, insa eu aveam sa uit de ea foarte repede, luandu-ma dupa alte fuste.Ea avea sa ramana copilul din femeia pe care am avut-o candva.O voi regasi in plafonul camerei meel, printramvai, pe tarabe si in ochii motanului...si in baltoacele in care picura apa din cer...you know...when it rains, it pours.
Thaïs mi s-a parut cretina o vreme.Ma suna noaptea tarziu si-mi spunea ce frumos avea sa fie viitorul meu...si intr-un moment -y- am zis ca nu mai am viitor si ca nu vad decat intuneric.
Thaïs nu a fost langa mine.Si nici eu n-as fi dorit-o atunci.Dar am gasit lumina.
Dupa un timp, Thaïs care acum este copil...vrea sa se joace cu mine...se joaca un timp si se ascunde repede.
Si...ma gandesc sa o caut.Si ma pandeste dupa un colt de perete.Si ma uit si nu e.Thaïs vrea sa vina din nou.Si apoi va pleca iar.Stie ca si mie imi place sa ma joc.Si se va juca si cu voi.

Thaïs, zi-mi odata ce pula mea vrei de la viata mea?:)

Ba, ce baiat am fost..

2010-06-30T14:55:00.000-07:00

Ma simt misto cand scriu postul asta.Fericit,debordant de implinit si foarte dornic de necunoscut.Nu o sa scriu rahaturi de genu ca acum imi "vine sa musc din viata cu pofta", traindu-mi clipa, din simplul resentiment ca viata nu e un mar.Asa ca nu am de ce sa musc din ea.Si mai ales cu pofta.
In postu' asta o sa ma uit cu nostalgie la ce as fi fost io dispus sa fac daca...

Daca mai aveam 19 sau poate 20 de ani.

Pai daca mai aveam io 19 ani sau haide 18 si dadeam 17 examene cum am dat acum, mi-as fi ciuruit iar fiecare lob, buza, limba si alte alea, dupa fiecare examen luat, asa cum am facut la BAC, dar mai degraba mi l-as tatua pe Ganesh pe spate...ca e mai kinky si pizdelor proaste de pe plajele calduroase le plac tipii cu tatuaje kinky, groovy, etc

Daca as mai fi avut 18 sau 19 ani probabil ca as fi tinut iar petrecerile si bautele si m-as fi laudat cu cat am fost eu capabil sa beau si sa retraiesc moemntele caderilor mele pe jos.Acum nu stiu daca as mai iesi o seara in oras daca nu s-ar anunta a fi una spectaculara.Statu in casa rockz anyway.

Daca as mai fi avut eu 18 sau 19 ani cu siguranta as fi fost agatat usor si as fi manifestat un interes sporit pentru gagicile bune care se freaca de tine prin bar seara pe la 1 00, as mai fi salivat dupa una care danseaza lasciv sau pur si simplu dupa una care-mi face complimente, imi lauda tinuta si-mi apreciaza cunostintele.Cat de tru.Si chiar as fi iubit-o pentru urmatoarea luna sau pentru urmatoarele doua luni cand ea s-ar fi plictisit sau eu n-as mai fi avut timp.
Acum nu mai e vorba de timp.E vorba de chef.Stiu, sunt un om trist.

De ar fi dat Domnul sa mai am fabuloasa varsta de 19 sau 20j de ani as mai fi craierit pe strazile Bucurestiului noaptea pe la 12-1...in cautarea unor bodegi.Ce pacat ca acuma la ora 22:30 ma grabesc sa prind ultimul metrou.

Daca as fi avut 19 sau 20 de ani, probabil ca as fi avut credit pe telefon, probabil ca as fi fost mereu disponibil...probabil ca nu m-ar fi durut picioarele asa cum ma dor seara si nu as fi folosit gel relaxant pentru circulatie.:)

Daca as fi avut 19 sau 20 de ani as fi stat descult in iarba cu una si i-as fi povestit ce frumos e sa te uiti la soare si la luna si sa-i spui cu sinceritate(da, atuncea nu bagam vrajeala, eram sincer)ce buze misto are ea si cat de speciala e ...
si cat de norocos sunt eu sa o am.
Acuma de cand cu criza pentru mine toate sunt unice si speciale pentru o noapte ca dimineata le expira termenul de valabilitate.Si nu consum chestii expirate.Ma intoxic repede.

Sunt un drama king, cum zicea o anume cineva.Si un nenea si un obosit deopotriva.Si cand te gandesti ce "baiat de viitor" eram, oai, God, si ce baiat am fost io la usa parintilor...si ce sclav jegos corporatist am ajuns.:)

FCRP.3 ani plini cu oameni

2010-06-28T08:20:00.000-07:00

Asa cum reiese din titlu, acest post este concentrat asupra celor trei ani petrecuti la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice din cadrul SNSPA-Bucuresti, facultate pe care tocmai am absolvit-o.
Dintr-un sentiment al despartirii fata de unii oameni pe care i-am cunoscut aici, ma voi abtine sa comentez despre oroarea de a locui trei ani in Bucuresti, despre superchiriile pe care le-am platit si despre infinitul numar de nopti nedormite, asezonate cu enrgizante si cafea.Sentimentul despartirii anuleaza de fapt acea scarba colosala nutrita de altfel si fata de materiile marca FCRP, de sistemul insusi sau fata de ideea ca ai frecat duda trei ani si ca nu te-ai ales cu nimic si ca pe licenta ta se vor rahati porumbeii, dar in the long run...sa zicem ca voi ramane cu impresia ca a fost un loc in care socialul a primat si ca asa am putut cunoaste unii oameni deosebiti pe care nu speram sa-i cunosc.

Before FCRP:avem un colegiu national cu aliura de grup scolar, o clasa de manelisti si retarzi, dorinta de socializare:0 si incredere in sine mai joasa decat Groapa Marianelor.Singurele escapade ramanand cele din cadrul olipmiadelor nationale in care puteam cunoaste oameni altfel, dezinvolti si gata sa incerce noul, sa comunice , sa descopere, sa le pese.Intr-un astfel de ambient am cunoscut-o pe Andreea.Cine este ea...putin importa.Ceea ce este foarte interesant este ca femeia asta mi-a demonstrat ca se poate.Cand spun Andreea spun vointa.Iar dupa 3 ani de facultate probabil o sa spun "vointa tare"...pentru ca Andreea mi-a fost si colega de facultate si culmea...de la ea stiu de aceasta universitate.

Anul I: sau "Aetas Aurea"

Anul I a fost anul in care am petrecut cele mai multe zile din viata mea la BCU, a fost anul in care am iesit cel mai mult la baute, anul in care am organizat cele mai multe petreceri, anul in care am mers la cele mai multe petreceri din cadrul facultatii, anul in care invatam la orice materie si-mi luam si optionale in plus, anul in care n-am avut nicio absenta si veneam integral si la cursuri.
Tin minte ca pe primul semestru, dupa cursuri obisnuiam sa mergem in Jack...sau oriunde unde se bea bere...etc.
Primul an a fost nesperat de plin, anul bodegilor,anul in care am borat cel mai mult de la alcool, anul betiilor, anul voluntariatelor, al concertelor...everybody loved me.
Anul I a fost anul in care m-am luptat cel mai mult pentru medii, anul in care ma pregateam foarte mult pentru orice seminar si anul in care am fost integralist.Atunci chiar imi placea facultatea si chiar credeam ca imi va folosi la ceva.

In octombrie aveam sa aflu ca desi intre mine si linia de buget erau doar 7-8 persoane cu medie similara, niciunul dintre noi nu avea sa pupe vreun buget pentru ca deh, erau cazuri sociale si alte cazuri si mai "speciale" care se pare ca trebuiau sa stea la buget, neimportand media.
Pe langa aceasta lovitura nu tocmai suportabila, am facut o scurta analiza:well...cu ce m-am ales dupa primul an?Cate chestii noi am invatat?Cate chestii practice am invatat?0.Ok...la anul mai rarim cu prezenta si mergem doar le ce ne foloseste.

Anul II: Anul Desfraului

Anul II a fost anul introvertirii, anul in care am mers sporadic la scoala, anul in care am stat cel mai mult in casa, anul in care am bagat etanol in mine cat altii pentru 10 ani, anul in care am fost high mai tot timpul, anul multiplelor incercari de suicid, anul primelor 4 restante, anul dezlipirii de realitate, anul in care facultatea deja era pe ultimul locusor...anul in care BCU nu mai exista, nici petreceri fcrp, anul in care pe prietenii de la facultate ii vedeam mai des in mediul virtual, anul in care am depins mereu de pastile, anul in care dormeam pe timpul zilei si stateam treaz pana dimineata la 07:00.
Anul in care am pierdut total acea dorinta de viata.Anul mortii mele spirituale.:)

All we are is just dust in the wind...

Anul III:Anul zen.

In ultimul an, am ales sa parasesc draga noastra tara pentru o cura ca sa zic asa "muy lejos" :))), departe de tot si de absolut toate cele intalnite inainte.Am stat departe de romanica noastra vreo 8 luni, am respirat alt aer, am facut alte conveniente, am uitat, m-am regasit, am gasit o forma de spiritualizare noua.Dar mortul viu nu se mai face.M-am regasit prin Alpi, prin burgurile Belgiei, prin parcurile Londrei, pe plaje nisipoase, prin baruri vechi...
Incet, m-am descoperit pe mine.Si stiu pentru ce am facut asta.Stiu.Mi-am dorit cariera si bani si siguranta.
Si m-am cam pisat cu jet pe treburi gen "luv, care'n drugs"...a fost anul unui miserupism total in care NU AM VENIT DELOC LA FACULTATE.Si nu am regretat o clipa treaba asta.Am zis de la inceput: scopul ultim este sa termin cu aceasta facultate fiind si prima mea facultate...ideea e ca trebuia sa o termin cu stressul minim.Acela de a veni in Bucuresti, implicit de a da pe la cursuri si seminarii.
Si asa se face ca am ramas cu 16 restante+reexaminari pe care le-am dat in 3 saptamani.Kewl, isn't it?

Si daca atunci cand m-am intors din Italia aveam 94 de kilograme, dupa sesiunea de restante+reex. aveam 86.:) Si fire albe in barba.Deci sunt ok.

Nu regret nici treaba asta pentru ca am terminat cu facultatea si mai am de platit cateva rate la taxa si de dat licenta.Deci e foarte bine pana acum zic.La apitolul asta chiar a fost ok, desi foarte solicitant din punct de vedere al neuronilor.

Acesta a fost anul in care am fost admis la Coventry, anul in care voi pleca definitiv in UK si anul in care mi-am dat seama ca viata profesionala este esentiala pentru ca eu sa fiu implinit.

Acesta va fi anul in care voi parasi pentru o vreme destul de lunga Romania.In acest an mi-am dat seama ca majoritatea prietenilor din facultate imi vor ramane prieteni si peste ani...ca facultatea pentru mine a fost de fapt un mediu in care am cunoscut oameni si le-am oferit sansa sa ma cunoasca.
Sunt sigur ca voi intalni peste ani sau chiar in lunile ce vin o parte din ei prin diverse tari din Europa...sau Asia...avand in vedere ca o buna prietena pleaca definitiv in Malaysia.Si pe care o voi revedea de-abia vara viitoare.:)

Ideea e ca pe oameni ii pastrezi.Ei raman acolo.Ei raman...acolo.Uneori acolo e la mii de kilometri, dar deodata kilometrii devin 3-4 kilometri.
Totul e sa crezi in tine.Si viitorul este al tau.

Cu ceea ce ramai pana la urma sunt:locuri, imagini, oameni.Enjoy, people.

Despre complexul gazelei Thomson.

2010-06-01T20:10:00.000-07:00

Cu siguranta multe dintre Domniile Voastre au auzit despre fragila si agera gazela a lu neica Thomson(o gasiti in atlasu' zoo si sub numele de Eurdocas thomsonii), una dintre creaturile erbivore cel mai des intalnite prin savana africana.Trup zvelt, coarne medii si subtiri, apetit sexual ridicat si...o cina pe cinste pentru lei...cam asa as putea corbora(vedeti ce frumos suna?:D) trasaturile acestei cervide.
Cine a fost nea Thomson asta, iarasi nu ne intereseaza, pentru ca nu e vreo chestie de apare prin cursurile unei anumite facultati( nu dau nume :))))...a se mentiona ca in aceasta perioada incarcata de restante si (sa speram ca nu!) RE-examinari, memoria mea trebuie sa aiba la cunostinta doar noname-urile, astea...personajele marcante sau mai bine zis personalitatile care au marcat semiotica, PR-ul, marketingu' sau stiintele politice.Stiu ca toata lumea ma invidiaza acum...da asta e.:D
Asa...sa revenim la oile si cervidele din batatura.Cu totii stim ca in societatea(bolnava) in care ne ducem zilele, instinctul de turma este puternic evidentiat iar tot ceea ce nu este conform acestui instinct primar(uneori poate fi tratat si ca primat), este:anormal, absurd, aiurea, uncool, ingrasa, are e-uri, e iac, d-astea.
Acest comportament este pe cat se poate de uman si de multe ori face parte din normalitatea speciei de care(din foarte mare pacate) apartinem.Oamenii din jur preiau in mod constant atribute si moduri de a concepe lumea, chiar din regnul animal, in special de la cervide, mai exact comportamentul acestei gazele Thomson.

Complexul Thomson este un complex amplu care se remarca in grupurile mari de indivizi, atunci cand acestia ochesc(recepteaza) in aria lor vizuala noul, ACELA, diferitul, strainul, moartea, necunoscutul, repulsia.Manati de angoasa, ei devin sclavii propriilor stimuli si isi dau seama ca in arealu lor de desfasurare a aparut ceva strain despre care nu stiu nimic.
Prima reactie este dilatarea pupilelor, a doua fiind intoarcerea capului, urmatoarea fiind cea a cotului sau a cotuirii celorlalti membri din grup(cireada, turma).Insii care prezinta simptomele fricii de nou, sau a acestui astonishment cand dau moaca-n moaca cu ...hai sa-i spunem realul, nu cunosc decat realitatea grupului de care apartin.
Ei au o certitudine a grupului lor si de aceea, simpla imixtiune in aria vizuala a unei alte entitati le da starea de repulsie, uneori groaza.

Vizual, v-as ruga sa va imaginati o dupa-amiaza incendiara in savana africana, unde laolalta zebre, antilope gnu(care pun pariu ca au lapte mai bun ca vacile din Alpi) si gazele a lu neica Thomson asta, pasc in voie iarba arsa...si alte socoteli.Deodata, se aude o pasare.Prima gazela intoarce capul si beleste ochii inexpresivi catre tufisuri.Pericolul este aproape.La 2 secunde, toate cele 125 de capete de gazela Thomson intorc capul in aceeasi directie.Nu gandesc, insa urmeaza instinctiv gestul primeia...acela de a-si intoarce capul si de a beli ochii catre zona tufisurilor...banuiesc, ca daca ar avea si ratiune, ar putea barfi.Disting silueta unei feline.E o leoaica ce incearca sa sfredeleasca cu privirea materia din care e compusa o gazela de-asta.
E senzatia aia de nolife.Just flesh.
Nu, eu nu sunt impresionat de moartea caprioarei si alte treburi.Felinele dupa ce ca arata super misto, mai sunt si inteligente si hey!au asa, o latura dark...cum are de fel si pisica din apartament, dar asta e alta treaba.Strapung materia si vad dincolo de suprafata asta captusita cu resturi.
De-asta imi plac mie pisicile mari sau mici.

Acum sa ne indreptam studiul de caz catre exemple concrete din savana urbana.

E1: Hypermarket Cora:

O duduie ca la 36 de ani cu un copchil de mana la vreo 4-5 ani, pune pe bara aia rulanta pe care se pun produsele cand tre sa le platesti cica la casa ce a cumparat, si incepe sa insire...una alta.Femeia luase niste cutii de bulion(ce-i drept cam de calitate indoielnica), niste orez Battisti din ala cu bob lung, niste masline si cred ca mai erau puse si cateva fileuri de somon...si nu zic asta intamplator, pentru ca stand la coada, imediat dupa dansa, o retarda in spatele meu zice:

-Fata, vezi ce-a luat asta?A luat somon.
-Las-o dracu ca tu nu vezi ce mai pus pe bara aia...a luat bulion ieftin si orez scump, masline de 2 bani si somon frate.Crap nu putea.
-Ne-am dat dracu', zice o voce de frecangioaica, mai in spate.
-Las-o fa de saracie...

Cam asa mi-au revenit cuvintele in memoria afectiva, asa redau.Biata femeie isi luase si ea sa faca ceva papa bun, pentru ca din cate am intuit eu nu se numara printre cele 2 milioane de nevastuici de la Dalga care fac "mancare de paste" in loc de paste cu sos si iahnie in loc de cartofi la cuptor, dar in lumea asta faina, se gasesc idioti si revolutionare de-astea de la Palamida, care au uitat oala cu sarmale acasa si se pun sa comenteze.

A se remarca imediata intoarcere a capului catre cosul femeii si catre bucatelele de somon cu pricina.In acel moment, reactia mea a fost inversa, si anume aceea de a numara cate capete au fost intoarse.Cred ca am numarat 4 ori 5.

Cireada de gazele Thomson: oamenii de la rand.
Emitator potential pericol/element strain: retarda din spate.
ELementul strain:femeia, copilul si preferintele ei culinare.

Ex2: din seria "In curtea scolii"

dupa cum am mai mentionat, anul asta mi s-a cam rupt ca sunt anul 3 si nu m-am dus deloc.:) Nu a fost o decizie inteleapta, insa nici ceva la modul la care constiinta mi-ar face scandal la usa zilnic.In fine, ma duc io cu o treaba acu vreo saptamana si ceva la facultatea la care sunt(cica inca nu s-a tinut cursul de absolvire, deci inca sunt)...si dau sa intru in curtea respectivei facultati.
Pe de o parte si de-a alta arespectivei curti, erau cate o turma de-asta, cireada de indivizi iesiti la fumat, formand grupuri compacte.
Scena a fost oarecum tragi-comica, deoarece inca nu iesisera studentii in pauza, turmele astea se vroiau "la o tigare...inainte de seminar".Ideea e ca desi urasc soarele si purtam ochelari de soare(tocmai pentru a incerca oportunitatea unei atentii distributive), eram in sunlight exposure, moment propice pentru fiecare din emitatorii fiecarei cirezi de a da alarma.
Cand am ajuns la jumatatea curtii, deja si de o parte si de alta, insumat erau intoarse 30 de capete.
Senzatia a fost gen wtf, dar...imediat am facut legatura ...Cum s-ar simti un ghepard sau un leu in tufisuri atunci cand si-ar da seama ca tocmai a fost descoperit...probabil ar percepe masa asta de insi, drept flesh, o masa de carne...statica.
Cam asta a fost senzatia mea cand am fost intampinat in aria vizuala de acele bucati de carne.Probabil eu eram ceva nou.Eram pericolul si moartea si neajunsul si intunericul cu ele laolalta.Si o data cu acestea si frica.
Oricum, lumea se vede foarte bine prin ochelari de soare.De fapt, neasteptat de bine.(mai ales pentru ac cel putin eu nu mai am asteptari de la oameni).

Evident ca acelasi instinct al gazelei Thomson s-a repetat si cand am iesit din splendida curte a facultatii.

Cireada de gazele: grupul de persoane din curtea unei facultati din Romeinia
Emitator potential pericol: o gazela sau alta.(ce frumos a sunat...)
Elementul strain: io.(:D)

Ex3: metrou...the daily joy

Scurt pe 2: Metrou plin cu moace obosite, cu pensionari, babe, dudui de-alea cu coada pe spate, tocilare cu hartii pe brate, cateva pitzipoance care se faceau ca citesc ceva literatura pe val, un emo ori doi, pentru gust...si eu.(chemical X)...stiti am impresia ca metroul in sine e ca un ghiveci de-ala de-ti vine sa borasti dinainte sa-l mananci.Te uiti doar cum arata si-i simti mirosul.

La Izvor intra un tip cu dreaduri...parea ok, omu' asa, gen se suise in metrou si incepuse sa se uite pe geam, pierdut oarecum in peisaj.O gagica sparge un balon si-i zice la o alta:
-Ce are si asta n cap...
-Muhahaha...(un ras strident in fata mea).O muiere(care se vroia studenta, bine ca fiinta o fi avut 18-20-23 de ani nu stiu)...pentru mine tot tanti ramane, adica genu' ala de milf dorita de aurolacii de la Gara de N...insa nu asta e important.
Mi-a atras atentia felul in care era imbracata.Imaginati-va ceva gen balena albastra incalatata cu Conversi cul, dresuri galbene pe trend, fusta cu buline...bolero...si nelipsita bentita pe cap...cu funda.
Plus ca se pare ca tenu ei imbibat de cosuri nu a auzit vreodata de laboratorele Vichy sau Garnier sau orice altceva care aplicat dimineata cu putina apa scade riscul de a-ti expune moaca precum bombardamentul de la Hiroshima.
Si pana atunci discutase cu bbf a ei despre maineventul saptamanii, Noisettes...cre'ca se vroia o trendoasa de-asta care ia de fel toata lista de pe la eventim sectia Urban (shit)...events.Da cred ca daca o scarmanai asa oleaca,se cam ducea dracului instinctu ei de autoconservare.Asa ca'chestie.

Dupa cum spuneam, la ticnalu aleia, au intors capetele alte 4-5 gazele catre tipu' cu dread-uri de privea pierdut.

Cireada de gazele: oamenii din metrou
Emitator potential pericol: unfuckable bitch
Element strain: tipu' cu dreaduri.

Si dupa cum va povesteam, traim intr-o lume plina de oi si antilope...de arici si de bursuci, de gazele si de vulpi cu rabie.
N-ar fi mai frumos sa fie populata lumea de sacali si de coioti, de lei si gheparzi, de lupi si de pantere ce ranjesc de cele mai multe ori salbatic?

Cu siguranta nu ar mai intoarce nimeni capul atunci...:) Si daca ar intoarce, ar fi halit. >:)

E plina lumea de ciudati.

2010-06-01T02:48:00.000-07:00

Si eu sunt unul dintre ei.Da, nu sunt un om normal, ceva de genu regular joe.De aceea, e foarte greu sa disimulezi acest rol social, de moment ce ti l-ai asumat.Tot din acest punct de vedere am deosebita placere de a anunta si consecintele pe care le atrage propria ciudatenie.But it's lovely.
O buna prietena mi-a spus acum vreo doua seri ca este foarte greu sa incerc sa par normal, de moment ce natura mea nu e una comuna.A fi o persoana ciudata presupune a atrage dupa sine un numar deosebit de mare de persoane poate si mai ciudate.De aici si dorinta de atrage persoane normale.Insa nu si nu.Se pare ca eu atrag numai oameni dezaxati si asta ar fi un cuvant bland.Solutia optima, zic eu ca ar fi retragerea din lume.
La alimentara, in spatele scolii, vis-a-vis la chiosc, in curtea facultatii...peste tot vei da de oameni ciudati, mai ciudati ca si tine care te vor ochi si iti vor cere prietenia.Romania este de altfel si o tara cu un deosebit potential in ceea ce priveste numarul de persoane bolnave psihic sau care sufera de numeroase manii.Suntem o tara de maniaci si de teribilisti.
Or, in Bucale, sansa de a da peste persoane cu tendinte schizoide sau care contrastant, iti dau de inteles ca au la activ ceva nevroze...este deosebit de mare.De aceea, constientizand totusi ca sunt un ciudat, imi repet in fiecare zi inainte de a da piept cu orasul:"Comporta-te ca un om normal...comporta-te ca un om normal, comporta-te ca un..."
Si tipu pe care-l vad in oglinda, pare sa inteleaga ce-i spun si sunt sigur ca nu ma va dezamagi cat timp ma voi afla in oras.
Dar in afara noastra de fapt este Iadul, si odata cu el apar si diavolii cei multi care tind sa absolutizeze...si fiecare om din jur este un diavol.
Inteleg ca nu sunt un om din turma, insa nu inteleg de ce daca-mi dau silinta sa fac parte din turma...(care uneori poate reprezenta normalul)...nu-mi reuseste.De ce tre' sa dau peste pizde schizofrenice sau uitate de lume sau... care la 24 de ani isi traiesc perioada rebela a vietii, sau oameni care isi intorc capul cand intr intr-un bar sau intr-o institutie...e instinctul ala de antilopa Thompson, despre care voi scrie putin mai tarziu.
Sa ma simt invins?Sa inteleg ca e anormal ca la aproape 22 de ani sa nu mai fii teribilist si sa incepi sa te axezi pe chestii de viitor gen profesie sau cariera?
Sa ma simt aiurea totusi?Sa inteleg ca daca petrec foarte mult timp in casa si daca imi exercit dreptul de a cunoaste pe cine/cand vreau...e anormal?
Sa inteleg ca sunt ultimul descendent al speciei mele?
Ok, ciudatenia are multe fete, in sensul bun dar si in sensul rau...dar uneori ideea de a nu fi ca restul devine un blestem, pentru ca te simti invins sub povara propriei identitati.
Deocamdata ma retrag din lume.Si incep sa visez cum ar fi sa fii inconjurat de normalitate.Si sa ai teluri mediocre.
Ok...brain...let's go salsa tonight.

De ce oare sunt dezinteresati barbatii intr-o relatie?

2010-05-23T19:22:00.000-07:00

A fost intrebarea adresata de amicele mele in ultimele doua saptamani.Prima data am crezut ca mi se pare, dar dupa ce am fost interogat de 9 femei cu varsta cuprinsa intre 19 si 26 de ani asupra dezinteresului aratat de barbati in relatia(viata) de cuplu, mi-am dat seama ca intrebarea asta se raspandeste ca un fel de virus.Te mananca, te mananca si pana la urma te framanta, zice o vorba.
Pai, in primul rand ar trebui sa va ganditi unde l-ati cunoscut pe individ si care era idealul dvs de barbat inainte de a-l cunoaste.Multe dintre muritoare raman la anumite fixatii cu moaca lui Bob Marley, sau a lui Enrique Iglesias, sau lui Iisus pe cruce ori a lu Johnny Deep cand avea pojar, de aceea nu rateaa nicio sansa de a-l intalni pe Johnny alike sau pe Jesus alike.Aceasta reprezentare se poate duce in timp, diluata fie de etanol, fie de nivelul de serotonina ramas intre asternuturi dupa o noapte de sex mai mult sau mai putin visata.
Figura aceea ancestrala a lu Jizas reincarnat in ultimul boschetar sau moaca lui Bob Marley revin si in momentele de singuratate, atunci cand voi, femeile recunoasteti plangand in pumni ca ups, n-a fost el alesu "si timpul le va rezolva pe toate".
Principiul pantha rhei de origine heraclitica, nu se aplica si in cazul nostru, intrucat functionam dupa alte norme.We don't care about the Jesus alike fetishes or about Ville Valo resemblances.
We act like animals.Ca orice animale din regnul animal, avem si noi dreptul de a cere si de a ni se da, numai ca unii dintre noi(si aici ridic doua degete in sus arborand un zambet crud), se plictisesc repede.
Adica au avut un crush candva si na, sa spunem ca nu mai acorda sentimente si importanta unei relatii de 3-4 luni , chiar si 8 luni.(de asemenea bag seama ca dupa o luna, doua o femeie este capabila sa-si dea seama si singura daca cel langga care sade e dispus sa se implice sau nu).
La noi nu e o anumita reprezentare a unui Erou fondator, ci exista ACEA care ori n-a aparut inca, ori , cand este si mai trist ... ea a aparut deja si bantuie memoria individului chiar si atunci cand se fute cu o anonima.Prin ideea de anonima dpdv al memoriei afective, intelegem orice fata/femeie/milf/chestie cu o gaura si pereti primitori, pe care memoria afectiva nu o recunoaste de-a dreacu.Ea pentru el poate fi Jenica, Ioana, Onica, Andrada, Suzana, Gina, Cleopatra, Ramona sau Iulia, insa acea chestie interioara spune NU.Adica acela e momentul in care uneori, monstruletii din inconstient sunt atat de puternici, incat strabat dimensiunea subconstienta si navalesc afara din gura, chiar in momentul de glorie absoluta pronuntand numele EI, al zeitei, al acestei alma mater intemeiate.
Atunci biata anonima face infarct, sau se apuca de baut, sau nu mai da pe la scoala sau se hotaraste sa devina tarfa, la sfatul mai multor prietene care stiu ca e mai "sanatos" sa ti-o tragi cu diversi, fara sa te implici.Iar el, de asemenea devine un nemernic, un Wilhelm Tell, ceva de cafre nu "se mai vrea sa se auda".
De sesizat ca toate femeile au cam doua probleme mari:ideea de a "implica" si al doilea mare necaz, "dorinta de a li se plati consumatia cand sunt scoase in oras ori buchetul de flori".

Asadar, avem cele doua situatii:

a.Implicarea.
Acesta este un concept folosit preponderent de sfera feminina.Un barbat n-are cum sa se implice intr-o relatie de cuplu in primele luni sau in prima si a doua, pentru ca el inca nu stie ce vrea anonima de la el.De aceea el e inca nesigur daca si maine seara va dori sa i-o traga anonimei sau se mai gandeste, sau n-are timp sau ...poate are mai mult de invatat.
Barbatii vad un scop in orice, iar interesul pentru o femeie scade cu atat mai mult cu cat aceasta incearca sa-l descopere fortat.Un barbat este ca si misterul lui Blaga, cu cat cauti sa-l explici, cu atat el se potenteaza...si la urma urmelor, ce femeie vrea un barbat potentat?
Mi s-a expus o problema acum trei zile sau ceva la modul asta de o anonima, care mi-a cerut sa ma implic.Nu am inteles prima data ce dorea biata pasarae calatoare, asa ca Dr House a studiat fiecare miscare si dorinta a persoanei care clama lipsa implicarii.
Implicarea presupune de altfel afirmarea unicitatii anonimeni, si abolirea cultului zeitei.Ceea ce e aiurea si se intampla de maximum 2-3 ori in viata.
De asemenea e regula celor trei-patru luni, dupa care daca apare plictisul si s-a incheiat basmul sec.
Multa lume aduce in discutie lipsa comunicarii sau un termen ciudat numit "bariera de comunicare".Fraticaaa, e vorba de plictis!Atat.

b.Flori, cadouri sau consumatii platite.

Oricat de frumos ar suna si de elevat ca gest, eu ma numar printre mitocanii care nu fac asta.Sau o fac, dar foarte rar si prefer sa ofer flori unor prietene cu care nu am vreo relatie gen futai sau refulari de o noapte-maxim doua.Stiu ca ele chiar vor aprecia gestul.
Oricat de frumos ar fi sa platesti o consumatie, orice mimoza va trebui sa inteleaga ca nu numai ea face un Serviciu celui cu care se intalneste, ci si el face ei acelasi serviciu si nu e cu nimic dator sa-i aduca o floare ori o cutie de bomboane.Omul poate are bani doar de o bere sau un Cico, iar asta vine cu pretentii.
In fond nu flori fructe si benzi desentae cu inimioare doriti dvs, ci vreti pula.
Si cum orice pula este mult mai binevenita decat un buchet de flori care oricum se va usca...cred eu ca femeile mai pot lasa din aceste ifose cu platitul consumatiei si se pot, hai sa fiu eu tolerant si sa spun...conforma.
In fond toti suntem niste bestii/animale/produse de import/badarani...
But every sense needs the rudeness.

Plictisul apare atunci cand figura aceea sex appealica de la inceput se duce dracu, iar tu, care inca esti la stadiul de anonima crezi ca dupa un an sau un an jumate poti sa fii mai neglijenta, nu te mai parfumezi ca in primele zile sau primele 4-5 luni, nu-ti mai schimbi garderoba asa des, nu mai faci sex in toate pozitiile, iesi in 5 zile din 7 cu prietenele, multe dintre ele singure(lucru evident rezultat din proportia femei/barbati din tara noastra).
Noi vrem ACEA figura de la inceput care sa domine pe parcursul relatiei...e ca un test.Iar femeii niciodata nu i-au placut testele, desi voi sunteti cele inteligente si cele care stiu sa deznoade firul in 18.
Ca reper , mereu trebuie sa stii ca tipa, ca EA nu va disparea cu una cu doua, iar de aceea e nevoie sa faci ORICE iti sta in putere pentru a o detrona.Cand el o va uita, atunci poti sa fii neglijenta, poti sa fii una de pe strada, poti sa fii o tipa comuna.Dar in primul an sau al doilea an de relatie, niciun om nu vrea langa el o tipa comuna si mai rau....neingrijita.
Nu de alta, da am oroare de asa ceva.

De asemenea, cel mai important lucru de pana acum este calitatea femeii de a fi surprinzatoare.Orice barbat doreste langa el o femeie surprinzatoare, care sa-i demonstreze in fiecare zi ca este altfel, sa-l incite si sa-l inteleaga.
Ca sa ne intelegeti va trebuie ceva ani, poate o viata, iar inainte de a lua sfaturi facute de psihologele de serviciu de la revistele de bucate/gospodine/femei nonconformiste, ganditi-va ca si ele sunt femei si scriu din compasiune.
Cel mai fain e sa va duceti la un psiholog particular care e barbat.Acolo veti gasi raspunsuri pentru multe dintre neclaritatile dumneavoastra din viata de cuplu.

Iar in cel din ultim rand va recomand ca nu care cumva sa subminati autoritatea celui de langa voi, sa nu cautati sa-i impuneti anumite obiceiuri sau stari de spirit(in general cam orice tip functioneaza dupa principiul:iau de la fiecare ce-mi place, asadar cel de langa voi va invata cate ceva si va aplica la urmatoarea care va fi atrasa de unicitatea dar si de originalitatea lui).De asemenea multiplele victimizari si nenumaratele sms-uri, apeluri, te iubesc-uri sunt sinonime cu "Trebuie sa plec cat mai repde posibil".
Sperand ca v-a fost util cu aceste sfaturi mult asteptate, omogenizate in acest raspuns amplu si deloc auster in exemple si stari de sine statatoare, doctor Alexandros va reaminteste ca va puteti cuceri partenerul chiar incepand cu seara aceasta, in care el fireste se va gandi atunci cand va patrunde printre peretii dumneavoastra vaginali la propria zeita careia se inchina, insa pentru asta va trebui sa detronati o religie deja existenta.
Asadar, fiti surprinzatoare si mereu vigilente asupra comportamentului.(si din cand in cand mai puteti calca si in afara sa vedeti ce buna e iarba si prin alte pajisti.)
Tout a l'heure.

De ce sa nu locuiesti in Drumul Taberei

2010-05-14T14:52:00.000-07:00

In aceasta seara, m-am hotarat sa explic de ce, pus in situatia de alege o zona din Bucuresti in care sa locuiesti, nu ar trebui sa alegi "selectul si cochetul cartier Drumul Taberei din sectorul 6".
Cu toate, ca probabil sute de voci va vor asalta cu etichete de genul:"cartier de lume buna, linistit, pozitie buna", ma vad silit sa va etalez cateva dezavantaje de a fi locuitor al acestui cartier de oameni de clasa, un Manhattan undercover.Ne mai lungind vorba, voi baga mai jos dezavantajele, ca avantajele toata lumea le cunoaste din gura altora sau de pe la superinformatele agentii imobiliare:

-Drumul Taberei(DT, downtown, whatever), se afla la periferia Bucurestiului, gen la o ora de centrul orasului cu orice mijloc de transport in comun), asadar lumea asta buna despre care ne vorbesc agentiile de turism si wikipedia nu sta in centru, sta chiar la amrgine de oras.
-nu exista hypermarketuri, spitale sau metrou.(in DT exista un supermarket Billa, pozitionat nu foarte bine, pana unde trebuie sa astepti 4 sau 5 statii de autobuz, de altfel mai exista la granita cu Militariul hypermarketul Cora, dar daca stai mai in centrul cartierului deplasarea pana la Cora e cumva anevoioasa).
-si la capitolul non-stopuri Drumul Taberei sta neasteptat de prost, gen la mine pe Bulevardul Timisoarei, exista cred un non-stop sau doua, si de la mine de la bloc pana la non-stop faci cam 10 minute pe jos, ceea ce in puterea noptii e aiurea.
-spuneam ceva mai sus despre reteaua de hypermarketuri si de asemenea despre deplasatul in puterea noptii ca fiind nu tocmai un lucru dorit.Sa va spun si de ce:de la mine (zona mallului Plaza) pana la minunatul hypermarket Cora faci cam 15 minute pe jos, daca grabesti pasul...zona dintre Plaza si Cora putand fi strabatuta in 6-7 minute.Daca n-ar exista un camp, asta, un maidan invadat de caini atat in puterea noptii cat si in puterea zilei.Imaginati-va ca o suprafata de 350 de metri nu poate fi strabatuta datorita acestor lighioane care te pot composta oricand, si de-ar fi unul, insa vorbim de haite.In consecinta, trebuie sa iau tramvaiul 41 o statie, care ma lasa la vreo 400 de metri de Cora, ceea ce e cam aiurea, insa trecand peste.
De asemenea, deplasarea in cartier pe timpul noptii se arata a fi anevoioasa datorita haitelor de caini.(care culmea, nu sunt vazute ca fiind o problema, ba chiar ca un element obisnuit al locului, un fel de "landmark")
-in Drumul Taberei locuiesc foarte multi batrani dotati cu pisici sau pechinezi, care te sfredelesc cu privirea de cum te vad si te comenteaza la sedintele de la administratie dupa ce vor fi dormit cu clabuci la gura in intervalul:14:00-17:25.Inainte de a-si fi luat pastila de aspacardin, incep sa te vorbeasca si sa te judece.Btw...nu-mi surade ideea de coabitanta intr-un bloc de persoane de peste 60-70 de ani.
-Spuneam ceva despre necesitatea metroului in acest cartier "de lume selecta", avand in vedere ca esti legat cat de cat de metrou.Eu ca sa ajung la Unirii, Romana ori Universitate, trebuie sa iau vesnicul si notoriul tramvai nr.41 catre Crangasi sau Lujerului de unde pot lua metrou, sau pot sa astept pana ma macina schizofrenia autobuzele 137/138 cu destinatia Piata Universitatii-Piata Rossetti.Intrebare de 20 de puncte:de ce aia sfant-a mea au pus astia doua numere distincte unor autobuze cu acelasi traseu?
Nevermind.Ideea e ca oricum ai da-o faci 45 de minute-1 ora pe putin.(acum doua zile am facut o ora si 20 intre eroilor si Plaza, deci stam bine)
-Drumul Taberei este impanzit de alimentare unde daca te duci sa te aprovizionezi iti toci banii degeaba, pentru ca tanticile alea spargatoare de seminte vand niste produse de o prospetime indoielnica la preturi foarte mari, asadar mai bine faci cumparaturile la o saptamana-doua si te duci la hypermarket unde stii ca gasesti alimente ieftine si unde mai pui ca sunt proaspete si controlate sanitar.
-Drumul Taberei mai este descris pe o pagina de wikipedia drept "unul din cele mai verzi cartiere bucurestene".Wow!Deci palcurile astea de plopi si fagi parliti de nu dai doua cepe degerate, care mai adapostesc si puzderiile de musculite si tantari, sunt padurea ecuatoriala care acopera Mahattan-ul sectorului 6.Ce chestie.Dar ce ne afcem cu spatiile de joaca pentru copii, ce ne facem cu un asa-zis parculet pentru cei mici aflat chiar in spatele blocului in care locuiesc si vad zilnic o zona circulara plina de praf cu un tobogan si doua leagane, in care copiii se umplu de praf.Unde e verdele?Unde e verdeata?E parc, nu!?!
-Drumul Taberei dispune de o retea de strazi si stradute haotice.Eu am norocul sa locuiesc pe Bulevardul Timisoarei, care e ceva mai usor de reperat, decat strada Sibiu sau Tragul Neamt, niste stradute mici, care se-nfunda in niste agregate de beton.
-"lumea buna", poate fi interpretata prin numeroasele babe care comenteaza in claca in fata scarilor ori de pe la balcoane, langa care isi mai ciuleste o ureche cate o pisica.Sau prin mosii libidinosi care-si dau coate cand trece cate o gagica cu cur destul de bun pentru varsta lor, ori prin betivii pe care-i mai intalnesti la Moghioros ori prin Valea Oltului aruncati in santuri, ori prin aurolacii care nu pana deunazi se cacau, faceau sex anal si trageau in vena la noi in scara.Cine a platit curatarea si dezinfectarea?Locatarii, of course.
-poate-s eu de la tara si nu stiu ce inseamna "lume buna" si cartier select, insa stiu ca cele doua concepte pot fi asociate centrului capitalei oricarei tari, nu pentru mahala, periferie, "favellas", asa.In consecinta, ca sa ma intorc noaptea sau in zori din vreun bar/petrecere/club, stand la periferie si nu in buricu targului, trebuie sa cheltui cel putin 14-15 ron pe taxi.
Pentru ca sunt o persoana cu nevoi de socializare si care o data pe luna se incumeta sa paraseasca acest cartier select si lumea buna si super elevata si sa se duca sa-si futa o noapte intr-un bar.Ca sa vezi, eu imi "fut" noptile, nu mi le petrec.Isi petrec noptile baieteii indie si puletii de apar peste noapte prin Vami si pe la festuri unde se bea mult, ori fetele dichisite cu tarancile care se vor si ele in rand cu evenimentele citadelei.Eu imi fut noptile pentru ca ma depravez in ultimul grad, si ca o scursura a societatii ce sunt, iau taxiul si mai platesc si 3 ron in plus ca n-a avut "nenea" sa-mi dea restul.
-a se mai aduna nesimtirea prezenta oriunde in Bucuresti(ma bucur btw ca mai am de stat 2 luni si gata), poluarea si aspectul dezolant de gri ceausist al blocurilor.
In rest toate bune si frumoase.Drumul Taberei ramane un cartier plin de oameni de vita aleasa, de haite de canide pline de rabie si sa nu uitam, de verdeata, mai ceva ca padurea ce acopera Bazinul fluviului Orinoco.

Mda, sa ne calmam asadar.

De ce trebuie sa fim nonconformisti vara.

2010-05-08T06:50:00.000-07:00

Bineinteles ca treaba asta cu nonconformismul are in esenta ei oleaca de snobism, insa parca nu arunca iz pestilential de la 3 metri, astfel incat sa fie ceva imediat pus sub lupa atenta a unui behaviorist freak.Deci nu, nonconformsimul trebuie pus in evidenta.
Mie mi se pare cel mai propice, intervalul dintre mai si inceputul lui septembrie, adica perioada in care exista cele mai multe revolutii si greve hormonale in organism, in care acestia fac adunari repetate, ia zbieretele lor pot fi auzite fara ca noi sa deschidem pliscul, perioada in care temperatura urca cel mai mult in termometre, prin urmare si suprafata de piele expusa este cu mult mai mare, decat atunci cand frigul ne constrange sa purtam geci si pantalonasi lungi.Sa visam mai mult la drumuri de munte, la nopti in care ne depravam si la mari cu plaje unde putem fi noi insine.

Bine, ca mai gasesti anormali care poarta in cazul variantei masculine "teneshi" Converse pe gheata, sau camasi care expun pectoralii la 6-7 grade, ori in varianta feminina, pitzi care merg la munte ori pe zapada cu tocuri, isi expun buricul pirsat cu ceva ostentativ la sub 0 grade, ori se duc pe la solare in mijlocul iernii pentru a arata cool, asta e altceva.

Dar aici era vorba de oameni normali din punct de vedere fizic si psihic.Asadar, de ce sa fim nonconformisti mai mult vara decat in tot restul anului?
Pentru ca:

-vara mergem mai des la strand/balta/mare sa ne dspuiem si sa ne aratam cu ce ne-a dotat mama Natura mai mult, iar in functie de asta la o aroganta asa, mai merge o incursiune cu partenerul/a de sex opus.
-in functie de acest sezon inflacarat, in care sudoarea incepe sa-si faca simtita prezenta mult mai mult, purtam chestii mult mai subtiri, ambele sexe incepand sa adopte tinuta tricou/maieu/camasa, etc.Tipii merg mai mult la sala sa deie jos burta, parampampampampam pam...tipele, isi rod unghiile in fata dietelor naturiste si isi baga curu la belturi sa le zdruncine suncile si sa le arda celulita...
-de asemenea este esential sa intelegem ca vara mai mult decat oricand altcandva tre' sa ne spalam mai des.(reactia apa-sapun-piele fiind o recatie de common sense in cele 3-4 luni de vara), chiar daca mijloacele de transport in comun la anumite ore devin oarecum adevarate haznale.
-Tot in aceasta perioada, numarul de fucking buddies sporeste sensibil de mult, semn ca organismul cere, si alte organisme ofera.Este o relatie simbiotica in ecosistemul estival.
-tot mai multe fete incep sa se destuiasca mai des, desi nu s-au futut de 2-3 zile, tipii incep sa faca laba mai des, etc, you got it.
-nu inteleg de ce ca tipa vara, pe canicula tre sa te chinui sa porti sutien, si nu iti trantesti direct o bluza/tricou/top direct pe tine.Crezi ca ai ceva de castigat daca iti ascunzi sfarcurile uneori intarite dupa pecetea sutienului?Mi se pare ca nu.
-de asemenea nu inteleg ca tip de ce ar trebui sa porti maieu atunci cand ai camasa peste.Really dunno.Eu unul nu suport vara acest echilibru dat de maieu camasii.
-vara este cazul ca tipele sa treaca la sandale si papuci, chiar cizme, si sa lase balerinele si tenesii de liceu in bancuta lor.Dunno.
-vara este cazul ca tipii sa nteleaga ca nu e musai sa porti ochelari de soare zilnic si tricou+pantaloni trei sferturi.Mai exista camasi, bretele, exista pantaloni scurti sau lungi, papuci de guma, dunno.Anything original.
-tot vara cele mai yummy yum fetisuri se nasc, fie ca e vorba de fetisul cu frisca si fructe, fie ca e vorba de BDSM, fie ca e vorba de menage, tente bi, pedo, necro, dunno.It s normal.
-vara este cazul sa ne rusinam mai putin de ceea ce suntem, vara este perioada in care fiecare trebuie sa explodeze, sa-si dea frau liber constiintei si imaginatiei si deopotriva sa traiasca perioada cea mai faina a anului.
-vara sunt cele mai multe concerte, dam cei mai multi bani pe taxiu dupa ce mergem in club, nevoia de a bea este de 3-4 ori mai crescuta decat de obicei.Avem nevoie de lichide si sex mult mai mult decat de obicei.
-nevoia de a vegeta langa mare sau orice fel de apa stataoare sau curgatoare e colosal de evidenta.
-intr-un cuvant, ma bucur nespus ca vine vara.Ca ma pot redefini, ca pot fi inca o data plin de viata si ca...vine momentul in care adrenalina atinge cote asteptate.
Sunt un fiu al verii si ma bucur de asta chiar si atunci cand e frig afara.Asadar, as descrie vara drept:
water, friends, fire, sex, moments of self

Atacul uratilor.

2010-05-01T15:05:00.000-07:00

Am o problema cu indivizii urati.Mai ales cu femeile urate.Si sa va zic si de ce.
Ma simt dator sa imi expun aceasta doleanta, pentru ca, fiindca si deoarece in repetate randuri fanii mei (deci va rog frumos, aplauze) "m-au cerut pe scena".Si la cerera Domniilor Lor, am revenit.Cu subiecte de mahala, evident, si cu 486 de grame de seminte in buzunarul stang de la blugii taiati.

Astazi voi lua niste cacat si voi arunca in aceste persoane cu care esteticul nu a fost prea generos.Voi sanctiona o anumita categorie, anume...segmentul de indivizi urati-victima.
I mean...nu e o fericire sa te nasti naspa ca infatisare sau sa traiesti cu ideea ca nu esti Heidi Klum sau Orlando Bloom, insa dincolo de aceste frustrari, s-a inradacinat in mentalul colectiv ideea conform careia un naspet sau o naspeta tre' sa "nu se simta marcat" de...
Frate, nu e un handicap, sa te simti stigmatizat!E doar un neajuns provocat si premeditat de Mother Nature.Darwin ne vorbea cum doua secole despre selectia naturala.Na, de aia avem persoane urate printre noi.Sau cum s-ar exprima ginecologul ori sexologul de grup: spermatozoidul prea obosit infipt in ovulul isteric.Partea destul de trista este atunci cand majoritatea persoanelor urate renunta sa stea in scorbura lor sau ma rog, in perimetrul lor si sa... sa ii sufoce pe altii.
Nu, nu ma refer la oamenii urati care se integreaza in doverse cercuri etc...din nevoia fara doar si poate naturala de a socializa.Nu, nici pe departe.

Este vorba despre acele persoane deosebit de stresante/enervante/nedorite care pur si simplu se baga in diverse cercuri, participa abuziv la nenumarate evenimente si partyuri fara precedent, sau pur si simplu simt nevoia sa iasa cu tot inadinsul in evidenta.

Nu ma consider Fat Frumos din lacrima, dar nici un naspet.Si sa va spun si de ce:chiar daca as arata naspa, stiu sa ma-mbrac, ceea ce in ziua de azi e cam greu.Nu, si se intampla sa nu fiu modest la faze de-astea.Deh, efectul de criza.Ma imbrac foarte fain si sunt mandru de asta.V-am mai spus si in posturile anterioare ca sufar de narcisism si mandrie.
Insa nu simt nevoia de a ma face auzit ori de a participa la tot felul de evenimente numai sa auda lumea de mine si sa fiu vazut.Nu asa se creeaza notorietatea.In plus nu sunt genul de persoana sociabila.Cu mine se socializeaza greu ori direct.Si se iese aproape dezirabil de foarte greu in oras.
D'apai sa ma bag in cercuri vicioase sau anonime numai si numai sa...sa..sa..cica sa ma fac vazut.

Na, la fel ca subspeciile urbane Maria la del barrio si minunatele fiinte cu dichis, uratii isterici/maniaci/cazuti de pe Marte...nu au probleme la capitolul parere buna despre sine.In primul rand toate cele trei specii non-dezirabile stau prost la c apitolul acceptare.Niciunul din ei nu-si accepta propria conditie.

Aici, in cazul slutilor, discutam si de aceasta ma pot eu pronunta...idee ocrotitoare, acest tabu al lumii urbane precum ca "Chiar daca e urat, e si el om si sufletul conteaza mult mai mult decat latura estetica".
Ete na...si pentru asta eu tre sa suport urmatoarele?Dupa cum am insirat mai jos:

-cand ies dupa sute de ani din pestera in care imi duc zilele, intr-un club care-mi e pe plac sa dau de o puzderie de muieri hidoase ca aspect care vor sa se bage in seama?

-cand vreau sa fac o poza cu amicii mei, sa descopar ca in spate se stramba nu stiu ce retard sau nu stiu ce duduie?

-sa fiu nevoit sa cedez locul in autobuz unor naspete care comenteaza aprins ca vai, cate si mai cate are lumea cu ele, care "nu au facut rau nimanui".Honey, i give a shit about the fact u re paria.

-sa dau de tot felul de chestii odioase care coordoneaza evenimente si care se vor inima petrecerilor?

-sa infrunt tot felul de minuni urate care tind cu orice scop sa iasa deasupra celor normali sau care macar estetic au mai mult decat ele?

Nota Bene:aceasta categorie de persoane slute/urate...nu au sentimentul penibilului si de obicei nu recurg la remedii cosmetice ori vestimentare pentru a cpontrabalansa aceasta cum sa zic eu ..."lack of beauty".
Nu.Ei cred ca sunt cul asa cum sunt si de obicei nu-si ascund chestiile care provoaca repulsia.De obicei stau prost la capitolul vestimentatie si de la caz la caz igiena.

Na, daca esti femeie, esti scunda, esti nefututa de nu mai stiu cand sau ai 20j de ani si te destuiesti, esti inca sigilata si te suporti, detii sanii cat doi pepeni verzi, si daca te mulgi poti produce mai mult decat La Dorna, ai curu de faci Marele Zid de-nconjori si China si Nepalul cu el, ai celulita de doua palme, si te ciugulesc ratele de cur...atunci na...incearca sa porti un sutien, sa nu te bagi la belly dance-uri, la decolteuri care-ti salta tatele care pot fi confundate cu niste sunci...uneori pline de negi sau pur si simplu scarboase, diforme cu alte cuvinte.
Daca ai cosuri si nu el tratezi, incearca sa nu-ti lasi parul pe spate astfel incat cei din jur sa-ti intuiasca grosimea puroiului din acestea.Daca n-ai bani de Vichy sau Clearsil, dunno..spala-te.Apa, sapun...una, alta.
La fel, daca ai paru mizerabil, unsuros, foloseste sampoane anti sebum si spala-te mai des.It helps.Really.
Daca te stii paroasa, epileaza-ti dracu mustata si paru de la subrat si de pe picioare, eventual si cel pubian.:D
Folosirea sapunului si deodoronatului uneori te departeaza de haznaua in care risti sa te arunci singurica.Nu te intreba de ce fug oamenii din jur la 2 fractiuni de secunda inainte de a da cu ochii de tine.It's because of the smell.

Nu odata am dat prin cluburi de necunoscute de-astea urate care se bagau in seama ori dansau lasciv in bratele unora carora le faceau sila...ori dand sa se bage-n seama cu oricare.
Na, niste naspete de-astea umplu barurile degeaba.Cu ce-s eu dator sa dau de o de-asta intr-o vineri seara cand eu vreau sa agat o bunaciune sau daca se poate o femeie normala?
Da cu ce-s eu de vina?
M?

De altfel nu odata am avut ocazia de a fi coordonat ori de a da pe la evenimente de fatuci de-astea de-ti venea sa o iei la fuga.Pai, fratilor, inteleg ca persoanele urate au aceasta frustrare de bagare in seama...dar linistea mea se termina acolo unde cineva mi-o strica.Iar persoanele de genul asta incep sa se faca simtite cu prima ocazie.Cu primul branci sau prima piedica pusa picioarelor.

Mai nou si stewardesele au inceput sa fie naspete...anyway.Fuck you all.

La fel, daca esti tip, ai 24 de ani si esti cumva virgin, ai aceleasi probleme cu cosurile puroioase, mirosi urat si nu te speli regulat la subrat si in zonele intime, ai capu cat juma din torace, te imbraci oribil si cauti atentie, vii cu pretexte libidinoase la gagicile bune sau femeile normale care se spala, ai urechile de elefant african, cauti sa impresionezi cu cat ai dat tu pe utlimii adidasi, cu ultimele jocuri de biliard sau cu expresia "Baga-mi-as pula", atunci ai putea sa ncepi cu credinta sa te duci dracului.:D
De altfel sa stii ca nu esti mai putin barbat daca acorzi atentieb aspectului vestimentar si pretextele de genul "Da, ce-s femeie sa fac asta?" sau "Tre' sa ai bani ca sa te imbraci la moda"...daca prin "la moda" intelegi si cu bun gust sau frumos...atunci si tu te poti duce spre origini.

Aceste entitati sunt paralele cu tot ceea ce nseama estetic, bun gust sau bun simt.De aceea ar trebui cateodata trezite la realitate si ignorate.Ignoranta doare intotdeauna si marginalizarea.
Iar eu, o persoana lipsita de sentimente si de tot felul de misericordii imi mai bag pula o data in persoanele urate doritoare de bagari in seama si faima.

Si totusi, dedicatie pentru persoanele de sex feminin din categoria descrisa in randurile de mai sus, insa sper sa nu ia in serios:

Maria "la del barrio"

2010-04-06T13:02:00.000-07:00

Desi am urmarit megaextrasupercunoscuta telenovela made by Tv Azteca in Mehico la vremea ei impreuna cu bunica, mama, rudele si papagalul, nu vom face vreo recenzie pe seama ideii cu care am ramas "apres" vizualizarea celor 300 si ceva de episoade.
In acest post insa vom lua iar un fir de par de cal si il vom despica in patru...daca n-avem facem rost, insa nu vad in asta a fi o problema grava.
Problema grava o intrezaresc in schimb in subiectul pe care il vom cerceta astazi.
La fel ca si ramura sa vecina, cea a "fetelor cu multa educatie si infinit bun simt", sau mai intre prieteni si doar in treacat fiind spus, aceea a "fetelor cu dichis" de care ne-am batut pula atata vreme...si ramura "Mariei la del barrio" face parte din minunata si prospera increngatura din jungla urbana, anume cea a "siliconatei phelina" sau a "pitipoancei".
De retinut ca aceste reziduri sunt de fapt incrucisari cu femeia normala, inzestrata cu demnitate si ratiune.Fiind specii metise, care rareori in spasme rare de luciditate isi dau seama de penibil, intotdeauna se fac de maro fara sa-si dea seama.
Maria "la del barrio" urmeaza exact traiectoria eroinei din celebra telenovela realizata de super faimoasa "Tv Azteca" de la siudad de mehico, povestea originii fetei sarace nascuta in mahalaua vai de neamu ei care e repede adoptata de familia instarita si care pozeaza in victima si se roaga la Virhensita sa o ajute ...etc...happy ending, personajele rele mor si lumea consuma repede stocu Zewa luate la reducere de prin supermarketuri.
Faza nasoala e ca Mariile noastre desi apar din medii de-astea anonime, de cele mai multe ori is adoptate de orase propice dezvoltarii lor si de altfel continua expansiunea pana il gasesc pe EL.La fel, ca si dichisitele si ele sunt niste victime de care noi, barbatii, animalele ...ne batem joc.
Dar sa patrundem totusi mai adanc in lumea acestor fapturi atat de dragalase:

1.De unde au aparut?

"Maria la del barrio" sau "la marginal", e de fapt de provenienta rurala.Ele provin cu precadere din medii defavorizate unde o mama si un tata, o matusa sau o sora mai mare le-au incredintat ca odata ajunse la oras, ele vor trebui sa patrunda prin cele mai interesante mijloace in cercurile mai de sus.
De obicei mai au o sora pe care o au ca idol, sau un frate cu a carui gagica de mai binde 2 -3, uneori 4 ani se au bine.
De fel ele duc dorul satului/orasului de provincie/catunului din care au aparut.
Marcate de originea lor de marlance, "Mariile", deseori improvizeaza mijloace prin a transmite acel "aer" provincial, mai ales daca sunt eleve sarguincioase sau studente cu note mari.In general vorbesc cu "accent" ca si cum ele n-au uitat de unde au plecat si dau dovada de o aroganta pe care ele o gasesc drept modestie.
De asemenea, ele au participat la toate serbarile de la caminul cultural si in clasa a-10-a inca muma le mai ducea la cofetaria lu Carmen daca luau ceva premii.
De fel "Mariile" se rezumau doar la a invata sau a toci excelent la scoala, fara a incerca sa se departzeze de aria impusa de sistemul educational, olimpiadele si competitiile scolare ramanandu-le anyway, straine foarte mult timp.
Bacul in schimb a fost elementul decisiv care le-a propulsat mai departe spre "Marile orase ale carierei"...(bacul de cele mai multe ori e trudit rau pentru un "peste 8" sau, in cazul in care avem de-a face cu genii, "peste 9")

2.Semne particulare si aparenta:

De fel tacute, aceste "Marii" ajung la facultate pe sistem dosar unde Bacul face legea, odata cu admiterea la facultate ele devenind un fel de legende/iconuri/exemple sau prototipuri de urmat pentru puii de "Marie", pe care le vom numi: Trinidad, Caridad, Liberdad sau Luz-Jimena de Santos y Garcia Gomez.Puii lor vor creste de mici cu imaginea Mariilor mari ajunse in mod ciudat pe al facultati.
Desi majoritatea aleg facultatile particulare pe care "alde mama si cu tata care muncesc peste hotare" decid sa le plateasca poate'poate' odraslele vor avea o facultate sa se laude neamului, exista si cazuri faine in care cate o Marie ajunge si la Universitatile de stat.
De la bun inceput o fetisoara de-asta va spune celor din grupa cine e ea, ca ea e dispusa sa munceasca asiduu si sa obtina medii mari, ca a fost prima la ea in scoala si mai tarziu "la oras" la liceu, ca este o fire sociabila si ca-i place sa mearga cu "amicele in oras sau la cumparaturi".

De fel in fata profilor se va chinui sa vorbeasca gramatical si intre colegi sa-si impuna accentul pentru a-si arata super unicitatea.Aceeasi chestie pe care o impun si fetele "cu dichis", insa mult mai ostentativ.
Mariile in schimb se rezuma la avea cercul lor.Exista o chemare a sangelui intre ele...de obicei studentele cele mai silitoare care s-au cunoscut pe la baluri unde mixa vreun digei de pe la teveu sau la mec ori kfc(care pentru ele e ceva trendi), socializeaza si se viziteaza frecvent.
Dupa cateva zile ori saptamani, ajung sa discute la catarama despre iubiti si dfespartiri, automat ele fiindu-si prietenele cele mai bune si critacand "lumea fitoasa, vagaboandele, golanii, rockerii, prostii, snobii".(Da chiar , ce e aia snob?"Zau asa.Ce-i aia?)

De fel fac proiecte impreuna si se tin de toarta ca si verisoarele "dichisite", discutand insa subiecte de mahala, de la cat castiga parinteii pana la "ce a mai adus pe la mall".

Unlike the artsy girls, these are not so skilled in what concerns urban life.

Ele au cu totul alta reprezentare despre oras si ideea de urban.Merg pe la baluri, fac party-uri acasa intre ele, merg la Mamaia, la Sinaia, la Sibiu (ca e cul) sau la Predeal.De fel se aleg cu poze cur in cur in fata unor manastiri sau muzee sau poze in care ele se vroiau bete si "cica isi faceau de cap")

Vai, cata rebeliciune!

Dar totusi...cum recunosti o "Maria la del barrio"?Mai exact cum stii ca nu e o fata cu dichis?
Pai:coada de cal pe spate prinsa intr-un elastic de diverse culori luat de la engros, plovar de lana iarna, bustiera sau trening vara, ochelari de cele mai multe ori, unele isi acopera cosurile cu fond de ten, altele vor sa para cat mai naturale.
Ele invata sa ajunga femei de cariera, deci n-au timp de asa ceva, blugi cu sclipici, blugi DG, blugi clasici, geci din denim sau materiale lucioase, paltoane de la Miss Sixty, rucsace sau diplomate luate din tarile in care maman si alde padre lucreaza, parfumuri de la Oriflame si Avon, unele is vopsite suvite, dar cele mai multe nu-si schimba culoarea la par ori se vopsesc cu negru si automat intervine placa.
Cerceii cu strasuri ori rotile de bicicleta din aur is un element distinctiv.
De obicei se apeleaza cu "Draga", "Mai", "Scumpa".De fel nu prea zambesc si deseori lasa mai ales prin metroul din Buucresti o impresie hidoasa...o fata care se vrea cica aranjata si machiata de la soare te poti uita da la ea ba, insa stand crispata.
Si nu lipsa unui Dulcolax e motivul, ci faptul ca anii de trait in satul uitat de provincie isi spune cuvantul.

De obicei ele idilizeaza copilaria si spun ca o copilarie ca a lor nu a mai avut nimeni.De asemenea rocheritele, punkeritele, dichisitele si altele pentru ele is sarite de pe fix, iar tipii de genul asta is ori ghei, ori neatragtaori ori satanisti.

Unele se fut foarte des si se lasa agatate prin cluburi gen Twice, Maxx, Krystal samd..."unde se duce studentimea", desi nu se asociaza cu pitipoancele.Ele sunt fete serioase pentru care "parintii au dat totul" si nu sunt ca "alea de rade lumea pe site ori de sunt date la televizor".
Nu!Ele sunt silitoare si chiar de au nimerit pe la particulare, cand ajung inapoi la familia lor, vecinii si pisicile din batatura or sa stea in coada spargand seminte admirandu-le.Cine o sa mai fie ca ele?

De remarcat ca niciodata nu se sincronizeaza cu moda ori cu anumite curente.
Ele cunosc urmatoarea ruta: casa(camin adesea)-facultate-metrou(ratb)-casa-vizita la prietenele de la facultate care le inteleg si care sunt cele mai cele-uneori "clubbing".

Pozele facute la 3-4 -5 luni o data prin nu stiu ce club care pentru ele e de fite , sunt puse automat pe hi5.Rareori isi fac facebook.
Desi studente eminente, scriu inca cu k, tz , q, oo...inca sunt la etapa de commenturi cu "ce dulce esti, machiaju te reprezinta, poop la u, cmz iubita?

De exemplu, o pleiada de din astea am avut io in liceu si in clasa.M-a cam ferit Al de Sus sa le reintalnesc si la facultate.4 ani de studiu si investigatie asupra lor e ceva.

Evident este ca ele se considera niste feminine si niste senzuale, niste apetisante si niste "fete la locul lor".Cauta relatii de lunga durata cu tipi houseri sau rapperi care automat pentru ele "sunt baietii rai"...nu vorbesc deseori despre viata sexuala care uneori nu este detaliat evidentiata.Alde masa nu le mai duc lunar la ginecolog sa vada daca mai sunt virgine, insa cu siguranta este o rusine sa spui ca ti-ai tras-o cu unu ...daca le-aud ai lor?

Fac neamul de ras.

Ele vor fi femei de cariera si de succes, nu curve!De-asta nu au auzit de doggysyle, de one night stand, menage a trois samd...astea tin de pornache...nu umbla cu drogati si su pierde-vara, cu tipi saraci si cu satanisti.Ptiu!
Vreti sa le rada primaru si cu invatatoarea?

De asemenea sunt tivi addicted si unele inca mai au linkul de la hi5 atasat la status , de multe ori statusul poate fi inexistent.Urmaresc cu ardoare telenovelele, acasa tv numarandu-se printre posturile lor preferate, mtv-ul si uneori taraf, desenele animate...stirile si emisiunile de mahala de pe la tv.

Astea dupa ce vor fi iesit in oras si studiat conform normei cotidiene.

De asemenea, "Maria la del barrio" asculta mult pop, dance, latino, reggaeton, triphop, hip hop si uneori manele.Petrecere fara manele nu se poate, iar daca spuneti ca se poate fara, sunteti niste satanisti si niste fitosi!
De asemenea "nu au un gen anume de uzica preferat".De cele mai multe ori raspund prin"Ascult de toate.Nu am un stil anume preferat".

Ar fi multe de spus...insa prefer sa ma opresc aici la incadrare in gen proxim si diferenta specifica, cu remarca de a le intalni pe la Drept, Medicina, Farmacie, Politehnica si Litere.

3.Cum le putem ajuta sa gaseasca drumul spre lumina?

Gasesti o Marie la del barrio, dai 1 leu si 30 de bani, te duci la un chiosc de RATB, iei un bilet ca e mai ieftin decat pe la Metrorex si e nevoie de o singura calatorie, o iei frumos de manuta, ii spui ca ti-a fcut placere sa o intalnesti...si o trimiti cu autobuzul pe care e afisat sus: "Gara de Nord".

Si apoi de acolo o gasi ea vreun personal sau vreun rapid care o poate lasa la Rio del Praz sau la Manasia cu via Ocolitii Delureni, cu deviere de 30 de minute prin Cuca-Macaii.

Ay, dios!

Despre fetele cu bun simt.

2010-03-27T11:49:00.001-07:00

Astazi vom cauta sa le intelegem pe "fetele-cu-bun-simt-si-infinit-de-multa-educatie" (care isi mai spun si fete cu dichis, deosebit de modeste).:)Ele stiu cat sunt de artiste si de super unice si de aceea, printr-o intelegere mutuala cu Universu', au decis sa ia arhetipul fetei modeste.
Vom cauta astazi sa le intelegem intrucat ele sunt niste femei tinere neintelese.Pe ele nimeni nu le intelege, traiesc intr-o lume prea rea, barbatii nu isi permit sa le abordeze, ele stiu cat de cul sunt dar asta o recunosc numai la pyjamas-party-urile secrete, nu si n fata oprobiului public....si alte cate si mai cate!!!!
Multi isi permit sa le critice, multi le judeca, dar vai( pentru ca evident, nimeni nu mai e ca ele,si din invidie toti fac asta, multi le pun la zid(insa ups, uita sa incarce arma), iar mai apoi ele isi sunt suficiente lor insele.De ce si-ar permite un badaran, un nesimtit, un terchea-berchea sa le judece?De ce?:-s

Din plictiseala.Eu sunt un om rau.Un om fara sentimente si fara mila.De obicei sufletele astea de inger imi dau paranoia si singura utilitate in afara de un bukake sau un futut in cur (intuiesc ca pentru unele din ele castitatea e inca o virtute), nu vad.

Pe unde le gasesti?

Pai, prin locurile unde cred ele ca e cul sa se expuna:la Carturesti, in Control (numai pana la ora 9 30 pm), asezate vara, cand isi permit sa poarat rochitele vaporoase din pasla cu curu pe treptele de la TNB,in curtea muzeelor, pe la targuri de vechituri sau party-uri undergroundiste, sau alte balciuri cu tenta hippiota si pacifista sau de ce nu pe la festivaluri trendi si evenimente de care n-a auzit nimeni, fiind mandre ca fac voluntariat.( a se mentiona ca pentru ele munca neplatita e ceva fain care le va aduce notorietate desi, Doamne, ele nu-si doresc asta)..
A, a nu mandre.Ele nu sunt mandre.Doamne ce prostii spun si eu...ele, mandre...cum sa zic asa ceva?Ele se simt onorate cel mult...nicicum mandre.
Mandrie simt astia, badaranii, incultii, oamenii needucati si cu care ele nu au ce discuta.Ne-am inteles?

Le mai poti observa tinandu-se de toarta in cete gregare de cate 4-5 individe sau in diade in drumul pana la facultate, supermarket, pana in vizita sau pana in parc.
In grup mai poate exista si cate un ragazzo indie sau un emo.Cu la fel de bun simt ca si ele.Si care e si prietenul lor cel mai bun.

Cum le poti recunoaste?

Partea asta e de departe cea mai simpla din toata analiza.Pai...in primul rand exista o boneta care se vrea un element al La vie en rose din Franta aia idealista.Esarfa bineinteles, camasa sau bolero...o chestie hidoasa pe care femeile astea o trantesc pe ele, fara pic de responsabilitate.Ele sunt cul, oricum.
Uhm...blugi din aia gen streci, pantofiori de balerina de diverse culori asortati la dresurile pastelate.Hidoase, again.

A omis faptul ca din boneta, pe frunte, trebuie sa atarne o suvita de par.E un must.
Lor li se mai pare cul sa poarte si rochite fainute cu buline sau cu volane vara.Sau sa isi atarne abuziv zilnic chestii handmade din ceramica, facute de prietenele cele mai bune acasa, si vandute "pe sub mana", ori care nu-s binecuvantate cu prietene inzestrate cu har de artizan, poate lua de pe la bunica ori mama lu cumatra biju'-uri faine ...gen margele si pietre de agat, ochi de tigru, de pisica, de uliu si de perus.Marea majoritate insa, se orienteaza catre buticurile(atentie, nu tarabele, buticurile, da?) de pe la universitate unde gasesc minuni de genu, de la cercei si chestii urate de pus la gat pana la bratari.

Acuma eu nu inteleg, de ce ti-ai pune la gat niste chestii atat de old-fashioned?Oare de ce?(nu, tipele nu se vor hip, ci doar cu dichis.)Asa ca nu care cumva sa va impinga ceasu' rau sa puneti egal intre ele si hipster sau vintage.
De asemenea, genurile lor de muzica variaza intre indie si bossa nova, grounge, chill, dnb si new wave de la Nouvelle vague la Yann Tiersen, Parov Stellar, Michael Buble si alti labari.

Dupa cu am zis, trebuie sa ai un intelect foarte ridicat ca sa intelegi aceasta muzica.Oricum ele sunt niste dichisite si niste fete super-modeste, insa din foarte mare pacate, neintelese.:((

De asemenea, domnisoarele merg frecvent la Teatru, ceainarii si opera pentru a fi vazute.Nu de barbati, jiezes!Ai sunt niste super-cretini si niste ...in fine, sa schimbam subiectul!
Ele nu suporta vulgaritatile, parol.:D :))De aceea dezbat subiecte legate de chestii trendi, formatii de care n-a auzit nici eventimu' ultima carte citita, notele de la liceu/facultate si ultimele calatorii.
Mereu se vor apela cu :Draga, iubita, copilu, madam, sweet....etc.

De asemenea felurile lor de mancare preferate sunt: salata, orezul sau chestiile ieftine de pirn restaurantele de mana a enspea din Praga, Budapesta, Londra sau Paris.Dar e cul sa servesti micul dejun sau pranzul la o terasa ieftina din Vest.(de mentionat ca pentru ele, Praga si Barcelona sunt ceel mai frumoase orase...nu ca n-ar fi, insa pentru ele is Shangri-La, Mecca, Lhasa, etc)

Insa fac acest efort pentru ca telul lor in viata este acela ca cei din jur sa le distinga CLAR de o pitipoanca.Ele sunt niste fete modeste, binec-crescute si care nu au de-a face cu maneliste, rocherite, punkerite sau nolife de-astia.

Again, men are animals!

3.Cum le poti ajuta?

Exista cu siguranta multe remedii.Facing the reality is the harshest way of ruining a self introspected chick.
In timp ce fumezi o tigara ordinara, amestecandu-te printr-un grup de pasari de-astea cu aripi netaiate, iei frumos o oglinda si scotand casca din care rasuna revoltator niste metal satanist, le-o arati:

OMG!Vor realiza cat sunt de penibile.Nu penibile, de fapt jenibiloase...asta...ratate.
Mai spuneti voi ca nu-s io baiat bine-crescut.

And now, lil (f)artsy gals, this is what i find kewl.Would you mind?

Iubire.

2010-03-23T03:56:00.001-07:00

Desi simpla, desi plina de elan si prezenta, poza aceasta mi-a placut mereu.Lumina si umbra sunt mai mult de decor.Non-culoarea tine in ea de fapt esenta suculenta a pozei.
O fata care isi imbratiseaza dragastos cainele.Animalul-totemic ce ii transpune aceleasi sentimente.Privind expresia faciala a tinerei ne dam seama de fapt de cata dragoste e capabil omul fata de animalul sau totem.Dar cu adevarat minunata mi se pare expresia faciala a cainelui.
Nutreste atata iubire, atata optimism...atata sinceritate...privirea acestui animal ascunde mult mai mult decat ar putea trasnmite privirea unui om.Priviti drept in ochii salbatici si totusi de o puritate rar intalnita ai animalului-totem.Descoperim in ei o credinta de milenii si o recunostinta pe care nu o vom intrezari in veci in privirea creunui om.Cel putin asa mi se pare mie.
Al doilea motiv pentru care mi-a placut aceasta fotografie este pentru ca ea trimite la niste valori cumva primordiale, o dragoste neconditionata, reciproca, ce cade adanc in suflet, mai presus de orice cuvinte...iar orice cuvant este de prisos.
Mie imi transmite ideea de dragoste sincera.
Putem vedea astazi in ochii oamenilor o dragoste la fel de nepartinitoare ca in ochii cainelui-husky?Oare putem?
Pentru un moment Dumnezeul primordial s-a coborat in privirea animalului.Iar omul este binecuvantat de prezenta totemului sau.

Reinventand mandala.

2010-03-11T06:01:00.000-08:00

Despre mandala si proprietatile sale au batut moneda atata vreme exegetii taoisti cat si calugarii budhisti Mahayana, insa Jung a facut-o accesibila lumii occidentale, dandu-i o serie de semnificatii care de care mai nebanuite, asociindu-le cu elemente ce strapung inconstientul.Cand vine vorba de inconstient colectiv, oamenii au tendinta de a ignora imaginea sacra a mandalei.
Mandala de fapt este o reprezentare detaliata, fidela, a Universului.Universul este totusi un agregat de mandale, fiecare dintre ele reprezentand o stare de spirit.
Mandala se afla in Centrul lumii, despre care au scris atat de mult scolasticii, centrul lumii in care se afla primitivul, casa lui situandu-se in centrul lumii, si dincolo de asta, intreaga sa comunitate, aflandu-se in centrul LUMII, dar despre simbolistica centrului gasiti si voi pe la Eliade si Levi-Strauss.Nu stau acuma sa fac teoria chibritului vizavi de importanta centrului.
Na, in momentele de maxim succes sau de maxima tristete, da voi insiva, stimabililor , va aflati in centrul lumii, intrucat nimeni nu a mai obtinut un asemenea succes rpecum voi si nimeni nu va fi suferit pe atat de mult.
Cine ar mai fi ca noi?Atunci de fapt ne dam seama ca reprezentam o mandala energetica.
Daca prin reductie, am ajunge sa consideram ca noi insine reprezentam o mandala infinita, atunci am fi mai castigati.
Am fi constienti practic de potentialul energetic pe care il avem, si conexiune in vivo pe care o detinem cu Marea Energie.
Shri Mataji Nirmala Devi, femeia care a ajutat la realizarea Sinelui Omenirii prin metoda proprie yogina, numita si Sahaja Yoga, spunea ca "ni se dau cai, si noi alegem drumuri".Dar drumurile nu duc in centru.
Usor truista afirmatia, ea vadeste cele mai nepatrunse intelesuri ale conceptului de mandala.Mandala, imaginea cereasca a lumii fizice, in care ne ducem zilele, este un izvor de cai.
O cale intotdeauna, manifesta o intretaiere de virturi si un scop care va duce catre realizarea unui punct anume, unui moment al vietii pe care o avem de dezvoltat.Calea are un caracter revelator, si de aceea multi oameni se afla chiar toata viata in cautarea Caii, intrucat nu toti ajung sa o vada, si sa invete sa mearga pe ea.
Drumul este de fapt acela pe care mergem in mod inconstient, fara sa stim exact unde duce, fiind plin de neprevazut, ca de altfel toate drumurile facute de omenire.
Pe drum nu stim niciodata cand este ok sa ne oprim sau cand este cu credinta sa meditam in mijlocul unei intersectii.
Atunci cand drumurile noastre nu mai au cai de intoarcere, ele ajung sa se intretaie cu drumurile altora...si atunci ne este dat sa cream conexiuni intre propria mandala si cea a celorlalti.
Grupurile de oameni reprezinta la randul lor mandale complexe, care definesc sfera socialului.
Lumea este o mandala care se regenereaza, indiferent de secolul in care ea se desfasoara, sau de coordonatele geografice, ori latitudinele la care ea poate fi depistata.
Ce culoare ar putea avea mandala acestei lumi?A lumii de astazi, a lumii acestei secunde?Lumea fara virturi, sau fetisuri, aceea demitizata, lumea vazuta ca o mandala-mama a mandalelor mici.
Ar fi o tema de gandire aceea a stabilirii culorilor mandalei-mari.O lume ce tinde spre unitate, si totusi in multe colturi dezbinata, poate fi considerata o mandala a timpurilor primordiale?
Cate cai ne ofera mandala-mama a acestei lumi?Cate drumuri oare i-am asociat?
Cand Dumnezeu ne ofera cale, si noi alegem drum, ce e mai drept sa facem?Sa ne urmam instinctul sau sa mergem mai departe si sa ne aflam intr-un periplu infinit in cautarea sortii?A implinirii?
E mandala arhetipul implinirii?(postul asta nu s-a vrut o spoiala new-ageista, insa s-a vrut o linise rosie trasa cu carioca rosie sub numele de "mandala", cu cat zi de zi, mi se pare ca lumea tinde sa fie UNA si aceeasi, o mandala a inceputurilor, o fiica plecata de-acasa, ratacita pe campuri straine de ceea ce cunostea, si care se intoarce fie vinovata catre originile sale.)
Cred ca lumea asta este o mandala.Si inca una vinovata, care se intoarce in forme vii si sunete vechi catre obarsia primelor sale zile.

Ceasuri moi asezonate cu mere rase(si scortisoara)

2010-03-06T20:08:00.000-08:00

Pentru ca inca este iarna afara, contrar oricaror asteptari, va voi pregati un desert de va veti linge pe degete, dupa o reteta straveche, specific iernii.
Avem nevoie de trei ingrediente esentiale.In primul rand ne trebuiesc cateva kilograme de mere rosii, verzi si rosu cu verde murdar sau purpuriu cu mustar, ordinea nu conteaza.Le puteti fura de prin sere, le puteti cumpara, le puteti obtine de la batranele cu inima deschisa care dau "de imparteala" prin cimitire.
Dupa aceea avem nevoie de ceasuri:ceasuri cu cuc(in acest caz vom scoate pasarea, o vom jumuli si o vom frige, servind-o ulterior ca garnitura, ceasuri-pendul imbibate de mucigai, ceasuri elvetiene umplute cu lapte de la vacile alpine, ceasuri exacte, ceasuri indelungate pe care le vom prinde din zbor, ceasul Iepurelui de Martie, ceasul din urma, nu conteaza ce fel de ceasuri.Materia prima insa conteaza.Le vom topi pe toate, si le vom lasa sa fiarba la bain-marie.Reteta ne-o ofera Dali.Mai gustoase ca ceasurile sale moi, nici ca vom putea servi vreodata.
Scortisoara in schimb e mult mai greu de gasit, intrucat este un condiment pretios, extras din copacul vietii.Cate dintre Domniile Voastre ar fi dispuse sa se incumete sa taie din scorta copacului-vietii?
Ati fi in stare sa luati briceagul si sa taiati din copacul propriei dumneavoastra vieti?Ar fi cu putinta?Nu v-ar durea sufletul?
Pentru a pregati aceasta reteta, este nevoie de multa rabdare, eficienta si cainta.Putem oare sa radem merele kaki, purpurii, verzi, necoapte, de un rosu strident, viermanoase, fara sa ne dam degetele pe razatoare?Si daca am putea face acest mirabil act, ce anume ne-am aminti in fractiunea de secunda in care carnea ar fi sfredelita pe razatoare si sangele ar incepe sa curga, nu in cantitati mari, ci in de ajuns de mult incat sa simtim durerea si sa o percep in sfera constientului.
La sfarsit am mesteca linistiti in terciul de mere ras, din care miresma ar impulsiona extrem de mult salivarea cavitatii bucale, insa nu ne-am gandi oare ca acolo e si sangele propriu amestecat cu bucatile de mar ras?
Vom simti mirosul ceasurilor care se topesc in nestire, fierband a la bain-Marie fara sa ne pese anume cat am dat pe ele si cat anume vor fierbe.Poate pana apa da in clocot...
Trebuie sa iasa exact cum si le-a inchipuit Dali, tremurande, slabe, lipsite de context, incerte, moi, un timp invins ce se roteste in apa fiarta.Timpul insusi este inghitit de aburi.Ne vom intreba atunci daca este drept ca timpul sa fiarba si ca din diferite tipuri de ceasuri temporale sa iasa bucati invinse de ceasuri moi.Aburinde...
Vom inhala aburii, ii vom trage pe nas, si vor fi mai tari decat orice praf pe care il vom fi tras pe nas pana la acel moment.Vom face calatorii ucigatoarea in limitele propriului eu, vom escalada proprii sai munti, vom fi surpinsi de avalanse iscate din senin, si vom cadea in genunile inconstientului, unde deopotriva monstri nesabuiti ne vor haitui, ne vor adulmeca propria carne, ne vor gusta propriile rani deschise, femei de-o noapte ne vor seduce si cazuti la datorie, vom fi scalvii lor sexuali, vom strabate paduri si deserturi care se succed la intervale de secunde, care trec ca milenii, vom invata sa refim copii, dar in momentul cand vom atinge jucariile ne vom vedea pielea batrana, ne vom simti crapaturile incheieturilor, ne vom pipai fata ridata, insa inima ne va spune ca suntem iar tineri...
Femeile in aceasta calatorie in propria lume il redescopera pe El, noi in schimb, o descoperim pe Ea...si noi insine suntem o rana deschisa.
Ca sa evitam un asemeena accident, in timp ce vom fierbe ore in sir ceasurile, pana vor da in clocot, vom folosi o masca de oxigen, sau vom tine la gura o o batista impregnata cu carmol.Vom inhala atunci cand vom simti ca nu mai avem aer.
La final, vom aseza pe o farfurie ceasurile moi, si le vom intinde bin, bine cu sucitorul, peste care vom aseza pasta de mere rase, iar apoi vom rula fiecare ceas moale peste continutul dulceag de mar.Intocmai ca la clatite.

La masa in schimb se vor aseza numai cei care au adus intr-un pliculet putina scortisoara din copacul vietii, intrucat desertul nu este complet pana nu se presara un pic de scortisoara peste compozitia de mar.Altfel, vom fi incapabili sa-i simtim aroma.Cei ce nu vor aduce scortisoara din copacul-vietii, vor sta deoparte si vor privi.Se vor uita si vor inghite.In sec.Asta e.
Placerea cere sacrificiu.Copacul vietii s-a nascut o data cu noi, si un lucru atat de simplu, precum a rupe putina coaja de pe trunchiul sau, se dovedeste uneori a fi un lucru atat de anevoios...
Copacul vietii ne asteapta si ne incearca.Il vom ruga totusi sa ne ierte si sa ne lase sa rupem putina coaja.
De macinat vom macina acasa.Important este sa facem rost de coaja sa.

Presarand scortisoara, desertul va fi gata, iar acel moment va fi unul istoric, pentru ca nimeni in lume nu va mai fi gatit un asemenea desert, iar intreaga fire va saliva numai gandindu-se la ce am preparat noi.Vor veni mii de guri sa ceara o bucatica, insa ii vom respinge cu nerusinare, dandu-le pesmet.Tare.

Ati dori sa pregatim intr-o zi intr-o oarecare bucatarie acest desert?Si in timp ce vom prepara minunata prajitura, vom asculta ce spune piesa de mai jos.:D

Ars amandi sau ars futandi?

2010-02-27T06:38:00.001-08:00

In aceasta zi ploioasa de sfarsit de iarna(let's hope, keep my fingers crossed), neavand ce face de fel, am inceput sa ma gandesc la chestiuni ce tin de existenta.O da...gen de unde ne tragem, cu cine ne-o tragem, pe cine tragem, d-astea.
Am observat cu prisosinta o treaba foarte dubioasa in mitologie si de asemenea si in marile culturi ale acestei lumi, mai precis geneza.Fiecare mare mitologie(si ma refer la cea clasica) incepe cu un futai, cu o pervertire, cu o scena de-aia de amor ghebos, cu prunci din flori, cu relatii incestuoase, cu zoofilie...ce ti-e si cu anticii astia.
Ieri rasfoiam Sakuntala, amor mai vechi din frageda adolescenta cand na...nevermind...si dau de futaiul dintre nu stiu ce erou si o pasare de-asta fermecata, sort of.Caut eu pe wikipedia, trec de Kalevala finlandeza la Izanami si Izanagi, fondatorii insulelor nipone...frate!Toti aveau ceva apetit sexual.Deci orice mare cultura incepe cu un futai sau cu o orgie.
That's weird.Sa ne gandim ca tot ceea ce cunoastem, tot ceea ce stim, tot ceea ce percepem empiric e rezultatul unui one-night stand.
Intrebare:aia se iubeau?Stiau sa faca dragoste sau era asa, de convenienta?Ma gandesc ca erau la inceputuri, si prea multa moneda s-a batuta DUPA perioada genezei respectivei mitologii despre curtarea femeii, virtutea iubirii, arta dragostei, kama-sutra, yin si yang, etc.
Pe mine ma pasioneaza sa stiu in momentul asta daca aia au creat lumea la inceputuri dintr-un act carnal sau au pus si ceva sentiment?
Jumatate din zeii Olimpului de exemplu proveneau din relatii extra-conjugale sau incestuoase, zoofilie sau mai stiu eu ce.Zeii aztecilor dupa ce se futeau ajungeau la BDSM si scene sado-maso, isi mai rupeau un umar, mai muscau o buza, in Egiptul antic, unii zei cand se plictiseau de zeitele pe care le aveau la pat, mai luau corabia si o luau in sus pe Nil pana la poarta Lumii de Dincolo, si si-o mai trageau cu moartele.Or fi fost bnune la pat?Anyway, egiptenii aveau ei asa un simt destul de rafinat pentru latura necro.Cel putin asa spune in Cartea Egipteana a Mortilor.

Oare se iubisera aia la-nceput?Stiau ei ce inseamna iubirea?Ca daca lumea fizica este rezultatul concret al unei orgii sau al unui act pur sexual, nu ar trebui sa practicam si noi mimesis-ul?Actul repetitiv al modelului primordial, creator?Adica tocmai pentru a ne apropia de divinitate si de vremurile pure, originare, primordiale, sa punem la cale futaiuri d-astea?
Daca din zeii fondatori ale marilor mentalitati colective, au degenrat munti, oceane, insule, vulcani, animale, rauri, semi-zei si izvoare...din noi oare ce-ar iesi?
Cineva mi-a spus pe facebook acum o saptamana ca "Are we human or are we dancer?", este una dintre intrebarile fundamentale ale lumii in care traim si la care in calitate de oameni datori cu o moarte, ar trebui sa raspundem.
Eu vin pe aratura si va atasez intrebarea din titlu:"Ce a fost la inceputuri?Arta dragostei sau arta futaiului?"

Stiti sa-mi raspundeti?

Triburile si popoarele (pe care refuz sa le numesc primitive) traditionale, sunt mai apropiate de sfera mistica si cu prisosinta de transcendent...poate ei cunosc lucruri pe care mintea noastra limitata nu este capabila sa le perceapa.V-ati pus vreodata intrebarea de ce lumea, potrivit lor, nu a aparut deodata, ci este REZULTATUL a ceva anume?
Intotdeauna a existat un motiv ab origine de la care lumea intreaga a luat nastere, si a fost modelata pana in acest moment.Dar oare care ar fi fost acel motiv?Sexul sau dragostea?
Instinctual, si-au propus divinitatile creatoare ale lumii sa se indragosteasca si apoi sa procreeze?Este lumea totusi vazuta ca o consecinta dorita sau nedorita?Am fost conceputi pentru a repeta instinctual acel act?
Si daca da, tocmai pentru a ne apropia de acel zeu sau acel cuplu originar, dupa cum sustin popoarele traditionale, mare parte dintre ele disparute deja, trebuie sa cream din dragoste sau din instinct?
Ghilgames, parasind cetatea Urukului, a fost pervertit spune epopeea de o silueta feminina, caruia Enkidu i-ar fi rezistat.Patima i-a adus moartea regelui sumerian.
De multe ori dragostea este vazuta ca ceva neclar sau nedorit.Patimasii, cei plin de "pathos", comit hybrisul deseori, uneori sunt razbunati, alte popoare ii lasa sa se zbata in agonie in anonimat.
Shakespeare, dupa mine, autorul unei antologii a kitschului, aduna elemente din mitologia clasica greco-romana si le azvarle intr-o noapte senina de vara, in care in cautarea sensului existentei, plini de patima, fiare si oameni deopotriva, zei si elemente ale naturii fac sex deliberat.Nu procreeaza nimic, insa traiesc clipa.Se vindeca si iau in stapanire vesnicia.
Nimeni nu-si mai aminteste nimic dimineata din orgia din seara precedenta.

Voi ce va amintiti?Suntem oare rezultatul unei orgii, sau al unui act de iubire creativ?V-as ruga sa excludeti sfera crestina(care mi se pare destul de nou aparuta, acum doua milenii), si sa analizati din prisma primelor mitologii si a imaginatiei primelor popoare.

Insomnia-intre negare si acceptare

2010-02-24T18:25:00.000-08:00

Insomnia dupa cate am gasit io la 04:00 AM, pe dexonline punct ro, este caracterizata ca fiind o tulburare a mecanismului de reglare a centrului nervos si care se manifesta prin lipsa de somn si reducerea atat a duratei cat si a profunzimii somnului, si care e intalnita auzi colea' in :astenii, boli psihice si nevroze.

Atunci ma declar suferind de o boala psihica incurabila, un nevrozat si un ins care va da mana curand cu delirium tremens, dar pana acolo, mai e cale de ceva ani nedormiti.
Da!Sunt insomniac, si da!!!Eu, cavaleru' tristei moace va anunt ca ma simt bine in aceasta tulburare a mecanismului de reglare a centrului nervos de vreo 2 ani juma incoace.Si o spun cu mandria ce-mi sta in caracter oricui.Da!Sunt insomniac si nu sperii pestii daca o spun, si n-or sa se faca mai putine conserve in Japonia din carne de balena, si n-or sa se scufunde barcile albanezilor in Adriatica in nesatioasa lor dorinta de a ajunge in Italia, si nu strivesc corola de minuni a lumii si nu ucid cu mintea rahaturile pe care le aud din gurile oamenilor...

Stiti, ma deranjeaza o faza...o faza puerila chiar.Aia cand insul/individul/persoana(acuma-l am in imagine pe un prof pe care l-am admirat intotdeauna la facultate, pe dl Macoviciuc, un prof de filosofie, care cand ne preda despre raportarea individului la Dumnezeu din prisma lui Kierkegaard, vorbea despre insul/individul/persoana, avand un impact puternic asupra publicului...nevermind...cei care stiu despre ce e vorba, inteleg)se afla in mod tantric la stadiul de negare.

E ca si chestia aia cand te intrebi daca exista Dumnezeu si tu te declari crestin pana-n maduva oaselor sau cand te declari ateu da te bucuri de spiritul sarbatorilor de Craciun sau a atator rituri vechi, sau cand negi faptul ca esti insomniac(ca si cum insomnia ar fi un fel de necrofilie sau vreun complex Oedip) si tu te postezi pe mess/hi5/feisbuc de la 2 3 in zori, mascand acest lucru prin simboluri busy.

Ca sa evidentiez mai repede treaba, dau un exemplu asa cum v-am obisnuit:

Ca de obice, io(adicalea in my mega autocaephallic awesomeness of grace)vegetam pe mess asteptand sa se coaca bonsaii de pe farmville, fiind incercat de o foame acerba, cand numa ce se iveste una:

-Salut.Ce e cu tine asa de dimineata?
-Bine.N-am timp acum.
-Ok, stiam ca de obicei dormi, insa de vreo saptamana tot te vad pe mess in zori la 4, am adaugat eu de-al dreacu'.(a se mentiona hiatul "ea" )
-Imi verific mailul.Sunt busy, zise biata faptura raspicat.

Altii si mai precauti stau pe invisible, numa numa' nu s-or face de doi lei ca vezi Doamne stau pe messenger/feisbuc noaptea.Ciudat, anyway.De ce te-ai face de ras ca nu poti dormi?De ce ar fi asta un motiv de a-ti turna cenusa in cap?E insomnia un act ratat si nu stiam?

Verificatul mailului poate degenera, din dorinta unei surori fantomatice de a intra pe messenger subit, dand la o parte interlocutorul/interlocutoarea pe motivul "Nu sunt io, e sor mea la laptop", sau "in seara asta nu am o stare prea buna", sau "am intrat sa verific unele chestii", ca si cum doar la 03 00 sau la cel tarziu la 04:00 aceste elemente primordiale ale lumii se pot verifica, fara de care maine ghetarii nu se vor mai topi in asa hal...

Cum v-am zis...acceptarea e primul pas.Mie starile de negare mi se par atrocitati la o anumita varsta, intervale de incultura, colapsuri morale sau copilarii.Ma duc sa fac dreacu (remarcati din nou hiatul "ea") o cafea sa-mi spun de 1000 de ori ca nu sunt insomniac.M a voi simti mai bine.Phew.

Incercati sa fredonati piesa de mai sus.E o interpretare pagana asa, cu influente celtice a unui descantec voodoo inchinat zeitei culturii Yoruba, Yiansa, zeita somnului.El este practicat prin Capul Verde, Caraibe si Louisiana.

Am incercat sa fac yoga pe piesa asta.Voua ce va iese?

Asta ramane intre noi, nu vreau sa afle lumea ca nu de alta, dar nu o sa mai pot scoate capul in lume.Vreti sa mi se crape obrajii?Vreti?Vreti sa rosesc de atata rusine?Da?Da?

Duceti-va si luati-mi Neutrogena, lua-v-ar Sfanta Ana!

Nopti incendiare la manastire.

2010-02-22T09:24:00.000-08:00

Well...aseara cautand diverse cazari, preturi si alte alea pe net in al nostru plai mirific, din dorinta de a compara cu anumite cazari din Oropa, unde preturile sunt mai mici evident, de ce dau eu:

http://www.comeinromania.com/vc-1217009673-pensiune_andreea.html

De acest link, unde scrie cam asa:

"Pensiunea Andreea Manastirea Agapia - Pensiunea Andreea va ofera 10 locuri de cazare in 4 camere (cu doua bai comune, televizor, telefon, frigider, aer conditionat, incalzire centrala), restaurant elegant (40 locuri, purificator aer), loc ideal pentru mese de afaceri, mese festive, toate într-un cadru intim, deosebit de placut.
Bucataria pensiunii va pune la dispozitie bauturi si preparate culinare din bucataria romaneasca traditionala si clasica. De asemenea, in interiorul pensiunii este si un minimarket cu produse alimentare si este deschis si un bar.

FACILITATI UNITATE CAZARE
Incalzire centrala parcare restaurant propriu FACILITATI CAMERA
Frigider baie cu cabina dus cablu TV aer conditionat bucatarie la parter baie in camera TV in camera FACILITATI DISTRACTIE SI RELAXARE
plimbari cu sania posibilitate barbeque FACILITATI RESTAURANT
meniu specific romanesc Posibilitate organizare petreceri".

Am incheiat citatul.Nu ca aveam o parere foarte buna despre clasa monahala a patriei muma, dar pur si simplu anuntul de mai sus mi-a pus capac.Deci in caz ca nu ati inteles, manastirea Agapia detine o pensiune, unde contra COST, se poate lasa cu alea alea, ma mir ca nu baga ceva gen "Pelerinaj de vindecare spirituala in gradina plivita cu cannabis a manstirii.Deschisa intre orele 1300-18 00 pentru credinciosi".

Eu cred ca stareta are o pensiune a ei undercover, iar Andreea ori e numele lu fisa facuta din flori, ori numele ei din buletin.

Ciudata treaba asta cu mediu de afaceri, bar si minimarket in cadrul unei manastiri.Stau si intreb unde mai e morala dreptei credinte?S-o fi dus si ea odata cu instalarea crizei?
Ok, incepe sa devina normal ca orice staretie si lacas de maici sa aiba termopane si centrala proprie, desi ele "nu fac parte din sfera laica".Nu, pe dracu'.
Dar a tolera sau a accepta ca fiind natural, firesc, normal ca sa se discute treburi ce tin de mediul de afaceri, sa se schimbe valuta, sa se petreaca luni de miere si sa se faca Lasata Secului cu cumetri si cu fini in batatura mi se pare o mare aberatie.
Eu nu stiu ce morala mai au mandrele calugarite cand le bate unu' n poarta:

-"Buna ziua, cu maicuta Teofana va rog.
-Intrati, ar zice o moaca invaluita n negru putin imbujorata.
-Sunt interesat de pensiunea dumneavoastra.Vreau sa fac majoratu' lu fi mea la dvs.Se poate?
-Da, normal.Sa discutati doar cu stareta.Dansa va va spune mai multe.
-Pai, o sa avem multi invitati.Avem si invitat de onoare, pe Romeo Fantastic.
-A, cred ca o sa va coste in plus pentru petrecere cu manele.", ar raspunde slavita maica multumita.

Cam asa ar evolua lucrurile.
Nu ma mira absolut nimic.Nu imi este deloc greu sa imi imaginez o astfel de scena minunata, avand in vedere ca pe site-uri, agentiile de turism incurajeaza tinerii insuratei sa-si petreaca luna de miere in splendidul tur al manastirilor din Nordul Moldovei.
Sunt curios daca fiecare staretie pune la dispozitie cate o sticla cu sampanie...asa, ca bonus.Ca doar o data in viata e luna de miere...:)))))

Ma intreb si eu cat de freak sa fii pe o scara de la 1-10, incat sa te duci cu sotul/sotia de mana intr-un hot tour al manastirilor din Nordul Moldovei.Stau si ma-ntreb.Sau sunt deja indragostiti care incep sa viseze la asemenea destinatii...
Poate maine-poimaine abatiile si staretiile astea se regasesc in top uan handred al destinatiilor pentru sex-tripuri.N-ar fi o idee rea sa promovam tara prin acest intermediu.
Pana la urma ce nu face un credincios adevarat pentru ceea crede?

Acuma eu mai inteleg si ca maicile astea sufera de complexu' freudian a lu Gizas reloaded si ca asta e idolu lor masculin EVER, sau ca in noptile in care simt vocatia si-o mai trag cu vreun calugar bi, dar pana la a isi afirma fetisurile debortant in pensiuni deocheate si in a promite clipe de vis celor care vor sa-si petreaca luna de miere acolo, e deja cam penal.

M-ar bate gandu sa-mi termin vreo doua cutii de prezervative in compania unor turiste care au venit in pelerinaj intr-o noapte la Agapia sau Varatec, asa ca un drum catre sfintele lacasuri n-ar fi o alegere rea.

Astept insa ca pensiunile sa fie dotate cu centre de Spa, pentru ca vindecarea totala se realizeaza nu doar la nivelul spiritului, ci si al trupului, isn't it?:x
As pune sa fiu in locul gagicilor de pe la manastire de marketeaza pensiunile astea, nume indraznete pensiunilor , gen "Heaven", "Angel's Mansion", "Eva", "Adam's world", "Ataraxia"...si multe altele...
...se mai pot organiza de altfel si concert black, death...idei exista...imi si imaginez calugarii maturand cu pleata inversunat podeaua unei astfel de pensiuni.

Ce pot sa spun, o idee extraordinara pentru promovarea turismului romanesc si pe de alta parte, o sansa unica pentru a trai experienta manstirilor moldovenesti.:x

Amin.Sau cum sa inchei?A!Trink.Gata, mi-a picat fisa.Mai bine dedic tuturor maicutelor de la Agapia piesa urmatoare.Forza Gizas.

M-as oferi di gei la party-urile tematice la Agapia.\m/ Ma simt cul deja.

Concertul Alexandrinei.

2010-02-21T05:41:00.000-08:00

O da...unul dintre concertele pe care le-am asteptat cu sufletul la gura anul acesta s-a intamplat aseara, la Clubul Taranului Roman, concertul Alexandrinei Hristov.A fost o seara plina de culoare, muzica buna si artsy people.Femeia chiar are voce si fiecare piesa de-a ei transmite ceva nou, inedit la fel ca si picturile sale, in care o lume se divide in alte 4 ori un univers este ascuns intr-o coaja de nuca.
Alexandrina nu este doar o artista, ea e chiar un concept.Un concept creativ, plin de optimism si culoare.Mi-e greu sa afirm despre anumiti indivizi ca sunt artisti, mai ales in speta muzicii romanesti, insa ea chiar este o artista, si inca una complexa.

Pe cei care nu au venit pot decat sa-i invit sa participe si la concertul urmator.

Alexandrina este un artist deplin, care traieste propriile piese, aseara fiind vadit emotionata de masa compacta de oameni care o privea, remarcand la un moment dat ca "Ii plac aplauzele si ca nu se astepta sa fie aplaudata de atatia oameni", lucru care atesta constiinta muncii sale.De altfel, Alexandrinei se pare ca nu-i place sa vorbeasca foarte mult in timpul concertului, intrucat se axeaza mai mult pe prezentarea pieselor.

Ma feresc sa spun ca acesta a fost un eveniment cu "dichis"(din simplul motiv ca urasc cum suna), insa cu siguranta a fost muzica buna.Si voi mai merge la concertele ei, that's for sure.

*de asemenea cine vrea sa vada o parte a picturilor sale, o poate face de luni-vineri in cadrul Clubului Taranului Roman.

Si acum , cateva poze de-aseara si o piesa:

Piesa de suflet:

I love you, woman.

Despre simtul umorului la romani.

2010-02-18T05:48:00.000-08:00

Astazi vom despica firul in 4, in ceea ce importa acest simt care se vrea apartinand Umorului.Nu sunt adeptul stereotipurilor si de obicei incrunt sprancenele cand aud fraze de genul "romanii sunt oameni calzi", "romanii sunt primitori", "romanii au simtul umorului", "romanii stiu de gluma", "romanii sunt de viata"...
Stomacul meu are anumite repecusiuni de pe urma acestor clisee.Dar nu asta importa.Discutam astazi asadar despre simtul umorului, denumit si S.U.
Mai nou am descoperit cat de viata sunt romanii, atat in viata de zi cu zi, cat si in mediul online.Peste tot dau de diversi indivizi care, de fel mari bagatori in seama, vor si ei intocmai ca drosophilla melanogaster pe cacat ud, asta ca..."omu' plin de viata" sa epateze prin bancuri.
Consider esential de precizat ca intotdeauna am considerat destul de indispensabil simtul umorului la o persoana.Nu e covarsitor.El poate fi sau nu.Nu e un lucru pe care daca nu-l ai trebuie sa-ti torni cenusa in cap, cum ar fi inteligenta si cultura.Eu as bate mai multa moneda pe faptul ca o pesoana e imbecila sau inculta, ceea ce mi se pare destul de penal, decat daca un ins sau o individa sunt lipsiti de simtul umorului.
I m wry humoured.Da nu asta conteaza.Niciodata n-am apreciat oamenii care gasesc absolut necesar ca la un party sa spuna bancuri sau care la o masa vin cu glumite, stifturi si carambuluri in opinca.Le-as coase gura alora sau le-as aplica niste leucoplast, tocmai pentru a nu debita anumite chestii.Acest lucru este grosolan evidentiat (iar pentru asta o sa-l notam cu "G.E.").Grosolania nu reiese numai din trairea cu care individul cauta sa se afirme prin bancul spus, cat si prin tendinta de disculpare.The more vulgar, the better.
Si acum sa iau un exemplu.Acum vreo 3 luni, ma aflam la o masa cu mai multe persoane ce-i drept mai in varsta ca mine, si numai ce aud:

-Ce te-as fute!spuse un nene cu moaca de tractorist.
-Esti buna!afirma un tip ciudatel asa, care nu o stia pe femeia careia i se adresau aceste vorbe de o traire profunda.

La care individa, ingretosata, spune la un moment dat:

-Mi se par de prost gust afirmatiile.

La care "tipii plini de viata", catre ea:

-A fost o gluma, doooh...nu te-ai prins.
-Nu prea... a zis femeia.
-Ce te-ai crispat asa?(am observat ca asta e deja un laitmotiv cu remarcarea crisparii).
-A fost o gluma, remarca ciudatelul.
Femeia rosi.Ce a fost si mai penal a fost faptul ca la scurta perioada dupa, oamenii de la masa au inceput sa rada.Vorbim de indivizi cu familii si copii la un 40+ chiar.

Trairea intensa pe care o vom nota cu T.I. este un aspect particular al primatelor care fac astfel de glume.Din lipsa de inspiratie, unii oameni ajung sa aduca imprecatii/sa jigneasca/sa agate/sa se faca remarcati/sa se bage ostentativ in seama prin prisma unei glume.Nu conteaza cat de ranita se simte persoana in cauza, important este ca a fost o gluma si trebe sa radem in hohote, ca na, suntem romani si asa-i sta bine romanului, cu zambetul pe buze.

Pe forumuri sau pe mess, chiar si pe facebook am remarcat mici glumite cu substrat de genul celei de mai sus, si banuiesc ca daca nu te prinzi ca e o gluma(avand in vedere ca de cele mai multe ori acestea vin de la persoane cu care n-ai nici in clin nici in maneca), esti luat de retard.

Ca sa ma fac inteles:

-Arati ca un bou.
-Poftim?
-Nu te vezi cum arati?:))
-Scuza-ma, ne stim de undeva?
-Conteaza?
-Un ignore?
-Hai, ce te-ai basicat asa...a fost o gluma, doooh.
-Nu cred.
-Credeam ca ai prins ironia.

Hai, rasete!:)

-L-am vazut aseara pe x, era cu una fata!
-Hai na...serios fata?
-Da...iti jur.Poa sa-ti confirme si Andreea.Serios, era cu aia.
-Doamne, de-asta nu raspundea el la telefon.Mersi ca mi-ai zis.
-Era o gluma fata.Nu stii de gluma?
-Of, ce glume mai faci si tu, mai.
-Ce te-ai crispat asa?

Pai de fel crisparea intervine datorita repulsiei fata de asemenea asertiuni magnifice.E normal sa te crispezi can bancurile si glumele pe seama ta/a celor apropiati sunt facute cu atata libertinaj.
Dar se pare ca daca ne crispam, nu stim de gluma, nu suntem "de viata", prostia umana (pe care o vom nota cu P.U.) nu cunoaste limite.

Glume cu referire la futaiuri, glumite nevinovate despre potentiala a treia persoana intr-o relatie, glume despre disparitii si despre evaluarea iq-urilor.Se pare ca prind.Daca "zicatorul" bancului este descoperit, sau daca intentia sa de a aborsa interlocutorul dintr-un cu totul alt unghi esueaza, atunci nevinovata sa intentie capata dimensiunea unui banc.

Rasete!

Labarii analfabeti (notati academic cu L.A.)care se pretind ironici nu fac decat sa deschida subiecte care de cele mai multe ori lasa un gust amar.Da na, daca am tot batut atat moneda despre umor si oameni care sunt neintelesi intr-o societate de crispati si spirite seci, am si eu un banc adresat celor care fac glumite la care lumea nu se prinde:

Asa, de dragul simtului umorului.

Avem o adunare simpla.

Pentru ca darul oferit de mine dvs este unul pe care l-am gasit destul de greu, acesta este compus din mai multe elemente esentiale.Pentru a descoperi darul meu, trebuie sa adunati elementele pretioase de mai jos:

S.U(simtu' umorului)+G.E.(Grosolan evidentiat)+T.I.(trairea intensa)+P.U.(printre unii)+L.A.(it's not about Los Angeles, e vb doar despre labarii anlfabeti, destinatarii mesajului acesta)=?

Nu-mi multumiti.A fost placerea mea.Va pup.

La revedere.

2010-02-14T11:53:00.000-08:00

Imi iau ramas bun astazi de la lucrurile noi imbracate in haine vechi, imbratisez vechituri cu aer de noutate, stiu ca din acest moment vechiul poate fi distins foarte greu de nou.
Propriile idei care ne vin sunt uneori de o autenticitate dezarmanta care ne poate conduce catre niciunde.Nu.Nu mai vreau vorbarie goala.Nu.Nu aici se sfarseste drumul.Nu.Nu e de vina un zbor anulat catre Belgia, nici iarna asta de doi lei, nici orasul inecat in balti urat mirositoare din care sleite. se intrezaresc mandru gunoaie.
Nu.Astea sunt ca si cum n-ar fi.Sunt efemere.Drumul catre niciunde incepe aici, sau maine, sau la anul.Important este sa stim cand/unde/cu cine sa-l incepem.
Da, astazi este ziua indivizilor care iubesc, sau ma rog, a snobilor care nu stiu ce sa mai faca pentru a arata cool-iciunea prin sarbatori fara rost gen Sfantu valerica.
Da, si ce?Io oricum nu iubesc.:)))) Daca mi-am luat o ciocolata azi Poiana se pune?Am luat-o pentru mine si nu am impartit-o, un motiv in plus sa ma bucur de flacarile iadului.
Daca simti ca drumul tau da de o intersectie, alege o alta ruta.Destinul nu cunoaste barierele acestei lumi.Descopera-te iar gandurile cele folositoare, vechi, cu haine noi te vor gasi.
Astazi vom face curatenie prin sertarele mintii si vom arunca gandurile vechi, imbracate astazi, de Sfantul Valentin in haine noi.
I'm so keen on vintage, cannot like new things.
Piesa de mai jos exprima exact ce am dorit eu sa transmit in acest moment prin acest post sec si trunchiat.Enjoy!

O gura de aer.Finally.

2010-02-04T12:04:00.000-08:00

O gura de aer poluat am vrut sa iau si eu astazi, ca tot omul care a stat peste o saptamana prin camera, dormind cu spor sau pur si simplu mancand chestii variate si deloc proaspete de prin frigider.Si totusi, ce zic eu astazi?Vad io asa ca in balcon e mai cald ca-n zilele trecute in care daca ieseai sa-ti iei chilotii si pijamalele de pe sarma, ti se faceau coaiele cat nuca(o senzatie nu tocmai placuta), si ce fac eu?Decid sa dau azi piept cu orasul, cu marele oras si cu tenebrele sale.

A fost o alegere neinspirata.:|Sa va spun si de ce:am dat fara sa vreau din nou de cele 3 tipologii de muieri care traiesc in habitatul urban.Cele 3 tipologii nedorite.

1.Fata "finuta".

M-am dus astazi cu un scop in oras.Acela de a-mi procura niste ceai bun si doi la mana, poate'poate gasesc si eu o carte faina de citit.Unde pot gasi ambeel chestii?Da, cei ce stiti ati ghicit.Carturesti.Daaaa...daca ati ghicit n-am bomboane sa va dau.Deh, nu mai sunt asa de generos.
La Carturesti se aduna tot felul de oameni bine imbracati care de cele mai multe or incearca sa "dea bine", fie prin tinuta, fie prin vocabular, de la gagicile care vand la casa pana la oaspetii orasului-biblioteca.Ce ma enerveaza la Carturesti e populatia de wannabe-uri si de fosti emo care si-au tocit cururile pe treptele de la TNB-u vara si acum isi fac veacul printre ceaiuri si arome de carte buna.
Astia is lame, ca na...asa e felul lor.
Dar cu totul deranjante is tipele alea de se fac ca citesc si nu-si scot bonetele alea "franse" care se vor cu "dichis".(duamne, ce cuvant penal!!!mi se revolta stomacu' la pronuntarea lui), bineinteles adeseori insotite de cate o esarfa asortata bonetei, din care iese "discret" o suvita de par.

De o ciudata de-asta am dat si eu.:x

Stateam cu ceaiul de mango si goji(nu ma intrebati ce e goji, da stiu ca e o chestie de creste prin Himalaya si pute frumos, ca are si colega mea de apartament, Mareana niste crema Planet Spa, ceva de genu de dat pe corp cu aroma de goji)...doar ce ma pusesem io la rand...ca apare nimfa.
Aceeasi tonalitate:palton luat de la Miss Sixty, boneta care o distinge CLAR de o pitipoanca, si esarfa pana-n gat care iese la fel de discret ca si suvita din paltonul nedesfacut.(Totusi eu nu rezist foarte mult cu hainele de iarna gen geci si jachete intr-o incapere unde temperaturile depasesc cu mult 15-16 grade), dar poat fata era neincalzita, mai stii?

Numa ce dau eu sa prezint ceaiu si sa scot suma care era de plata, ca aud un mar muscat in spatele meu.Individa "cu dichis" scosese un mar verde din ala importat din Franta care e 12 ron kilu' la Cora.Golden Apples sau nu stiu cum pana mea le spune.Is foarte bune si delicioase intr-adevar, insa prea mult pentru o fructa atat de banala precum marul.
Totusi, inclin sa cred ca da bine sa mananci mar verde(da perfect verde) intr-o atmosfera gen Carturesti.Cred ca asculta in casti Nouvelle Vague, ca in general fetele astea "dichisite" asculta chestii gen Nouvelle Vague sau Yann Tiersen sau mai stiu eu ce chestii asa :eterice.Nu stiu cum sa va spun, nu ca-mi displac muzica alora dar nu ma regasesc in ea si doi la mana are gust de rosie de-aia de la turci.Mananci o rosie da nu are gustu rosiei, stii?
Artificial cu alte cuvinte.

Ei... si se baga individa in fata mea sa plateasca biscuitii aia crocanti belgieni pt ceiut pe care ea daduse peste 30 ron.Sincer, isn't that funny?Sa dai peste 30 ron pe o punga de biscuiti care n-au niciun gust?Pentru ce?Ca scrie pe ei:made in Belgium?Wtf?
Si frate...a inceput sa deschida gura.Imaginati-va o tipa de-asta imbacata asa cu maru verde tinut artistic intr-o mana, si care graieste foaaarte gramatical cu o voce aroganta si f suava:

-Uitati va rog.Acestia sunt "biscuiteii".
-Da, 45 ron.
-Acum, stati putin.Intre timp cauta pizda ce cauta prin portofelu ei cat gamalia ,(care se vroia to cu Dichis, ma rog cand ai atatea chestii de tinut intr-un portofel nu-ti iei unul de dimnesiunea unui breloc de chei). si cauta delicat banutii, bancnota cu bancnota, pana ce i numara pe toti, apoi suna telefonul, un Nokia n80 cred...si vorbeste cu prietena ei despre nu stiu ce concert din Green Hours, unde se duce lumea comfy si artsy ca ele...incheind cu un Tze te pup!!!
Ew...(ma rog, asa fac eu cand mi-e greata).Si a plecat.(pocanind cu cizmele dichisite pe parchet).

2."Nesimtita".

Luand metroul de la Romana spre Down Town(also known as Drumul Taberei). intru intr-un metrou unde oamenii stateau ca sardelele, si sunt nevoit sa calatoresc doua stati cu 5 eleve de liceu , de a IX a sau a X a...care vorbeau tare despre notele primite in aceasta saptamana pe la scoala.Una din ele, cu niste ochelari mai de nerd asa, cu o coama de ponei impletita pe spate, si cu un nas cam mare pentru o fata se lauda alorlalte cat de mult o iubeste "doamna diriginta" pe ea.
Se vedea ca ea era ori sefa clasei ori ceva eleva buna a liceului.Buna la scoala ma refer.Totusi, cu respectul cuvenit pentru dansa, dar as fi apreciat sa-si stearga mucii care atarnau impetuos la nasu ei, si as mai fi apreciat sa nu se mai fi uitat la mine cu ochii aia ceacari, de zici ca unu se uita la slanina, si altul la faina...(a se mentiona ca n-am nimic cu vreun portret cubist), insa imaginea copilei cu mucii la nas imi aduce in prim plan imaginea unui prof de la facultate de care mi-e greata.

Totusi, un set de batiste de unica folisinta nu costa o avere si unde mai pui ca se gasesc pe toate drumurile.Mi-as fi dorit sa o am ca eleva, dar poate ar fi fost eleva mea preferata chiar daca se mai stergea ocazional la nas si nu s-ar fi holbat la mine insistent ca o duda.

Ew...again.

3."Maria la del bario".

Nu e celebra telenovela.E finalu unei iesiri in oras.Simtind nevoia sa ma descarc dupa atatea chestii patimite astazi, m-am dus acasa sa-mi las hainele si le-am luat pe cele sport, simtind nevoia de a merge in aceasta seara la sala.Plus ca si burta imi da de gandit si n-ar fi tocmai rau sa mai dau jos din ea.

Si trag io de fiare nu stiu ce, cand colo...se aseaza la un belt de-ala anticelulitic o duduie cam de seama mea cu casti cu muzica de clubbin in ureche.io-mi vad de treaba mea, plin de transpiratie, ducandu-mi exercitiile la bun sfarsit.Apoi ma duc pe o banca sa mi se relaxeze muschii, si desfac o sticla cu bautura bogata in proteine.Ea(despre care aflasem din apelativele celorlalti ca o cheama Lacra) se opreste din beltul ala care i facea curu sa se miste deosebit de provocator si-mi adreseaza urmatorea remarca:"Ce transpirat esti!", schitand o bezea.(a se mentiona ca jumatate din barbatii din sala erau transpirati...doooh, de-aia mergi la sala, ca sa transpiri).

-Da, zic eu...am transpirat.Faza e ca nu am mai fost de mult pe aici.
-Eh, cum te cheama?Eu sunt Lacra.Imi intinde mana si deschide o sticla de apa plata Izvorul Minunilor, atingandu-si poate involuntar unul din sani.
-Alex.Nice to meet you.
-Vii de mult timp pe-aici?(doar ce-i zisesem ca n-am mai trecut de mult timp).
-Nu..

Apoi ia o casca si mi-o indeasa intr-una din urechile pline de clei:(aud Rihanna-Te Amo...un ritm destul de senzual asa...), insotit de remarca:"Io ma fut pe piesa asta".-sa inlemnesc.-La care tot ea:Muhahahaa...un ras cam isteric asa...dupa care:

-Si?Singurel pe aici?Si eu tot singura vin.
-(fac niste ochi mari...wtf??)Da, majoritatea prietenilor mei nu pot veni pana aici si na, vin singur.
-Nu mai, daca vii cu gagica sau asa singur.
-Nu am prietena.:)Incerc sa-i zambesc, putin socat de cat de directa poate fi o prietena.
-Na, si eu m-am despartit acu cateva luni.Uite nr meu in caz de ceva.Eu stau la doua blocuri de aici.
-Uuu...fain, pai atunci vorbim.Hai ca ma bag la niste greutati.See you around.
-Ce expeditiv esti, remarca fata.Lasa ca ne mai vorbim pe aici.NU E PANICA.Viorel, ce faci?Te pup!!!(si simuleaza un pupic de la distanta pt un barbat ca la 40 de ani ce tocmai intrase in sala).
In vestiar ce-mi da urechea sa aud:discutia despre aceeasi Lacra:

-Ai ars-o ba?
-Care?
-P-asta.Pe Lacra.Nu ziceai ca intrase la dusuri aseara?
-Aaaa...pai am dus-o acasa.Ca nevasta-mea lucreaza schimb de noapte.
-Si a stat?
-Oho, nene...e buna rau.Rupe cu ea.
-Poate o iau si eu intr-o zi.Da intai o scot in oras.

Oook...Si asta e Lacra, noua mea prietena de la sala.Ics.Uite ca mai sunt oameni sociabili.Sunt un om antisociabil, dar mai o sansa.

Sper ca zilele astea sa nu ma puna sa dansez pe "Te amo".Sper sa scap ieftin can-am chef de vreun sifilis sau vreo gonoree.

Si acum piesa minune:

PS:Care zice ca de ce stau in camera si nu ies pe-afara, sa ma suga de pula.Am zis.Noapte buna!

Gwendoline Lamour-curva sau artista?

2010-02-03T14:10:00.000-08:00

"Veniti, veniti, veniti oameni buni cu neveste si copii acasa!Pizde goale avem".:x

Imaginati-va ca asta ar scrie pe o pancarda de inceput de secol trecut in mijlocul unui balci plin d lume pestrita.Si imaginati-va un puhoi de barbati cu palarii d-alea din pai care se inghesuie la coada pentru bilete.Pentru ce?Pentru o mana de carne, pentru o canzoneta, o balada mai veche, un dres aruncat si o pizda goala.Cat de boem, cat de artistic, si ups!vulgar.Tocmai am asistat la o reintoarcere in timp in vremea spectacolelor destul de deocheate de burlesque.
Multe dame cu bust generos si solduri apetisante, dar nu in ultimul rand cu voce tineau capul afiselor de balci si nu numai, unde publicul masculin cu prisosinta putea aclama in voie si isi putea freca membrul ore in sir, cu privirile atintite exponatele cantatoare.
Astfel, sute de domnisoare entuziaste din vestul Europei si Statele Unite au facut cariera in acea vreme din streaptease si cantat melodii de demult, jucandu-si rolul cu brio.

Vremea aceea a avut farmecul ei candva...si poate spectacolele de burlesque erau bine-venite in randurile barbatilor care poate aveau o sotie nepriceputa intr-ale amorului acasa, gasind alinare intre sfarcurile cantaretelor dezinvolte.Artiste care mai aruncau cate o bezea in treacat alora mai generosi din fire.

Cortina cade iar, insa o noua generatie de prostituate, asta...artiste intra pe scena spectacolelor de Doamne-ajuta.Insa cu mai mult sarm si mai multa pompa.(funebra).
Asa am dat eu tt hranind vacile de pe mosia Farmville si tot prasind orzul, de un eveniment din club The Vault din bucale, si anume "Seara incendiara cu Gwendoline Lamour", o striperita britanica in maniera burlesque, care e si o mare diva, dar si o artista consacrata prin excelenta.
Eu inteleg ca spectacolele astea chiar si pe vremuri, cu tot farmecul lor deocheat, prindeau la o anumita categorie de public.Oricat de artistic ar fi, oricat de lucrate ar fi fost vocile muierilor alora, totusi...frate, isi aratau ugerele, for God sake si cateodata si ce aveau intre picioare, prin gesturi destul de evidente.Cat de artistic poate fi gestu de a se dezbraca de latura textila a unei femei?
Pai asa, cred ca fiecare dintre noi poate spune despre femeia pe care o are in pat intr-un moment anume ca e o artista.Asa pot si io sa ma joc de-a medicu si asistenta cu una, si aia sa fredoneze like a Virgin de la Madonna si o fut.Gata.S-a terminat burlesque-ul.
Pai, asta-i spectacol?Asta mai e arta?Una-n curu gol care cica vrea sa "readuca atmosfera spectacolelor de demult si note stralucitoare ale caselor de toleranta din Parisul secolului trecut".

Aplauze va rog.!!!!Super prestatie.Nu de alta da Gondola Lame asta e o artista, mai ceva decat o Grace Kelly sau o Frida Kahlo, e o diva, o cunoscuta, o femeie de clasa.
Pizda ei e mai artistica decat a voastra, astea de cititi.Ea e mai cu mot.
Am intrat de curiozitate pe site-ul minunatei artiste si am vazut ca are si Scoala de Burlesque unde tinerele sotii dar nu numai, pot invata "din tainele erotismului pe scena".
Deci un fel de dezbracat total, insotit de gesturi lascive si cu un pic de karaoke retro.+costume.Asta e spectacolu.
Cu ce e mai presus Gondola asta decat o dama de consumatie prevazuta si cu voce?Sau decat una de freaca bara prin Spania, Cipru sau Grecia?Cu numaru de la pantofi?Cu ce?
Cica mai nou e si un burlesque mai spre goth asa, care aduce elemente mai dark wave celor care gusta asa ceva.
Tot celebra si originala artista a tinut sa mentioneze ca in primii ani ai aparitiilor sale, "s-a lasat prinsa in bratele celor mai focosi si mai cizelati admiratori, insa acum rareori mai sta de vorba cu fanii, asta pentru ca ii e teama sa se mai expuna".Aplauze!!A!

Am si site-ul ei oficial , nu de alta.Merita sa fie aruncat o lentila, o dioptrie, un creion, un ochi::D http://www.gwendolinelamour.com/
Eu zic sa facem chiar aici in Capitala un Centuresque.(adica ansamblu de balet format din tinere absolvente ale Scolii de pe Centura, licentiate in TIR, cu elemente asa de house si pop, si care pentru turistii curiosi pot presta si mai mult).De fapt ar fi o noua idee asupra conceptului de arta.Mama, si cand ma gandesc ca astia or sa mute SNSPA-UL(adica universitatea la care se zice ca sunt eu) pe Centura.Atuncea sa vezi ansambluri artistice si spectacole cu sala plina...or sa ia fetele noastre painea de la gura lu Gwendoline Lamour si a altor parasute, asta artiste pluripotente ca ea.

Vivat goliciunea!Vivat arta!Vivat depravarea!

Ca tot veni vorba de "the golden age of burlesque"...let the music play.

Buna dimineata!

2010-02-01T21:03:00.000-08:00

Neata.V-ati baut cafeaua?Ati renuntat la tigari?Chiar si la gestul de a tine o tigare in mana?V-ati albit dintii?V-ati satisfacut prietenul/prietena "ca pentru dimineata"?Ati iesit cu cainele afara?Ati dat rumegusu de pe pres la o parte?

Ei bine daca ati facut-o ma bucur.De nu, sanatate si n-am cuvinte.

De fel nu beau cafea, ca am lipsa de calciu, la tigari am renuntat de vreo juma' de an, dintii mei nu pot fi albiti din cauza unui trecut geologic indepartat de Kenturi, Viceroy si Pall Malluri, nu-mi place sa ma fut dimineata(oricat de minunat spun oamenii ca este), n-am caine, si de fel nu fac din curatenia gospodariei un tel in viata.Fac curat ca sa traiesc.Nu traiesc pentru a face curat.

Insa, in dimineata asta am sesizat o chestie interesanta, pe care indeosebi vreau sa v-o impartasesc si voua.Dupa o noapte teribila de nesomn in care am sperat ca printr-un miracol x sa ma ia somnul, n-am reusit.Noaptea la mine nu este facuta pentru somn.Deh, sechele, sechele...n-am ce spune.

Ma ridic din pat si ma duc pana-n baie cica sa ma spal pe dinti(care oricum vor ramane galbeni!!) si sa mai tund/nivelez ori sa dau un contur la barba si la mustata.
Mi-am privit cu mandrie burta cum iesea in evidenta pe sub tricou (alta data tricoul asta era un fel de icoana pe care o purtam cu mine aproape peste tot, si anume cel cu Sonata Arctica).Acum e ceva cu care sa dormi.Sau mai imi place sa port tricouri cu formatii cand fac curat prin casa(deh, fiecare cu nalucile lui din creieras)
Imi privesc burta cum iese falnica punand in evidenta albumul meu favorit de la Sonata Arctica, mai precis Ecliptica.Doamne, tin minte cat am cautat tricou asta acu vreo 6 ani si ceva...jiezes.

Nevermind...pun mana pe pasta de dinti, dar inainte de a o aseza lasciv pe periuta...ma uit in oglinda(opa!simptoma de narcisism...nu ca ar fi ceva rau in genere dar din cand in cand merita sa ne mai uitam la moaca noastra).
Si imi observ barba deasa care mi invadeaza emisfera sudica a fetei, care de fapt ar da o nota de Bigfoot asa mai de la distanta, da n-are a face.Ma uit la muschii fetei, ma uit la dimensiunea pupilelor si la ochii inca basicati de nesomn.
V-ati uitat vreodata la voi dimineata cand va treziti?Mie imi plac foarte mult oamenii cand se trezesc din somn.Par renascuti.Par inofensivi.Par la un inceput de drum de unde vor sa se regaseasca cu sine.Sunt ei!!!Sunt ei, cei de atunci si cei de acum, sunt ei...cei care vor fi si maine daca au curajul sa se priveasca si in viitor.
Omul este suma tuturor momentelor din viata sa, si actiunile de acum, trecute ori viitoare ne reprezinta ca si insi.
Mi-am privit nasu rosu puternic vascularizat, plin de cosuri care musteau de tot felul de enzime...dar odata ce vor fi stoarse in mod suculent, vor disparea.:)
Mi-am privit apoi degetele paroase de la picioare...arata ca cele de strut...sau cel putin asta a fost prima impresie cand le-am analizat mai atent pe luciul gresiei din baie.
Am dat drumul la apa oparita, si aburul a invadat incaperea in cateva momente, dar surpriza!Chiuveta se infunda si apa da pe dinafara.What a great feeling!Asa ca pentru barbierit, spalat pe dinti si alte alea trebuincioase folosesc un lighean.:)
Barbatul pe care-l vad in oglinda nu are chef de stat la taclale cu mine si-mi spune:"Ba acesta, fa la un fel si cara-te din fata mea!"
Cu toate astea, imi place senzatia pe care mi-o da dimineata...atunci cand oasele sunt inca incordate si tot sistemu osos la cea mai mica intindere trosneste...
Cel pe care l-am vazut in dimineata asta in oglinda este unu tip pe care l-am cunoscut si-n momente mai proaste ale existentei sale, insa se pare ca e ursuz doar cu mine.Isi pastreaza energia pozitiva pentru restul zilei.Cred ca deja s-a plictisit sa ma care-n spate peste tot.

Cu apa curgandu-mi inca pe fata, si inodandu-mi-se prin firele barbii, alunecand de-a lungul gatului, am avut deodata senzatia ca partea cea mai frumoasa a zilei, nu e nicicum dusul cainelui afara, fututu nevestei, cititu ziarului ori cafeaua "de dimineata".
In zorii zilei cel mai important este intalnirea cu sine.Daca v-ati trezit de dimineata si ati citit acest post, duceti-va in toaleta, faceti ce am facut si eu, spalati-va pe fata si uitati-va in oglinda.Priviti-o atent.Fiecare detaliu si fiecare imperfectiune...
Convingenti-va cat de frumosi sunteti dimineata.

PS:Azi am examen si nu mi-am invatat nimic.:) Sper sa trec.(macar prin sala de examen daca nu examenul)

Sunt femeile disperate sau...!?!

2010-01-31T09:01:00.000-08:00

Deci(inceput de fraza original)...seara asta mi-a pus capac.Numa ce stateam si io ca tot omu pe mess, mai de una, mai de alta, ca na....afara nu pot iesi ca vremea-i prea faina sa ies.Si dupa o scurta conversatie de cateva minute, vreo 4 la numar, ma hazardez a desprinde doua concluzii socante pentru scena perceptiilor feminine asupra masculilor aflati in stare libra in habitatul patriei noastre.Mai precis:

1.Inteleg ca sunt mai multe femei decat barbati in tara noastra, si inteleg de altfel disperarea lor de a pune mana pe unul cat mai sigur si cat mai repede.

2.Este trist ca oamenii pun pret tot mai mult pe latura estetica, decat pe cea spirituala.Deh, oameni suntem si noi, ce sa faci...

Asadar disperarea duduilor in cautare de pula, e atat de ferventa(mama, ce-o sa-mi sariti in cap) incat au ajuns sa se raporteze la avatarele din lista de mess.Urmatoru pas, e acel "Buna, ce faci"(aka in timpurii imemoriale"asl, pls"), dar na, epoca Mircului a apus, nu si cea a manufacturilor trimise in spatiu temporal de generatia Mtv.

Totusi, sa nu ne departam prea mult de contextul care ne importa si sa mai intelegem si de ce femeile ajung sa investeasca sume fabuloase in cosmetice, animale moarte, tratamente anti-celulitice si cure de slabit spontan.Pentru ca tin la ele si vor sa "le reprezinte", vor sa se simta feminine si sa-si demonstreze, ca da..ei bine, ele merita si ca iata, ce bine ca exista atatea remedii pentru a da bine in societate.

A fost o gluma pe care o mai am in program la ora asta.Nu, fratilor.

Ele vor pula.That's all.Nu pentru ca merita.Vor sa merite.Vor sa acapareze, vor sa domine si vor ceva cald langa ele in fiecare dimineata.M-am saturat de muieri crizate la tot pasul, care nu mai stiu pe ce sa arunce banii numai sa arate bine sau pe femei frustrate din punct de vedere sexual.

Pentru mine o femeie urata ramane o femeie urata iar o femeie frumoasa este o femeie frumoasa indiferent de criza si de intemperii.
Dar la a ajunge sa "te dai" la unu, numa vezi de poate' poate s-o prinde ceva...no, sir...this is sick.
Mai nou e cul sa chemi diversi tipi sa-ti gateasca, sa-ti faca patul, sa le ceri ajutorul intr-o noapte in care brusc Radetul a decis sa taie caldura pe tot palierul si ai nevoie de cineva sa stea cu tine pe intuneric, sau brusc, vrei sa faci fotografii cuiva.:)

Dar inainte de a-mi da cu balegar pe la nas, vreau sa va fac partase pe voi, distinsele dame care urati barbatii "porci si necizelati" care daca la un pahar de ceva va ating pe sub ... sariti in sus ca arse.Dar va place, nu-i asa?:))

As mai spune eu multe da na...vorbarie multa, fapta putina=societatea in care traim, so hai mai bine sa luam aminte de-aci.

In timp ce culegeam randuri-randuri de floarea soarelui si mulgeam vacile din Farmville, iata ca apare o zana parazana pe mine si cu un buzz imi distrage atentia de la muls:

Eu: ce-i?
Ea: cre k ne stim.Te-am vazut odata la noi la fak pe hol.Erai q nishte fete de la tine din grupa crek
Eu: posibil, oricum nu prea dau pe la facultate foarte des.De unde ai idul meu?
Ea: hehe, toate in timp.Ideea e ca te-ai skimbat.Place la u change ul de look.Esti simpatik.
Eu: ...(era un emoticon)
Ea: si-mi place ca ti-ai lasat barba.Esti dragut.
Eu: uite ce e, vorbim mai incolo ca acum culeg niste chestii pe farmville.E un joc pe facebook.
Ea: am j eo cont pe facebook.Tu de knd joci?
Eu: de 3 luni.
Ea: auzi, uite daca e iti las nr meu si ma suni zilelea astea ca poate iesim la suc. Uite... xxxxxxxx
Eu:o sa il notez.Multumesc.Dar ma tem ca nu voi avea cum.De fel ies seara si asta cam rar.
Ea: eeee...in timp.Poate mi iese combinatzia.Auzi da vii la examen marti dah?
Eu: mda.I guess so.Cred ca voi veni.
Ea: Iti opresc loc langa mine sa stai j u ca eu stau langa colega mea si ne mai ajutam.Si pe urma mergem la un suc numai noi.
Eu: nu stiu ce sa zic.Ma bag totusi la farmville
Ea: Trimit linkul asta si mai multe nu spun.E super...(ca si cum "Cu asta te-am dat gata")

Sa dam play si linkului respectiv:

Va doresc auditie, asta...laba placuta!Daca dati pe mut, clipu e de vis.Acuma fie vorba-ntre noi...de ce ca tipa, i-ai trimite unuia o piesa penala cu o bunaciune?Ca sa ce?
Anyway, vine 2012, lumea se duce de rapa.

Si cine spunea ca pe facebook nu sunt cocalari?

"Fite, domle, fite."

2010-01-29T09:50:00.000-08:00

Din ciclu "cuvantari de neuitat made by glodu' norodu' ", astazi ne vom apropia de minunata concluzie "Astea-s fite, domle, fite"...concluzie raportata la comportamentul celor care nu vor sa se amestece in hatisurile tenebroase ale glodului.Pentru ca glodul, ca orice mana de glod, de tarana, nu cunoaste inaltimi,ci doar adancimi.
Din adancimea pense-urilor sale, s-a nascut si termenul de "fita", care marcheaza automat tot ceea ce e diferit de dansul.Dar pentru a intelege mult mai bine ce anume intelege glodu norodu' prin "fita(e)", vom pleca de la cazul general, incadrare in gen proxim si diferenta specifica si apoi sa indraznim a targe de urechi cazurile particulare, ba mai mult, oh my, oh my...pe cele INDIVIDUALE.

Se face ca in general glodul desemneaza prin "fita" acele entitati ale caror pigmenti roz si gloss contrastant le-au adus denumirea de pitipoance.Sau exemplarele feminine dominante din "lumea celor care nu gandesc".Acum sa luam pe rand:
-ce poate fi fitos la o pustoiaca de 14-15 ani care face poze cu flisa din baie plina de jeg, ori cu mormanu de boarfe murdare asezate zdravan peste masina de spalat Whirlpool luata pe vremuri in rate de la Altex?(mai trist e cand prefixu etatii entitatii respective incepe cu 2 si pe alocuri, ups!! cu 3!!!!)
-ce e fitos la una care face poza cu teracota sau cu carpeta cu Rapirea in spate?
-ce e fitos la doua parapante care se unesc cur in cur ca maidanezii iar pe fundalu fotografiei facute de "pretena cea mai buna xo xo xo", se regaseste vreun copac, vreo vaca sau vreo fantana...fundalul difera de la caz la caz.(partea asta cu expusu curului n-am inteles-o niciodata...oare sa fiu singurul om care considera futut-n cur mai slab decat sexu normal?) E ca si cum cand ai vedea o femeie prima data si in loc sa-i privesti fata ori sanii sau soldurile, te-ai uita la curu ei...ma rog, something very awkward.
-ce e fitos la una care are pielea prajita in mijlocul iernii si pe care ar putea scrie in curand:"Cancer de piele"?
-ce e fitos la un grup de fete de la tara care tin fiecare-n mana o banana cumparata de la tza Radita de la non stopu din sat, tocmai pentru a arata dezinvoltura?

Deci pentru categoria asta nu exista decat doua atribute: penale sau de la caz la caz extrem de penale.Nu au cum sa fie fitoase nici in 50 de ani.

A doua categorie este aceea a cuplurilor/baietilor asa-zisi "de bani gata" ori a periferiilor sociale care merg prin mall la cumparaturi sau "sa mai schimbe o impresie", o limba, una alta, dupa ce a existat in prealabil un intens schimb de emoticoane si :* si huguri si mai puneti voi...

Eu nu pot intelege iarasi de ce pentru glod, o femeie imbracata cu o imitatie de animal mort pe ea si cu paru deosebit de ars, de brat cu sotu/prietenu/amantu/consortu de circumstanta care e imbracat nepermis de sclipitor, fiind vazuti in mall sunt neaparat fitosi.Cu ce e fitoasa femeia respectiva?Cu imitatia de animal mort?Cu parul ars?Cu sanii lasati?Cu tigarea Davidoff pe care o scoate intr-un mod abuziv din pachet, cu unghiile false?Cu ce?Iar el cu ce e frate fitos?Cu ce se poate da mare?Cu cantitatea de femei intretinute din palmares?Wtf?Cu un BMW?Cu un Logan?

Asta e tragi-comic, nu e fita, meosio.

Partea cea mai oribila/trista mi se pare cand vad haite/carduri/siruri/bancuri(ca cele de heringi) de tipi cu par gelat, imbracati de la Puma si Kenvelo si care atunci cand parintii le dau niscaiva banuti, deja Mallul e al lor.(locul unde sunt "haine de firma").
Preponderent am mai observat si cate o pizda din categoria celor de mai sus "care e gagica buna din grup"si care rade aproape deranjant chiar si atunci cand nu se fac glume, insa nu asta-i baiu.
Nu inteleg "fitosenia" de a sparge maximum 5 milioane in Mall astfel incat "sa fii vazut".Sau ideea de a te imbraga de la magazine de mana a tanspea in tarile din Vest.Adica nu vad de ce Kenvelo si Puma ar fi un etalon al magazinelor de lux?V-am spus, de curand, vecinatatea cu mirificul Harrods al sectorului 6 imi da paranoia...si in mod nevoit observi si analizezi toata poama cea mai rara.

Categoria acestora este nicidecum fitoasa, insa hilara cu siguranta.Sau grupul de oameni imaturi care miros a sat uitat a "La Provence" oricat si-ar dori sa inainteze in varsta.De-a dreptul trist.

Categoria trei, (sau cea individuala se raporteaza la perceptia de "fita" a glodului fata de tine ca muritor)...

Ei bine, doamnelor, domnisoarelor(care mai sunteti) si domnilor, aflati ca si eu sunt fitos pentru o vasta categorie de oameni.Da, sunt plin de fite, merg cu nasul pe sus, nu bag lumea in seama, uit "cine am fost", de-abia de-mi mai ajungi cu prajina la nas.Si sa va spun si de ce:

-daca aleg sa calatoresc mai mult prin Europa la preturi modice(i mean un zbor de ex Bucuresti Lisabona e mai ieftin decat un bilet neredus Bucuresti-Satu-Mare), sunt un fitos.Nu merg ca tot omul la Mamaia si pe Valea Prahovei sa sparg 1000 de euro pe saptamana.Si va spun si de ce.Nu imi permit.
Aleg in schimb sa sparg 250-300 de euro 7-8 zile intr-o tara europeana draga mie, unde mai si cunosti oameni, mai vezi si locuri, te si distrez pe cinste, si hey!!!E mai ieftin.Dar e o fita asta.

-daca nu-mi plac sarmalele si ciorba insa prefer smantana cu mamaliga prajita ori macroul afumat, daca nu folosesc ulei de floarea soarelui pentru prajit ci folosesc ulei de masline, daca nu mananc shaorme si donnere, e o fita.

-daca mi place sa ma imbrac diferit de restul, daca port haine vechi, daca mi le cumpar iarasi din niste tari calde, e o fita...Va spun si de ce prefer cumparaturile de pe net, ori cumparaturile din "tarile calde" pentru ca ...nu-mi permit.
Studiu de caz:merg eu intr-una din zile sa vad Avatar la Movieplex la ultimu etaj din Mall Plaza, si trec pe la etaju al doilea si pe langa Timberland(big big fan of Timberland), si intru:

-Buna ziua.(incerc sa arborez un zambet chiar daca am dintii galbeni)
...(tacere.O duduie machiata strident, cu niste cozi intense la ochi privea morocanos dintr-un colt)
Ma fac ca studiez niste bocanci, trec la altii...la care ea de colo:

-Sa va ajut cu ceva?
-Nu...ma descurc.Ms(fac eu din celalt colt)
-Aia la care va uitati sunt la reducere, cumpara in general LA GREU lumea.Ca e oferta si na, e pe SALES.(proununtat asa cum am scris)
-Aaaa...tare.E oferta?(eu nevzand nicaieri cuvantu "Reducere", "Lichidare stoc" ori "Oferta")...
-Da, uitati-va la pret.
Intorc bocancii, ce-i drept foarte frumosi...si citesc:1755, 46 ron.Sa-mi pice fata!!!
What?Oferta la 17 milioane?!?Bocanci care-n tarile europene costa de 4 ori mai putin si la oferta chiar de 6 ori?Wtf??Cumpara lumea?E criza si eu nu stiam?Salariu mediu in Romania e mult mai mic de pretul afisat acolo si totusi...cumpara LUMEA?E o fita sa dai de 4 ori pretul?
Am lasat-o cu Sales-ul ei si am plecat sa vad filmul, ce-i drept cu un gust amar.
Frate, 1755 ron.This is HUGE for dis country.

Dar na, daca nu cumpar bocanci la reducere de la Hrrodsu' de pe Timisoarei , is fitos.Motivele pentru care glodu-norodu desprinde astfel de idei sunt multiple, insa prefer sa ma rezum aici.

Asterix:NB:fitoasa poate fi considerata o persoana care a trecut prin viata, care ori are un estetic de invidiat, ori o inteligenta remarcabila, ori care a capatat notorietate in spatele geniului de care a dat dovada:arta, tehnologie, marketing, stiinta, etc.

O gagica fitoasa pt mine e Gaga si are si de ce sa fie.Un tip fitos pentru mine e Dali.Un cuplu fitos e Ozzy si cu nevasta-sa.Am zis.

Talmacire...

2010-01-25T07:48:00.000-08:00

Astazi vom talmaci anumite aspecte legate de:vreme, oameni, uzante(obisnuinte).Nu de alta dar in ultimul timp, am fost martor la niste fenomene atat naturale cat si sociale fata de care nutresc inca multe intrebari.Din pacate nu pentru orice intrebare exista si un raspuns echitabil...insa:cert este ca din varii motive stai si te intrebi daca esti tu cel care a gresit cu ceva.Nevermind.
Deci, sa incepem:

I.Vremea.

Nu ca as avea vreo inclinatie british asa sa ma pun sa discut despre vreme la orice ceas si minut, insa cel putin de cand am venit in rumeinia cert este ca urasc vremea.Si tot ce are legatura cu ea.Dar ca o ironie a sortii, vremea a fost potrivnica si inainte de a sosi in Bucuresti.
Astfel se face ca plecand intr-o dimineata, o alba dimineata(hehe...remember Iris feat Uriah Heap, mdah)...iau bagajelu, traista in spinare, malaiesu-n calcaies si ma car de la casa alor mei.(nu suna aiurea?"ma car de la casa alor mei...")...asa, si cum va ziceam eu dragii mosului, ajung pe aeroportul Ciampino, unde un sir de capete de guma arabica asteptau cursa Wizzair(a nu se intelege reclama mascata) spre bucale, desi era afisat Brno.:))
Dar judecand dupa muierile cu chipuri istovite si "par permanent" din care mai stralucea cate un fir de par alb, ici colo cate o rafie, colea o dama ca la 45 de ani cu basma legata sub barbita, mai colea trei chipuri cioplite care ascultau Guta si Salam in nestire...mai colea doi betivani cu nasuri de bromfagii...whatever...
ceva iti spunea ca oamenii aia nu mergeau la Brno sau la Karlovy Vary sau oriunde pe meleaguri boemiene.

Simti pur si simplu o chemare instinctuala a mirosului pe care turma de romani il lasa-n urma, chiar si in aeroporturile europene...il simtti oriunde chiar si cand iti faci nevoile, chiar si cand iti bei cafeaua.You smell like a Romanian...:d
E mirosul de manea cu miros de kitsch cu miros de samanta sparta si cu miros lasciv de platitudine.Ar fi o ipocrizie sa ne punem mana la nas si sa ne facem ca nu-l simtim.Eh, si desi toata lumea facuse deja check-inul etc...etc...prezentasera la controlul de frontiera toate cele, iata ca angajatii aeroportului ne-au informat ca "Vai starea vremii(adica ceata)...nu ne permite sa decolam, si pana nu se ridica nu pleaca nicio cursa.Astept eu, om vu "waitin is the virtue of the wise scris cu maker negru pe frunte), astept, astept, astept...mai una, mai alta...doua ceasuri trec.Cand colo...ne anunta o cucoana intr-o engleza vai de mortii ei din revolutie:"Pasagerii cursei Wizz cu no. y destinatia Dreamland, sunt rugati sa paraseasca aeroportul si sa se indrepte spre autocarele puse la dispozitie de compania Wizz in vederea transferului catre aeroportul Fiumicino."(care era la 25 de km...da n-are a face)...:)))

Bineinteles...rumoare, manelistele incepusera sa se desfasoare, duduile cu toala-n cap cu nepoticile de mana se agitau si ele sturlubatic:"Da ce-a zis bre?Unde ne duce, bre?La Fumecinu?La Fumecinu ne duce bre?Fa Geto, ia fa, fata de mana si sa mergim, fa." "Da bre acuma, stai acili-sea."
Betivanii si coca-boys cu lantu de bicicleta de doua chintale la gat, bolboroseau si ei ceva la telefoanele lor cele scumpe cu swarovskiuri de-ti luau ochii...lume, lume...revoltata"
Ceata se impotrivea temeinic celor cateva zeci de persoane care asteptau numa si numa sa se intoarca in patria fagaduintei.But the mist said no.

Eh, si luandu-mi io castile-n urechi ma uit pe geamu autocarului la nori.Si-mi zic:"Coaie, iar ai pierdut timpu' degeaba...sa-mi bag..sarman-n nas!Ceata asta n-o sa se ridice in vreo ora si doi la mana, la numai douazeci de km distanta de aici, intr-o regiune mult mai apropiata de mare...mare, care atrage curentii...mult mai mult de altfel..."
Ei bine, dupa inc o ora de check inuri, verificari, confiscari lichide etc...dupa toata tevatura, am decolat, desi ceata se mai ridicase un pic, insa...cu destinatia Viena!!!Oh, the joy!
Se facuse ora 14 00, eu eram plecat de la 5 40 de-acasa si imi doream sa plec naibii mai repede oricat de mult mi-ar fi placut in clasele finale ale liceului sa ma ratacesc noaptea pe strazile orasului spre care zburam silit de circumstante acum.
Inca o ora pierduta-n Viena...si iata ca se anunta si zborul spre Bucuresti.Cand am aterizat pe Baneasa, ni se zice:"Ne bucuram ca situatia s-a rezolvat repede.Va dorim sedere placuta in Rumeinia."
In gandu meu :"Sedere placuta cu curu in pula mea poate, muisto!"

deci iata cat de strasnica paote fi o ceata...atunci cand zbori cu low cost si cum o ruta aeriana strabatuta in genere in 1 h si 38 de minute, acum a durat 8 ore si ceva, dar, cum spune vorba romanului de fel:"Asta este, ne conformam".

Al doilea aspect al vremii este gerul de nesuportat, zapada, poleiul, alea alea...mocirla de dupa...baltoacele...FRIGUL!Absolut deprimant.Se trage cortina, actorii s-au plictisit.

II.People and habits.(sau uzante ale glodului-norodului):

Unde poti observa mai de aproape fauna in plina miscare si manifestare decat in Harrods, asta...Cora...sau ma rog harrodsu sectorului 6.Supermarketu' de a speriat vestul...Capitalei.Unde toata poama cea mai rara, cata frunza, cata iarba se manifesta, fratie.
Si nu chiar in savanele lungi si dese ale cumparaturilor si printre hatisurile de raioane, ci in mijlocul luxuriant al habitatului lor preferat...puzderia(suna bine puzderia, este?) de fast-food uri unu si unu...restaurante elvetiene cu specific romanesc, restaurante rustice "ca la mama acasa" unde gasesti toata torocala aia de putregaiuri "din gradina lu Granny", insa cel mai mult imi plac tejghelele astea rustice unde gasesti numai bucate traditionale romanesti cum ar fi:"shaorma"..."donner", "rata caramelizata cu stafide si avocado", "pui Shanghai", "pizza" si alte merdenele cum ar fi baclavalele si sarailiile.
What a joy!

Numa meniuri unu si unu din odaia bunicii...numa ca bunica-mea na, avea 4 clase tarana fie-i usoara si nu prea stia sa gateasca asemenea preparate culinare migaloase.

Insa daca acu ceva posturi intalneam dudui fardate nepermis de mult care cereau instigant "salata de-aia de criza" pe la Springtime, acum am o problema cu "fetele de la bufet".
Ma duc io sa cer la buticul Rustic din Cora niste pastrav cu piure si niste rosii...in fine...chiar mi-era foame si vroiam ceva cat de cat consistent.
La care o duduie...care incalzea-prajea ceva si ea acolo, ii zice lu "fata de la casa":
-Auzi, Anisoara serveste-l tu pe domnul.(mai nou eu sunt "domnul" sau de la caz la caz "nenea" pentru multe categorii de persoane care-mi dau 30j de ani.Da is ok...oricum pe facebook mi-a iesit ca am 28, deci i'm zen).Imi amintesc ca acum 2 ani toate vanzatoarele mi ziceau "baiatul".

-Da, acuma sefa.

-Spuneti.(toate au mania asta cu "Spuneti") Ce dracu sa spun?cand am facut cunni ultima data, cand mi-am pierdut cheile, cat s-a cacat porcusoru meu de Guineea, cat am restanta la intretinere, nr de la interfon?Ce dracu sa-ti zic.Niciun buna ziua, niciun futu-te-n cur...(sometimes i d like to be somewhere in Transilvania)

In fine...
Pune ea ce zic eu sa mi aseze pe farfurie...la care aseaza tot tacamul pe masa sa faca nota.Ii dau banii cat a costat...

La care tot duduia aia de era cunoscuta sub nume de scena de "sefa", dupa ce ma iscodise tot timpul asta, arunca si ea cu gura, asta ratu, asta ciocu, asta gaoaza:

-Ana, ajuta-l tu pe domnul sa-i pui farfuria pe masa ca nu vede.
(eu am ramas ceva gen:wtf?!?pacat ca nu pot pune un emoticon de-ala de beleste ochi amri cat cepele)

-Da, acuma...da cred ca se descurca.

Nu, lasati.VAD.(I can see thgrough you, bitch!!!)Nu e nevoie.Chiar nu.

-Ajuta-l ma pe domnu ca nu vezi ce ochelari mari are...de-abia vede.
(sa-mi pice fata sisa cad pe jos de la asemenea concluzie)
Femeia Domnului, ochelarii astia au lentile cu dioptrii de minus 0.75 si respectiv minus 0.50.Miopie, cherie...Nu e un fel de mancare, e un handicap.
Sunt o persoana cu handicap de vedere, insa nu sunt orb.Zaresc, vad, deslusec culorile...intelegi?
Si ramele alea-s vintage, sufletel...vintage...anii '70 like...da na...daca porti sacourile lu tactu si raiati si raybanuri hip asa...lumea te ia de mos sau de orb...da nu-i nimic...

"Ata ete"...spune o vorba din popor.Oricum ma simt minunat cand oamenii ma privesc ciudat din cauza ochelarilor sau din cauza imbracamintii mele pipernicite si invechite....eu chiar as face un fan club "Vintage Romanian People"

Da na....

Hai bafta!Ne mai auzim secolul asta.Pana una alta luati de-aci niste vintage-uri faine...

*PS:ochelarii tipului din videoclip is dementiali, da na...asta am zis-o asa din compasiune pt faptu ca stiu ca era handicapat, nu vedea bine, n-avea bani sa-si ai alte rame misto, si ca dadea n sticle ...atat de orb era.

Ca veni vorba de glod...

Pasta alle vongole.

2010-01-19T16:56:00.000-08:00

Pentru ca am veleitati gastronomice, iata ce am pregatit astazi: :D

Paste cu scoici pentru prieteni si nepoti.

Si ca tot mi se facu dor de Italia si de tinuturile ei fara zapada cu munti verzi si cu bucatarii frumos mirositoare, zic io sa lasam o italianca faina sa ne delecteze cu prezenta in aceasta seara.:)

Quite in the afternoon..

2010-01-07T15:45:00.000-08:00

Cand ai un moment din ala "cat toata vesnicia" a la maestru' Blaga iti cam vine sa-ti bagi pula-n ea de viata si sa iti dai seama ca timpul a modelat din tine ceva care nici sa mai tanjeasca nu mai poate dupa ceea ce a fost candva.Dar asa cum se intampla cu legea devenirii, indivizii pe cat nu pot cunoaste ce a fost cu ei candva, intr-un alt ev cand cu siguranta cunoscusera o alta forma biologica, asa nu se mai pot ei intoarce la ceea ce au fost candva.
In acel moment iti dai seama ca este timpul sa actionezi, sa apesi pe acceleratie si sa mergi cu 90 la ora pana la prima intersectie, si vazand ca ai ramas fara benzina sa alergi pe jos pana dupa primul blog, si apoi te uiti in stanga, in dreapta, vezi ca nu e nimeni, ti-o scoti frumos si te pisi.
Feel released?Ok, mergem mai departe.Se face ca in anul acesta(apropo, nu stiu de ce nu m-am repezit si eu ca inecatul la mal sa mi vars, asta, sa-mi expun-vedeti ce frumos suna?-dorintele, planurile, mantuirile, scaparile pentru acest an)...asadar, in acest an sa repar pe cat este posibil golurile lasate in urma de lenevie sau nepasare,cum ar fi examenele de la facultatea vietii...pe care le voi da nu stiu cand, avand in vedere ca nu voi intra in sesiune cu 0 prezenta pe la seminarii...
ca ar trebui sa ma gandesc/inscriu la o licenta etc...
Ciudat...facultatea pentru mine ramane o enigma pe care o voi privi mereu de sub gluga cu mister...de atata mister nu m-am dus decat o data pe semestru asta la facultate...
Nu de alta da Blaga zice cica sa lasi acolo misteru sa nu l explici, sa nu-l desigilezi, sa nu-l strici ca-i cotoioasa treaba pe urma.E de maro, cu alte cuvinte.Mare om asta, Blaga.:D
Lasand la o parte aspectul "facultatea vietii", "mastere", "sesiune", tot in acel moment de maxima intensitate mi-am dat seama ca m-am ingrasat enorm.:-s
Azi m-am cantarit din pura intamplare, si am descoperit ca am 94 de kile...well, nu-s genu complexat ca altii care daca fac un pic de burta, jiez se termina lumea...sau nu mai au nasturi la pantaloni...da eu zic ca un tip rotund este un tip fericit.Iar eu sunt un tip fericit cu o burta considerabila in fata, care nu se va sfii sa si-o etaleze cu mandrie oriunde.(btw...de-abia astept sa ma duc intr-o tara "calda" la plaja...nu de alta, da pe la noi oamenii inca arata cu destu.Deh...si plajele noastre inca-s murdare, cu mici exceptii pe ici pe colo.In alte parti is si free si is si curate.Deh...
De altfel, m-am prins de ce oamenii imi spun ca am imbatranit/par batran...Raspunsu e simplu:pentru ca asa e.Iar un motiv de bucurie...si de chiuieli si de chermeze.Iohooo, am imbatranit!Altii ar scrie cum si-ar taia vena ca vecinu de la 2 le-a zis ca seamana cu unchiu lui cu 12 ani mai in varsta.
Si in acest mirific moment de luciditate am mai descoperit un lucru:ca pot face acum cu usurinta chestii pe care acu un an si ceva de exemplu nu le puteam face...cum ar fi, problemele la chimie.(ma rog la toate divinitatile existente sau care au fost, sa intru anu asta la farma, da nah...poate nu intru, mai stii?)

Dupa aceasta sclipire de luciditate de care constiinta mea s-a scremut sa dea dovada...iata ca am revenit in lumea mea si ma bucur ca:
1.Anul asta voi calatori la fel de mult cel putin prin Europa ca si anul trecut.
2.Ca ma voi stradui sa-mi iau examenele.(nu sa intru si-n licenta)
3.Ca ma voi ingrasa si mai mult, mancand considerabil zilnic, si asteptand ca mult asteptatele kilograme sa se depuna.(de altfel sustin din toti rarunchii grupul barbatilor cu burta).:D
4.Ca de luna asta ma angajez.(si ca voi semna un contract pentru 6 luni)
5.Ca de-abia astept sa vina lunile iunie-iulie, sa pot face creditul pentru achizitionarea unui apartament(de preferat in Brasov), care va fi si prima mea casa.:x :x
6.Ca peste putin timp imi voi revedea prietenii, fata de care am stat cam departe in ultimele 5 luni din an...si ca voi vedea si zapada pe anul asta.Yeeeey!
7.Ma bucur ca am inteles care e treaba cu psihicu feminin si cu mecanismele care ingradesc, asta...determina(suna mai fain asa) muierilesa gandeasca intr-un anumit perimetru.Pe acesta cale le multumesc fetelor ca mi-au oferit teribila sansa de a explora aceasta nebuloasa, care se vrea a fi universul feminin, atat de contrastant, atat de...fals uneori, atat de...mai puneti voi.

Acestea fiind spuse, si adunand o sesiune in care nu se intra, o licenta neluata, o viata sentimentala ratata, niste calatorii cat cuprinde peste tot, un job fain, oameni noi, o noua casa, un nou caine, un boschet tuns, o alta facultate, o senzatie groaznica sporadica de reintoarecere in trecut, un nou capitol care va fi scris pe la jumatatea anului...well, all in all eu zic ca e de bine.

Promit ca o sa pun usturoi si cruci prin toata casa , sa am fereasca Al de Sus sa mai ma bantuie "ceasu rau" ca ala te face sa fii introspectiv, si e de rahat.E o scarbosenie.Na, ideea e ca acest cesulet nebunatic rau de tot , iti poate face o vizita chiar atunci cand nu te astepti, ca sa-l citez pe stimabilul Robbie Williams:"It s a sort of cataclysm, watch out cause it could be quite in the afternoon"...ma rog, el se referea la cu totul alt fenomen, dar am preluat expresia pentru ca descrie exact modalitatea de desfasurare a acestui ceas cu cuc.Stricat pare-se de intemperii.Dar e doar iluzia ca e stricat.Si nu va doresc sa va dati seama ca asa e.E mult mai bine sa crezi ca acel cuc nu mai e pe acolo, inauntru...iesind impetuos la ora exacta.:))))))))))